FILM. Top Ten 2009&Top Three 2010 (I)

Cei 12 care au speriat restul participă la tradiţionalul colocviu-anchetă, de început de An Nou, al Observatorului cultural

Autor: Valerian SAVA | Categoria: Arte | 6 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

1. Fără a expulza filmele româneşti şi în genere pe cele europene în ghetoul unor topuri-anexă (cum perseverează alte iniţiative), care ar fi ierarhia valorică personală a primelor zece filme, din totalul celor 182 lansări înregistrate în România în 2009 (titlurile originale, alături de adaptarea lor românească, autorii şi ţările de origine se vor indica în Top Ten-ul de sinteză)?

2. Începînd de anul trecut, am dublat Top Ten-ul retrospectiv cu un Top Three (facultativ) al priorităţilor reformării legislativ-instituţionale a cinematografiei române. Ne-am întrebat care ar putea fi primii trei paşi în această direcţie. Anul trecut, revista noastră a prezentat, în mai multe articole, lipsa de implicare instituţională din mandatul lui Theodor Paleologu. Dimpotrivă, recent înlocuitul ministru a taxat scrisorile deschise ale unor cineaşti şi critici de film ca „amuzante“, iar directorul general prorogat la CNC le-a definit drept „un atentat la ordinea de stat“. Cum aţi răspunde azi la aceeaşi întrebare, într-un moment cînd avem iarăşi un nou ministru al Culturii, Kelemen Hunor (al patrulea în ultimii cinci ani)?

Sînt publicate în ordine alfabetică, în această primă parte a colocviului-anchetă, primele şapte răspunsuri primite la redacţie. Următoarele cinci, semnate de Mihai Chirilov, Andrei Creţulescu, Iulia David, Alin Ludu Dumbravă şi Angelo Mitchievici, au fost luate în calcul la întocmirea Top Ten-ului de sinteză, iar textele vor apărea în numărul următor al revistei.

Parafraza din titulatura Cei 12 care au speriat restul îi aparţine lui Alex. Leo ŞERBAN. Menţiunea se impune, după ce Alex. Leo Şerban a plecat din ţară, în circumstanţele explicitate în presă şi comentate reverenţios, la timpul cuvenit, în aceste pagini. Cum din alte motive personale, dar în acelaşi climat de reciprocitate colegială, s-a retras din conclav încă un membru fondator din 2001, Laurenţiu BRĂTAN, salutăm, la acest nou început de an, cooptarea printre Cei 12… a tinerilor critici de film Cristi Luca şi Andrei Rus, deja cunoscuţi cititorilor cinefili din revistele Dilema veche, Tabu, respectiv Film Menu, ca şi din alte manifestări publicistice sau editoriale.

- Iulia BLAGA:

„Paşi înapoi şi trecerea de la declaraţii la fapte“

1. Luptătorul 2. Poliţist, adjectiv 3. Avatar 4. Deasupra tuturor 5. Poveste de Crăciun 6. Gomora 7. Frost/Nixon 8. Ticăloşi fără glorie 9. Marea mahmureală 10. Cea mai fericită fată din lume

Ce ar trebui să facă noul ministru al Culturii în privinţa cinematografiei: I. Să dea un brînci, adică să aibă dorinţa, priceperea şi iniţiativa politică, în vederea definitivării noului Regulament de organizare şi funcţionare a concursurilor CNC. II. Să lupte pentru re-modificarea Legii, astfel ca Loteria Română, cazinourile şi celelalte jocuri de noroc să treacă înapoi pe lista instituţiilor care contribuie cu unele procente la Fondul Cinematografic. În 2009, s-a făcut ce s-a făcut şi acestea au fost scutite, sărăcuţele, de la plata acelui 4% din venituri pentru producţia locală de film. Dl ministru a declarat într-un interviu dat agenţiei Mediafax, că intenţionează să determine modificarea acelei Ordonanţe cu bucluc. E foarte bine, dar să vedem urmarea. III. Să se hotărască ce se întîmplă cu privatizarea sălilor de cinema, rămasă în suspensie de mulţi ani.

