FILM. Ultima premieră românească 2009

Struţocămila stilistică

Autor: Mihai FULGER | Categoria: Arte | 7 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Primul lungmetraj al lui Andrei Gruzsniczki, Cealaltă Irina, are în comun cu un alt debut al acestui an, Francesca de Bobby Păunescu, tema „la modă“ a emigrării. Principala deosebire este că aici accentul nu mai cade pe femeia care decide să plece la muncă în străinătate, ci pe bărbatul care rămîne în ţară. Tocmai în acest protagonist, care trebuie să fie portretizat convingător, rezidă prima miză a filmului. Scenariul, semnat de Ileana Muntean, Mircea Stăiculescu (şi regizor), a fost inspirat – aflăm de pe generic – de o „poveste reală“ (formulă oximoronică tot mai populară) despre un maestru al autoiluzionării.

Aurel Jianu (interpretat de Andi Vasluianu) este un băiat simplu de la ţară, care, rămas orfan de ambii părinţi, o cunoaşte pe consăteana Irina Paraschiva Julieta (Simona Popescu), proaspăt divorţată, şi se îndrăgosteşte nebuneşte de ea. Deşi tatăl Irinei (Doru Ana) îl dispreţuieşte pe Aurel, cei doi se căsătoresc şi, la insistenţele ei, se mută la Bucureşti. Desigur, pentru a le fi mai bine amîndurora. Acesta este pretextul pe care Irina, acum angajată cu ziua la o firmă egipteană de chimicale, îl foloseşte din nou, cu abilitate, ca să-l convingă pe Aurel, acum „bodyguard“ la mall, că ea trebuie să plece cu serviciul la Cairo. Pleacă, se întoarce radical schimbată după trei luni, rămîne cîteva zile, apoi pleacă din nou şi nu mai revine în ţară decît „conservată“ (sau „mumificată“) într-un sicriu.

Însă marea dramă a lui Aurel nu este dispariţia soţiei, ci faptul că pasiunea sa pentru Irina pare să-i fi adormit complet raţiunea. Dacă, în timp ce ea trăia, el se amăgea că este iubit (noi, spectatorii „obiectivi“, realizăm imediat că se înşală amarnic), după ce obiectul pasiunii sale nu mai este, Aurel continuă să trăiască în minciună, refuzînd orice argumente şi dovezi. Nu pot să discern cît e idealism şi cît e idioţenie în comportamentul personajului. Cert este că Andi Vasluianu reuşeşte în cele mai multe secvenţe să-l facă verosimil (într-altele, cum e cea în care Aurel este anunţat la telefon de moartea Irinei, actorul nu convinge), iar realizatorii îi mai dau cîteva şanse, strecurînd ici-colo elemente ce stîrnesc confuzie şi pot naşte interpretări diferite (de pildă, aluniţa lipsă a moartei).

Problema mare a filmului este, în opinia mea, inconsecvenţa sa stilistică, care-l transformă într-o struţocămilă. Regizorul, care pare să fi învăţat lecţia noului realism românesc, foloseşte multe cadre largi şi destul de lungi, pentru a-şi manipula cît mai puţin spectatorii. Totuşi, mai ales atunci cînd protagonistul său primeşte vreo veste-şoc, el nu rezistă tentaţiei unui prim-plan, pentru a favoriza empatia publicului, sau schimbă nejustificat unghiul de filmare (în secvenţa primei vizite a lui Aurel la firma Irinei). Se pare că Andrei Gruzsniczki şi-a dorit un film care să prindă şi la festivalurile de afară, dar şi la publicul din ţară, care deseori aşteaptă de la cinema emoţii facile. În comparaţie, Bobby Păunescu este un regizor consecvent, care aplică, în Francesca, o singură metodă de a face cinema.

La capitolul neconcordanţe, secvenţa de pregeneric, în care protagonistul se confesează unui interlocutor anonim, într-o crîşmă de cartier, funcţionează eficient ca flash-forward, însă, atunci cînd este reluată, pe lîngă zgomotele specifice localului, este adăugată şi muzică (diegetică). Secvenţa finală, excelent filmată şi regizată, în care camera încheie prin a se ridica, pe macara, deasupra satului, ar trebui să corespundă celei de la început, în care Aurel intră în blocul său bucureştean, însă acolo cadrul aerian era fix...

