OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cele doua fantome vivante, de care viitorimea se va mira foarte ca au fost lasate sa pregateasca in tihna colapsul institutional al cinematografiei publice, colaps inscris in suita falimentelor trecute si urmatoare, falimente intinse pe 15 ani ai celei mai rusinoase perioade din istoria filmului romanesc (basca filiatia deceniilor anterioare) – i-am numit pe Sergiu Nicolaescu si Mihnea Gheorghiu –, au scos din nou capul in public, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat, ba chiar cu aerul ca avem ceva de sarbatorit, ca entertainment sustinut de ei, in aceasta luna a lui Cuptor cu 17 grade in apa marii.
Mai rezonant, eclipsindu-si ca totdeauna nasul akademik, a fost S.N., pe sticla unei transmisii in direct de pe litoral (TVR 1, 16 iulie), asezonata cu ceva cadre filmate dinainte la vila de la 2 Mai a celui ce-a lasat in urma pirjolul hotesc de la CNC 2. L-am vazut astfel pe amfitrion nu doar stropindu-si florile, ci si in fata sevaletului de vacanta – caci e si pictor, cum l-am mai vazut pe sticla, cind si-a deschis in incinta Parlamentului o expozitie de kitsch-uri format redus, mai dihai decit cele de pe marile ecrane –, precum si in compania citorva ciini.

Pacat ca pisicile despre care mai fu vorba in emisiune n-au intrat si ele in cadru, fiindca tabloul astfel completat ne-ar fi scutit de orice remuscari in urarea ce-i facem pentru o rapida si completa pensionare, demult restanta. N-a lipsit, in schimb, din tablou Marea Neagra, incit inevitabilul raport Sergiu Nicolaescu-Pontul Euxin a putut fi pe loc clarificat. In speta, celei din urma i s-a concedat postura de unic rival pe masura, singurul – cum a precizat textual vecinul – caruia nu i se poate opune si n-are ce sa-i faca, linistindu-l astfel (anacolut voluntar). E ceea ce, stim prea bine, n-au reusit deloc egalii sai din competitia filmica, priviti de regula de sus, Orson Welles, De Sica sau Spielberg. Numai in ce priveste noua generatie de cineasti lucrurile sint incurcate. Cu o inocenta de milioane si cu un zimbet acut asimetric, reporterita (Irina Pacurariu) i-a pus in direct o „intrebare incomoda“ (regula jocului emisiunii): care e numele unui tinar cineast, unul singur din intreaga-i cariera, caruia i-a transmis ceva din bogata-i experienta? Meditind adinc, dar si spontan in exprimari cum de asemenea il stim, fiindca tocmai comisese perla ca a venit la mare „pentru spalarea creierului“ (un porumbel nevazut a pogorit asupra-i in momentul urmator), scos din priza oricarui control, confuz intre lauda de sine si reprosul subinteles adus tinerimii inconstiente si ingrate, cascadorul in vacanta ne-a comunicat neted ca, in toate cele 4-5 decenii de cinema personal, nu i s-a intimplat niciodata ca un tinar sa-si arate dorinta de a se adapa din stiinta si arta sa intr-ale filmului, si chiar daca a inceput uneori vreo comunicare cu un tinar regizor, ea a incetat in scurt timp. Si noi, care cautam explicatii mai subtile ale excluderii tinerelor talente de la concursurile de proiecte filmice din 2001 si 2003!

Astimp, in „Sala de marmura“ de la Cinema Studio din Capitala, careia i se va putea adauga ocazional pe placuta indicatoare „…Mihnea Gheorghiu“, unde amfitrionul nu beneficiaza insa de favoarea transmisiei in direct, se intelege ca M.Gh. nu-l putea concura de la distanta pe performerul „epopeei nationale“ nasite de el. Singurele sale atuuri au fost costumul de vara impecabil si inspiratia de a anticipa din ajun (15 iulie) raportarea emulului la Marea Neagra, prin punerea sa in ecuatie cu… Democratia. In speach-ul unei festivitati de premiere (specialitatea casei), flancat de fiica sa ca maestra de ceremonii si de inca o ambulanta a neputintei critice, ca presedinta a juriului, de la defuncta pre limba ei revista Noul Cinema (asistam la decernarea unor noi premii calculate cu efect de stipendiere si racolare, de la care nu putea lipsi abonata M. Mihailescu, titularizarile fiind altminteri meritate), prezidentul viager a tras olteneste, adica pe sest, dar neaparat toata spuza pe turta sa. Recte, in vacuum-ul filmic pe care-l traversam, ne-a atentionat, ca si in 1990 si de atunci mereu, ca el personal e farul de resort al Democratiei insesi. Si nu oricum. Ci la ani-lumina distanta de modul cum inteleg si practica democratia si colegialitatea celelalte biete „uniuni de creatori“ din ANUC, unde nici vorba nu poate fi de „unanimitatea“ in care (ceausistul din esalonul trei e mai transparent decit cel de la 2 Mai) au loc alegerile la UCIN. Mai toti regizorii si criticii de notorietate au emigrat din „Uniune“, dar prezidentul viager se socoate protocronist fata de Parlamentul insusi, prin „listele nominale“ si absenta oricaror matrapazlicuri (nu se putea sa nu intre si el in deja declansata campanie electorala, in care Cozminca si Agathon au de la cine sa ia lectii). Aviz, de pe acum, participantilor la alegerile UCIN din 2005 (sincrone cu celelalte prezidentiale), pentru ca cei 15 ani pierduti sa devina 18!
In fine, o infoCinema pe bune. Din prima sursa citata, cu sensul tot preelectoral ca asta va razbuna totul (probabil de coniventa cu a doua sursa, fiindca Cinema Studio nu va putea fi evitat): in octombrie proxim va avea loc editia intii a Festivalului Filmului Romanesc de la Bucuresti (Mamaia si Costinesti redivivus!), cind mai mult decit probabil vom asculta doua discursuri tutelare. Atunci sa te tii, cinefilule!