- Mihai FULGER:

„Revocarea urgentă a unei Ordonanţe de Urgenţă“

1. Poliţist, adjectiv 2. Gomora 3. Cea mai fericită fată din lume 4. O poveste de Crăciun (Franţa) 5. Ticăloşi fără glorie 6. Deasupra tuturor 7. Concertul 8. Tăcerea Lornei 9. Luptătorul 10. Pescuit sportiv

I. După un an fără nici o sesiune de concurs CNC, în condiţiile în care filmele româneşti sînt tot mai căutate de distribuitori şi de festivaluri din toată lumea, mi se pare imperios necesar ca noul ministru să se asigure că în 2010 vor fi organizate, într-o manieră cît mai transparentă, două sesiuni ale concursului de proiecte cinematografice. II. Strîns legat de primul punct şi ţinînd cont de acelaşi context internaţional favorabil, consider inacceptabilă Ordonanţa de Urgenţă nr. 77/2009, prin care Loteria Română şi ceilalţi organizatori de jocuri de noroc au obţinut o derogare de la mai vechea Ordonanţă nr. 39/2005. Anularea acestor contribuţii, absolut normale în orice stat european, şi scăderea veniturilor din publicitate ale posturilor TV au dus la diminuarea dramatică a Fondului Cinematografic. Aşadar, sper ca amintita ordonanţă să fie revocată urgent. III. Nu în ultimul rînd, este esenţial ca ministrul Culturii să îşi (re)asume responsabilitatea pentru componenţa juriilor şi a comisiilor de experţi implicate în acelaşi concurs CNC.

- Andrei GORZO:

„Şase lucruri pe care ar trebui să le ştie ministrul Culturii“

1. Poliţist, adjectiv 2. Ticăloşi fără glorie 3. Tăcerea Lornei 4. Gomora 5. Iubire la New York 6. Tipi simpatici 7. Deasupra tuturor 8. Luptătorul 9. Nonconformiştii 10. Vicky Cristina Barcelona

Sînt şase lucruri (nu trei) pe care un ministru al Culturii ar trebui să le ştie despre cinema-ul românesc:

I. Că, în momentul de faţă, pentru prima dată în istoria artelor româneşti, există un domeniu în care artiştii români sînt recunoscuţi internaţional ca numărîndu-se printre cei mai buni din lume, ca făcînd parte din eşalonul unu – acela care duce înainte arta respectivă şi reflecţia despre ea. Acel domeniu este cinematografia.

II. Că afirmarea acestei elite artistice n-a fost sprijinită aşa cum s-ar fi cuvenit – adică de la bun început şi cu toată convingerea – de către Centrul Naţional al Cinematografiei. Dimpotrivă, s-a încercat blocarea ei: filmul-cheie al acestei înfloriri artistice, Moartea domnului Lăzărescu, era cît pe ce să nu fie făcut, comisia de evaluare a proiectelor din 2004 considerînd că acest proiect nu merită finanţat. CNC nu a început să sprijine această elită decît din momentul în care unii dintre reprezentanţii ei au devenit prea puternici (prin recunoaştere internaţională) pentru a mai putea fi nedreptăţiţi pe faţă. Dar, chiar dacă s-a împăcat cu ideea că o parte din bugetul fiecărui concurs trebuie să ajungă la cineaştii de elită, CNC a continuat, sesiune după sesiune, să direcţioneze sume largi de bani publici spre vechea sa clientelă, ale cărei performanţe artistice sau comerciale nu mai justificau demult şi, în unele cazuri, nu justificaseră niciodată investiţiile publice.

III. Că războiul din cinematografie nu e unul între generaţii (aşa cum demagogic îl prezintă CNC-ul şi clientela sa), ci unul între (sub)mediocritatea îndelung privilegiată (care se consideră îndreptăţită la finanţare pe viaţă) şi talent (care, în condiţiile unei înfloriri fără precedent, trebuie în continuare să se lupte pentru dreptul de a se afirma).