Dialogurile sînt foarte bune şi ajută mult la caracterizare, oferind şi cîteva momente de comic relief excelente (de exemplu, la întîlnirea protagonistului cu şeful soţiei). Regizorul este atent la planul al doilea, la habitudinile personajelor şi la alte gesturi revelatoare, dovedind că a progresat mult de la scurtmetrajul Cronica unei morţi amînate (2008) şi că ne poate surprinde plăcut cu următoarele sale filme.

Articole in legatura: Cripto-neosămănătorism, în filmul epigonic

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

liviu.dismacek@gmail.comlivia - Vineri, 18 Decembrie 2009, 09:59

Domnul Fulger, am inteles mesajul. De unde sa provina aceasta siguranta de regizor a lui Paunescu? Nu cumva din scoala de cinema-ul "din casa lui Puiu", la care nu cred ca a fost de multe absent , Paunescu fiind in primul rand un om de afaceri care a triplat averea familiei. De ce sa ne mai ascundem domnule Fulger de ce nu spunem 3 Francesca" de Cristian Puiu.

@ Liviu DismacekMihai Fulger - Vineri, 18 Decembrie 2009, 12:22

Sunt de acord ca Bobby Paunescu a invatat cinema (si) de la Cristi (nu Cristian) Puiu, el insusi o recunoaste, insa faptul ca si-a insusit bine o metoda de a face film, aplicand-o la o poveste personala, mi se pare un merit deloc neglijabil. La urma urmei, toti cineastii de azi au mentori / maestri, mi se pare absurd sa le pretindem sa fie 100% originali.

" Francesca" de Cristi Puiuliviu - Vineri, 18 Decembrie 2009, 16:36

Pe Cristi Puiu il cheama de fapt Cristian, nu? Asa semneaza numai. Din nou nu ati inteles mesajul si nu raspundeti. Are un om de afaceri care a triplat averea familei timp sa scrie un scenariu? Se scrie asa de simplu un scenariu? Sunt suficiente doua luni de studii pentru un om de afaceri atat de eficient pentru a invata regie si scenaristica? Ce preocupari culturale a manifestat Paunescu pina in acel moment inafara de finantarea filmului cu partenera lui, fostul model Monica Barladeanu? Din toate interviurile nu a fost in stare sa faca un comentariu despre cinema. Asa cum spunea Truffaut un film trebuie sa spune ceva despre realitate si ceva cinema. Paunescu nu a vorbit niciodata ceva despre un film. Una este sa te inspiri si alta este sa-ti scrie altcineva scenariu si sa-ti aleaga dublele apoi. Se scriu carti la negru pentru politicieni si oameni de afaceri si mai nou se fac si filme la negru in Romania. Era imposibil ca Paunescu sa dobandeasca aceea siguranta de care vorbiti. Singurul " regizor" fara un scurt metraj inainte. De aceea spuneam ar fi mai corect poate " Francesca" de Cristi Puiu. Nu este vorba de mentor ci de autor sau la limita de co-autor, in cel mai bun caz. Maine poate si alti oameni de afaceri isi vor dori acest lucru. O sa vina si ziua cand domnul Gigi Becali va dori sa devina producator, scenarist si regizor. Si de ce nu?

Din nou despre B &Mihai Fulger - Sambata, 19 Decembrie 2009, 10:37

Din cate stiu, Cristi Puiu e si in acte Cristi, spre deosebire de Cristi(an) Mungiu.
Pricep unde bateti, dar nu sunt de acord. Nu inteleg de ce n-ar putea un afacerist de succes scrie un scenariu si regiza un film intr-un mod onorabil (atentie, nu sclipitor!). E adevarat ca Bobby Paunescu n-a facut nici un scurtmetraj in afara scolii, urmate intensiv, si s-a lansat direct cu un lungmetraj, insa exista multe asemenea cazuri fericite. Nu pot sa ma pronunt asupra timpului pe care-l are la dispozitie el pentru aceasta pasiune, nici asupra preocuparilor sale culturale anterioare, insa mi se pare un om rafinat, care nu poate fi comparat cu Gigi Becali, din numeroase puncte de vedere (educatie, inteligenta, bun-simt…). Probabil nu s-ar fi apucat de cinema daca nu l-ar fi intalnit pe Cristi Puiu, dar asa a fost sa fie. Poate ca aveti informatii din surse sigure, pe care va bazati cand il acuzati, insa eu nu pot sa cred ca altcineva i-a scris scenariul si i-a ales dublele. De exemplu, am vorbit cu oameni de incredere din echipa de productie, care mi-au zis ca Cristi Puiu venea doar ocazional la filmare. Oare cum ar fi reusit un regizor lipsit complet de talent, cum mi se pare ca il considerati, sa colaboreze atat de bine cu actorii? Oricum, eu cred ca urmatorul sau film, in care Cristi Puiu va fi mai putin implicat, va confirma talentul acestui cineast surprinzator.

