În seara de luni, 31 ianuarie,
cineclubul săptămînal de la Noul Cinematograf al Regizorului
Român (NCRR) a avut, din nou, doi invitaţi de marcă:
regizorul Nae Caranfil şi actorul Mircea Diaconu au prezentat filmulAsfalt Tango (1997).
Mircea Diaconu a povestit cum l-a
revăzut pe Nae Caranfil în timpul caranavalului „Bucureştii
la 1900“ din 1995. Se cunoscuseră înainte de 1989, cînd
criticul Tudor Caranfil venise la Bulandra, pentru a-i lua un
interviu actorului, însoţit de fiul său, pe atunci în
ultimul an de liceu. După reîntîlnirea din timpul
carnavalului, cînd lui Mircea Diaconu i s-a părut suspectă
insistenţa cu care Nae Caranfil îi strîngea mîna,
regizorul l-a invitat la o cafea pe actor şi i-a propus cu
seninătate să-şi vopsească părul, pentru a putea interpreta
personajul principal din Asfalt Tango. Acum, în aplauzele
audienţei, Mircea Diaconu i-a mulţumit, pentru prima dată în
public, lui Nae Caranfil, deoarece i-a oferit cel dintîi rol de
film important din perioada postcomunistă.
După proiecţia îndelung
aplaudată, actriţa Maria Dinulescu, aflată printre spectatori, a
mărturisit, cuprinsă de emoţie, că, pentru prima dată în
viaţă, a simţit cum se îndrăgosteşte de cinema. Nae
Caranfil, pentru care revederea filmului a constituit un „salt în
timp“, a observat: „Sîntem în continuare în
acelaşi sistem rutier, Asfalt Tango-ul e acelaşi, n-am evoluat
foarte mult, poate doar autobuzele s-au mai schimbat...“. Primul
titlu al filmului, care trebuia să aibă şi coproducători
britanici, era Till Beth Do Us Part, cu trimitere la celebra formulă
„pînă cînd moartea ne va despărţi“, utilizată în
lumea anglo-saxonă, dar şi la numele iniţial al personajului
principal feminin. Apoi, inspirat de un vers al unui cîntec
interpretat de Jacques Brel, Nae Caranfil a schimbat titlul înQuand l’amour sera loi. A urmat un titlu într-un „registru
mai lejer“, Nid de poules – expresie traductibilă fie prin „un
cuib de pui“, fie prin „găuri în asfalt“ (nid de poule).
Varianta Asfalt Tango a fost aleasă cu puţin timp înainte de
începerea producţiei: „Am întîmpinat multe
dificultăţi cu producătorii de la France 3, cărora nu le plăcea
titlul, dar m-am ţinut tare pe picioare şi nu am renunţat la el“.
Regizorul a afirmat că şi-a gîndit
filmul, după debutul de succes cu È pericoloso sporgersi (cu
care s-a şi lansat cineclubul de la NCRR, la început de
noiembrie) şi după eşecul proiectului Restul e tăcere (care avea
să fie realizat de abia în 2007), într-un puternic
contrast cu primul său lungmetraj, „un film poetic, mai degrabă
contemplativ“: „Ambiţia mea a fost atunci să fac o farsă, o
comedie cît mai aproape de nivelul de excelenţă, de
strălucire al unor filme americane precum Unora le place jazz-ul de
Billy Wilder“.
Nae Caranfil a răspuns calm şi
argumentat la provocările spectatorilor privind mesajul filmului său
(„Pe mine m-a interesat să pun faţă în faţă un apărător
al valorilor conservatoare, tradiţionale (Andrei, interpretat de
Mircea Diaconu), şi un apărător al valorilor moderne, un
iconoclast (Marion, interpretată de cunoscuta actriţă Charlotte
Rampling), dar nu mi-am propuns să dau un răspuns definitiv sau să
arunc în aer vreunul dintre aceste două seturi de valori, ci
doar să le pun să se bată într-un ring, fiecare cu perechea
sa de mănuşi.“) sau relaţia dintre film şi realitate („Nu mă
interesează realitatea decît în măsura în care
îmi poate fi utilă.“).
Chestionat în privinţa viziunii
comune din filmele sale şi cele ale regretatului Cristian Nemescu,
Nae Caranfil a spus: „Şi Cristi Nemescu, şi eu sîntem
fascinaţi de un anumit tip de personaj, pe care eu l-am exploatat şi
explorat în fiecare dintre cele cinci lungmetraje pe care le-am
făcut şi pe care l-aş defini ca «băiatul care pierde
fata»“.
Cu noi invitaţi precum Mircea
Albulescu, Mircea Daneliuc sau Dinu Tănase, cineclubul „Luni de
film“ îşi continuă misiunea de a lărgi audienţa
producţiilor cinematografice româneşti, prin prezentarea unor
pelicule importante şi prin discuţii cu cineaşti reprezentativi,
din diverse generaţii de creaţie.
Asfalt Tango
Al doilea lungmetraj al
regizorului-scenarist Nae Caranfil, o coproducţie franco-română,
a fost prezentat în prestigioasa revistă
americană Variety drept „o fermecătoare
comedie romantică, deghizată în road movie“, iar publicaţia
franceză Diagonal Magazine a adăugat: „Dacă rocambolescul
situaţiilor şi ritmul viu amintesc de comedia americană în
epoca ei de glorie, în efigie se întrevede mereu criza
politică şi morală a României de azi“. În
filmografia cineastului, Asfalt Tango reprezintă o pregătire eficientă pentru marele
succes Filantropica (2002), al doilea film „de actualitate“ al
lui Nae Caranfil. După premiera mondială din cadrul Festivalului
Filmului Francofon de la Namur (Belgia), ediţia 1996, Asfalt Tango a primit trei premii ale
Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) pe 1997: pentru regie,
rol secundar masculin (Constantin Cotimanis şi Florin Călinescu) şi montaj (Mircea Ciocâltei). Nae Caranfil
a mai semnat, ulterior, trei filme, iar în prezent se află în
faza de preproducţie a lungmetrajului de ficţiune Alice în
ţara tovarăşilor, pornind de la un caz real (prădarea Băncii
Naţionale a RSR, în 1959), pe baza căruia
Alexandru Solomon a realizat documentarul Marele jaf comunist (2004).
În fotografie: regizorul Nae Caranfil la cineclubul „Luni de film“ – 31 ianuarie 2011