IV. Că majoritatea concursurilor CNC au foarte puţin de-a face cu nişte competiţii adevărate – în care nişte proiecte sînt evaluate responsabil, după criterii serioase, de nişte specialişti dezinteresaţi. Pentru fiecare specialist adevărat, şi cu adevărat dezinteresat, invitat să facă parte din comisia de evaluare a unui concurs tipic, există, de regulă, cel puţin două persoane introduse în comisie cu misiunea precisă de a „ridica“ anumite proiecte în defavoarea altora. Persoane a căror rea-voinţă şi/sau incompetenţă a fost deja probată – prin prestaţiile lor la concursuri mai vechi –, dar sînt invitate în continuare să facă parte din comisii. Un exemplu? Scenaristul Radu F. Alexandru, membru al ruşinoasei comisii din 2004, care s-a pronunţat categoric împotriva realizării filmului Moartea domnului Lăzărescu, mizînd, în schimb, pe mai multe proiecte care s-au dovedit practic nule, ca performanţă artistică şi/sau comercială, a revenit în postură de judecător la concursul din iarna 2008-2009. Printre proiectele împinse în faţă de el cu această ocazie s-a numărat unul aparţinînd unui vechi coleg din comisia 2004, regizorul Dinu Tănase. Filmul precedent al lui Dinu Tănase, lansat în 2004, îl avusese ca scenarist pe nimeni altul decît Radu F. Alexandru. Filmul respectiv, Damen Tango, nu avusese nici un fel de performanţă artistică (validată de critică) sau comercială (validată prin vreo returnare de fonduri către CNC). Este şi cazul unui film din 2005, Second Hand, făcut tot pe un scenariu de Radu F. Alexandru, dar de către Dan Piţa. Regizor care, bineînţeles, se regăseşte şi el printre cîştigătorii concursului din iarna 2008-2009, ajutat şi de nota bună primită de la acelaşi Radu F. Alexandru.

V. Că următorul concurs CNC, care se va desfăşura, probabil, pînă la jumătatea acestui an, vine după o pauză de un an şi mai bine. Că banii puşi în joc sînt, probabil, puţini. Că, prin urmare, se anunţă drept unul dintre cele mai necinstite concursuri din trista istorie a CNC. De data asta, nu mai e vorba doar de lăcomie. Pentru multe case de producţie trebuie să fie vorba chiar de supravieţuire. Multă lume se va zbate, încă şi mai mult decît de obicei, ca să aibă măcar un om „de-al casei“ în comisie. În dezbaterile comisiei va fi încă şi mai puţin loc, ca de obicei, pentru argumente din zona valorii artistice. Parcă aud dezbaterile respective: „Bine, noi lăsăm doi de-ai voştri, dar trebuie să lăsaţi şi voi doi de-ai noştri. Hai, că ne putem înţelege“. Soluţii? Nu văd decît una: comisia să fie formată numai din critici de film, iar aceştia să fie obligaţi să susţină fiecare notă pe care o acordă unui proiect cu o argumentaţie scrisă, pe care, la finele concursului, CNC-ul să o pună la dispoziţia concurenţilor şi a opiniei publice, postînd-o pe site-ul său, alături de transcrierea fiecărei şedinţe de dezbateri între membrii comisiei. Aceste idei nu sînt noi. Cristian Mungiu, membru al comisiei din iarna 2008-2009, le-a propus ceva asemănător colegilor săi de comisie. El însuşi a dat un exemplu, postînd o serie de consideraţii despre proiectele cîştigătoare (inclusiv predicţii precise despre şansele lor de succes critic şi comercial), dublate de nişte notiţe semnate de mine, în calitatea mea de lector (fiecare membru al comisiei are dreptul de a colabora cu un lector ales de el pe propria răspundere). Nici unul dintre colegii lui de comisie nu l-a urmat. La conferinţa de presă organizată de CNC, în urma scandalului declanşat de concursul respectiv, l-am rugat pe Radu F. Alexandru să argumenteze notele mari pe care le-a dat unor proiecte care, în viziunea lui Mungiu şi a mea, aveau şi au în continuare şanse extrem de slabe de a-şi justifica, într-un fel sau altul, cheltuielile din banii publici. Radu F. Alexandru a evitat să-mi răspundă.

VI. Că acest Radu F. Alexandru e acelaşi Radu F. Alexandru din Comisia de Cultură a Senatului. Şi că tot ce s-a întîmplat bun în cinematografia noastră s-a întîmplat în pofida existenţei lui şi a altora ca el.

- Cristi LUCA:

„Lovituri în plex, date cinema-ului facil“

1. Gomorrah 2. Poliţist, adjectiv 3. The Wrestler 4. Inglourious Basterds 5. Il y a longtemps que je t’aime 6. Public Enemies 7. Le silence de Lorna 8. Frost/Nixon 9. Up 10. Brüno.

Gomorrah e o lovitură în plex dată artei de dragul artei şi, totodată, cinema-ului facil. Ne demonstrează impecabil cum filmul e uneori o oglindă neciobită pusă în faţă vieţii. Poliţist, adjectiv duce cinematografia românească într-o zonă neexploatată pînă în acest moment: cel al absurdului metafizic. Atît The Wrestler, cît şi Il y a longtemps que je t’aime sînt două opere despre fragilitate ce-ţi fac inima să bată puternic. Revenirea teribilistă a lui Tarantino cu Inglourious Basterds, în care se joacă cu istoria, ne arată că regizorul american nu şi-a pierdut vîna. Public Enemies al lui Michael Mann e realizat excepţional tehnic şi merită a deveni un clasic al filmelor cu gangsteri. Le silence de Lorna al fraţilor Dardenne e o mostră de cinema realist de cea mai bună calitate. Ultimele trei filme din top merită fiecare cîte un singur epitet: Frost/Nixon – perfect, Up – minunat şi Brüno dement.

Al doilea meu top e mai scurt: I. Reabilitarea cinematografelor de stat din toată ţara. II. Rediscutarea legii cinematografice. III. Cursuri opţionale de cultură cinematografică în licee.

- Magda MIHĂILESCU:

„Un orizont în culori vineţii“

1. Poliţist, adjectiv 2. Inglourious Basterds 3. Gomorrah 4. The Reader 5. Slumdog Millionaire 6. The Wrestler 7. Gran Torino 8. Amintiri din Epoca de Aur 9. Che 10. Un conte de Noël.

I, II, III. M-aş mulţumi, într-o primă etapă, ca noul ministru al Culturii măcar să ia în serios cinematografia, soarta ei, să nu-şi aducă aminte de existenţa acestei arte doar cu prilejul premiilor dobîndite la marile festivaluri internaţionale. Nu ştiu dacă s-a ţinut vreodată seama, în mod aplicat şi eficient, de propunerile venite din partea criticii. Sînt sceptică în privinţa disponibilităţii oficilalităţilor de a ne considera parteneri de dialog, şi nu bătători de apă în piuă. Mai ales în condiţiile acestui an, cînd orizontul – în general vorbind – ni se înfăţişează în culori vineţii. A avea idei reformatoare presupune profesionalism şi voinţă politică. Altfel spus, mi-aş dori un ministru care să se uite îndeaproape în ograda cinematografiei, să-şi arunce un ochi şi peste experienţa altora, să se înconjoare de consilieri în a căror alegere să nu conteze culoarea apartenenţei politice.

- Andrei RUS:

„Fellini, dar şi Cristi Puiu, pe DVD-uri“

1. Un conte de Noël 2. Le silence de Lorna 3. Two Lovers 4. Changeling 5. Taking Woodstock 6. Cea mai fericită fată din lume 7. Inglourious Basterds 8. Vicky Cristina Barcelona 9. Sztuckzi 10. Gran Torino

Vreau să salut, de asemenea, cîteva apariţii pe DVD, care mă determină să sper că piaţa noastră de resort va oferi în curînd (şi în sfîrşit) destule motive cinefililor de a-şi procura filmele dorite şi de pe piaţa internă şi nu numai comandîndu-le online de pe pieţe externe. În primul rînd, distribuirea a trei filme de Federico Fellini îmi dă speranţe mari că asistăm la apariţia primeia dintr-o serie de colecţii dedicate unor clasici ai cinematografiei non-americane şi non-ruse, acestea din urmă ceva mai bine reprezentate pe piaţa noastră de DVD în anii anteriori. Apoi, apariţia unei ediţii de lux cu filmul Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu poate însemna începutul unei normalizări a pieţei, pînă acum deloc interesată de a oferi motive suplimentare cumpărătorilor de a-şi procura DVD-uri cu filme româneşti. Nu în ultimul rînd, mă bucură iniţiativa Jurnalului de duminică de a oferi spre cumpărare o colecţie de filme româneşti vechi.

- Valerian SAVA:

„Neutralizarea tripletei tutelare antireformiste“

1. Poliţist, adjectiv 2. Inglourious Basterds 3. Le silence de Lorna 4. Up 5. Un conte de Noël 6. Revolutionary Road 7. Amintiri din Epoca de Aur 8. Pescuit sportiv 9. Two Lovers 10. The Wrestler

I. Mai întîi, trebuie recunoscut, în al zecelea an de la debutul Noului Cinema Românesc, dreptul la neutralizarea legală şi prin regulamente sistemice a centrelor de putere discreţionare şi a unei triplete tutelare antireformiste, care stigmatizează din 1990 cinematografia publică. Prin acte normative manipulate în trena „patrulaterului roşu“ şi ulterior, acestea şi-au asigurat metodic învestirea viageră a căpeteniilor, însoţită de dicteul automat al mediocraţiei în contraselecţia valorilor, în afara oricăror statute sau norme deontologice şi democratice, în dispreţul controlului public şi mediatic: UCIN (Mihnea Gheorghiu) şi UARF (Sergiu Nicolaescu). Sînt motoarele unei enclave subculturale, cu centrifuga unei duzini de „uniuni“ şi „asociaţii“ autarhice, speculate corporatist, spre a împiedica sau zădărnici reprezentarea profesioniştilor, a criticilor de specialitate nonclientelari, în organismele de decizie şi de lucru de la CNC (Eugen Şerbănescu). În locul vidului instituţional, în care decid mita, atotputernicia incompetenţei şi a traficului de influenţă, întru acapararea celei mai mari părţi din Fondul Cinematografic, cum au documentat public şi petiţionar, în primul trimestru 2009, Cristian Mungiu şi Andrei Gorzo, trebuie creat un nou mecanism de desemnare a altui tip de organisme, libere de cadrul şi cadrele sistemului postceauşist, pornind de la proiectul înaintat ministerului şi publicat în ianuarie 2005 în Observator cultural.

II. Lansarea, în săptămînile imediat următoare, a auditului critic refuzat de miniştrii precedenţi, privind toate documentele (inclusiv, după caz, copiile standard) filmelor finanţate de CNC în ultimii ani, începînd cu cele de la concursul fraudat (legal) în decembrie 2006, dar încă neprezentate publicului.

III. Pregătirea, cu o scadenţă nu mai depărtată de luna martie 2010, a unui Simpozion Naţional, cu participarea explicită a cineaştilor şi criticilor de film care au adresat scrisori deschise ministrului Culturii la începutul anului 2009, pentru discutarea rezultatelor auditului critic şi a unor proiecte neşcolăreşti-birocratice şi nonartizanale, nu pentru „îmbunătăţirea“, ci pentru schimbarea Legii şi a regulamentelor în vigoare.

Top Three 2010, ca mini-scrisoare deschisă

Domnule ministru Kelemen Hunor,

Nu vom încerca o sinteză a exigenţelor care vi se adresează, în aceste pagini. Lăsăm sinteza şi concluziile la latitudinea dumneavoastră. Rămîne însă ceva spus mai mult printre rînduri: în cinematografia română şi la Ministerul Culturii, s-a încetăţenit prezumpţia că nimeni nu răspunde, în faţă nimănui, niciodată, şi nu suportă nici un fel de consecinţe, fie că e vorba de un producător sau un regizor care, la 3-4-5 ani după ce a încasat finanţări publice, nu-şi prezintă filmul în premieră sau ne oferă cu mîndrie un rebut ruşinos, fie că e cazul unui ministru nedestituit la timp, plecat liniştit cu coada între picioare şi cu fruntea sus.

Ne facem o datorie din a compensa această ultimă lacună, referindu-ne succint la precedenţii trei ocupanţi ai fotoliului deţinut acum de dumneavoastră. Nu un inventar al „grelei moşteniri“, de care să vă prevalaţi, ci revelaţia unui blestem aflat şi el la latitudinea dumneavoastră. Predecesorul direct a afişat un infantilism snob-narcisiac, al aroganţei refractare, pe cît de afectat-prezumpţios, pe atît de steril ideatic, politic şi managerial.

Penultimul, avînd la dispoziţie un mandat mai lung decît ceilalţi doi împreună, a izbutit expunerea unei veritabile „platforme ministeriale a antireformei“ (cum am titrat la timpul potrivit), cu suficienţa doctrinară a „echilibrului“ dintre marile talente şi nulităţile veleitare, cu un liberalism redus la deviza ascunsă, dar eficientă, „mînă liberă mafiei“. În fine, antepenultimul ministru (era o doamnă) s-a complăcut în blocajul secretarului de stat de resort, impus de algoritmul politic, rezumîndu-se la ceea ce ne-a inspirat distihul „liste/ sferto-reformiste“.

„Blestemul“ a început însă mai demult, din timpul Convenţei Democratice (în care UDMR-ul era parte), cînd subordonaţii ministrului, secretarul de stat respectiv şi secretara generală a ministerului, au fost lăsaţi sau puşi să devină „groparii din faşă ai legislaţiei virtual reformiste din domeniu“ (cum s-a scris şi s-a demonstrat din capul locului), de conivenţă comodă şi nu tocmai dezinteresată (penal) cu profitorii ilegitimi de fondurile publice.

Domnule ministru, ca să onorăm formula „mini-scrisoare deschisă“: în această ordine de idei inconturnabilă, în funcţie de concluziile dumneavoastră şi de ce veţi întreprinde sau nu, în zilele, săptămînile şi lunile imediat următoare, aveţi de ales între a fi groparul Noului Cinema Românesc însuşi sau altceva. (Val. S.)

Top 10 filme 2009 Observator cultural

1. Poliţist, adjectiv de Corneliu Porumboiu (România): 81 puncte.

2. Inglourious Basterds/Ticăloşi fără glorie de Quentin Tarantino (SUA, Germania):

78 puncte.

3. Gomorrah/Gomora, în regia lui Matteo Garrone (Italia): 70 de puncte.

4. The Wrestler/Luptătorul, regia Darren Aronofsky (SUA, Franţa): 45.

5. Le silence de Lorna/Tăcerea Lornei – Jean Pierre Dardenne, Luc Dardenne (Belgia, Franţa, Italia, Germania): 37.

6. Up / Deasupra tuturor – Pete Docter, Bob Peterson (SUA): 34.

7. Revolutionary Road/Nonconformiştii – Sam Mendes (SUA, Marea Britanie): 31.

8. Un conte de Noël/Poveste de Crăciun – Arnaud Desplechin (Franţa): 30.

9. Avatar – James Cameron (SUA, Marea Britanie): 29.

10. Two Lovers/Iubire la New York – James Gray (SUA): 21.

Punctajele au fost obţinute prin notarea cu 10 a filmelor de pe primele locuri ale topurilor. individuale, iar a celorlalte, în ordine descrescătoare. Pe locurile de imediat sub Top Ten s-au plasat: 11. Gran Torino – Clint Eastwood (SUA, Germania): 19 puncte. 12. The Reader/Cititorul – Stephen Daldry (SUA, Germania): 15 puncte. 13-14 (ex-aequo). Cea mai fericită fată din lume de Radu Jude (România, Olanda, Franţa, Japonia) şi Public Enemies / Inamici publici de Michael Mann (SUA): 14 puncte. 15. Milk /Preţul curajului – Gus Van Sant (SUA). 13 puncte.

Pagini realizate de Valerian SAVA

Recomanda articolul prin:

Etichete: top 10 film, top film 2009

Comentarii utilizatori

Excelent topCamelia Stancu - Joi, 14 Ianuarie 2010, 13:53

Va felicit pentru profesionalismul cu care ati alcatuit acest top. Bravo, Corneliu Porumboiu, filmul tau e minunat!

CNC si imoralitatea cinematografiei romaneErica - Duminica, 17 Ianuarie 2010, 19:24

Sunt de acord cu dominatia celor lipsti de talent sau a vechii generatii- desi generalizarile sunt semnul prostiei ne invata Flaubert-este mare problema a finantarilor CNC. Sper ca demersul lui Cristian Mungiu- pe care nu-l prea gasesc in topurile de aici cu " Aminitiri din epoca de aur" un film cu cronici internationale de exceptie- sa aiba mai multe sanse la noul ministru. O rectificare," Moartea Domnului Lazarescu" a avut finantare CNC dar a trebuit sa o aibe si se Monica Barladeanu contra unei sume de bani considerabile.

?ALEX - Luni, 18 Ianuarie 2010, 12:15

DECI... topul asta ori e trucat, ori acesti oameni, critici, etc, nu mai au simtul normalitatii...sincer...cum pot atatia oameni sa voteze "Politist, adjectiv" pe primul loc? e un film destul de bun, recunosc, dar in comparatie cu alte pelicule, gen gomorrah..sau the white ribbon sau multe altele....e mediocru....povestea e simplista, banala pe alocuri...

Pentru ALEXAndrei Gorzo - Luni, 18 Ianuarie 2010, 19:53

Nu s-au luat în considerare decît filmele care au circulat pe marile ecrane româneşti în 2009. Deci "The White Ribbon" nu se califică.

În privinţa lui "Poliţist, adj.", iata un link la un top publicat în "Village Voice" (o revistă renumită pt. cît de sus încearcă să ţină ştacheta), la alcătuirea căruia au contribuit 94 de critici.

http://www.villagevoice.com/2009-12-22/film/critics-poll-top-10-films-of-2009/

Iată şi topul ultraelitistei revistei de cinema "Film Comment":

http://livingincinema.com/2009/12/23/film-comment-and-village-voice-join-hurt-locker-parade/

După cum puteţi vedea, "Poliţist" e pe locul 5. "Gomora" lipseşte (deşi, ca film lansat în SUA în 2009, era eligibil).

Cam aceeaşi situaţie şi în topul lui Richard Brody de la "New Yorker":

http://www.newyorker.com/online/blogs/movies/2009/12/best-films-of-2009.html

"Poliţist" o fi avînd el o "poveste banală", dar cinema-ul nu înseamnă doar (şi nici măcar în primul rînd) poveste.

pt gorzoalex - Marti, 19 Ianuarie 2010, 00:37

1.permite-mi sa fiu sceptic in privinta acestor reviste elitiste - americanii au un alt orizont de asteptare, asta dintr-o perspectiva a teoriei receptarii, incluzand si criticul aici care este un spectator de elita. Plus ca au o fixatie pe corectitudinea politica, mesaje pro-toleranta, adica esteticul nu mai ocupa un loc de prima importanta
2. Daca in literatura putem merge pe ideea ca povestea nu conteaza, ci modul cum aceasta este spusa, adica procedeul narativ, filtrul - spre exemplu nu citesc Ulise de Joyce care este intr-adevar banal ca evenimente, ci pentru resemantizare pe care irlandezul o propune in intertextualitate cu Odiseea - in film prefer un scenariu putin mai inteligent, sinuos, ce surclaseaza banalul si acest tip de cinema-documentar.
3. In filmul lui Porumboiu exista elemente care nu-si au locul, care scad valoarea, spre exemplu: faptul ca nu permite alteritatii sa vorbeasca, el propune o viziune obstentativa a dilemei politistului Cristi. Apoi, genul acesta de cinema, lipsit de o fictionalizare, in care timpii actiunii coincid cu cei ai naratiunii - vezi momentul in care asteapta sa intre la seful - sunt vetusti ca procedeu. Doar in filmele porno mai concid acesti timpi (asta o zice Umberto Eco)
4. Nici ca procedeu de filmare, filtrare a povestii, oricat de banala sau nu ar fi ea, filmul nu epateaza: nu avem parte de o tehnica inovatoare, nici de o dilema morala care sa necesite atata atentie. Sa nu mai vorbim de faptul ca replicile sunt stupide, cliseizate pe alocuri - vezi discutia cu procurorul despre vacanta.
putem continua....daca doresti:P

Pt. AlexAndrei Gorzo - Marti, 19 Ianuarie 2010, 11:33

1. Scepticism permit. Atîta doar că nu pot lua în serios generalizări de tip "americanii au un alt orizont de aşteptare, fixaţie pe corectitudinea politică etc".
2. E dreptul dvs. să preferaţi ce preferaţi, dar e o chestie subiectivă.
3 şi 4. Asta că "nu permite alterităţii să vorbească" e păsărească de Cultural Studies. Vorba de duh a lui Eco e simpatică, dar găunoasă - asta ca să recurg şi eu, ca dvs., la epitete în loc de argumente ("replici stupide, clişeizate etc.").