NeverosimilLiviu - Miercuri, 23 Decembrie 2009, 02:00

Am urmarit atent aceasta afacere. Nu stiu de unde rezulta ca este un om cultivat Paunescu?. Sa spun un miliardar mai spilcuit, domnul Videanu cand nu mai este ministru sau domnul Tiriac. Poate domnul Tiriac vrea miine sa fie regizor sau o prietena a sa vrea sa fie actrita?
Spuneam ca Paunescu nu a discutat nimic despre cinema niciodata.Scenariul seamana izbitor cu ce scrie Puiu. Si recunoaste in ultima instanta si Paunescu ca Puiu era pe platourile de filmare tot timpul. La banii care i-a dat normal ca nimeni nu vorbeste nimic. Strategia lor a fost relativ inteligenta. Realizata exclusiv pentru Baraladeanu care nu mai avea un rol de anii de zile. Atunci cand spune unde a scris scenariu nu se intelege daca era in America sau in Romania. Repet va amintiti o discutie despre cinema cu Paunescu? Eu nu. Tot ce vorbeste despre film este politic. Si repet bine nu si educatia lui dar lipsa de cultura este evidenta. In ceea ce priveste numele real, el este Cristian Puiu- cititi Cinemagia. Nicio confuzie, domnule Fulger. El este acela care si-a confintat fimul din banii lui Paunescu, a caror provenienta o stim, in 2005 s-a mai scris acum s-a asigurat tacerea totala. Cu exceptia Cristinei Modreanu.Mai mult decat atat Alex Leo Serban a intervenit cu o violenta verbala demna numai de filmele lui Puiu impotriva tuturor care au ridicat acest argument de bun simt.Este cel putin un co-autorat. Si inceputul unei epoci sumbre in arta romanesca postcomunista.

Inceputul unei epoci sumbre?Mihai Fulger - Miercuri, 23 Decembrie 2009, 20:14

Am avut ocazia sa discut o data cu Bobby Paunescu si i-am urmarit de cateva ori interventiile televizate. Convingerea mea ferma este ca el este o persoana cultivata si inteligenta. Nu stiu unde a recunoscut ca prietenul sau Cristi (sau Cristian, daca insistati atat, desi e prima data cand aud pe cineva folosind prenumele acesta) Puiu era mereu pe platou. Dupa cum v-am spus, unii membri ai echipei mi-au spus exact contrariul.
Teoria dumneavoastra conspirationista mi se pare deplasata, la fel ca si concluzia."Epoca sumbra"?! Atunci cum am putea numi oare epoca lui Sergiu Nicolaescu? Sau cea a ultimelor filme realizate de Mircea Daneliuc? Sau cea a productiilor de gen submediocre ale MediaPro? Si pot continua... Uitati un amanunt esential: Bobby Paunescu face film (si invata sa faca film) pe banii sai, nu pe banii nostri!

Acelasi discursLiviu - Joi, 24 Decembrie 2009, 01:33

Stimate domnule Fulger,

M-am saturat de acelasi discurs in legatura cu acest film. Daca este asa cultivat dece nu rezulta din nici unul dintre interviurile lui? De ce nu il invita nimeni la o emisiune de cultura sa vorbeasca despre cinema sa vedem ce stie? Toti regizorii adevarati vorbesc despre cinema. El nu poate la o emisiune facuta de un jurnalist incoruptibil ma refer; Ca restul tot el ne-a zis si-a luat cel mai bun PR; Ce vreti mai clar ca asta. Ne-a zis ca PR acela il scapa si pe tatal lui de condamnare. Traim in Romania nu in UK, da. Stim ce este un asemenea PR in Romania.
Teoria conspirationista- nu stiti ce inseamna nu a fost nici o conspiratie. Nu o sustine nimeni. Era corect exact cum spune Paunescu.Paunescu a recunoscut de Puiu pe platou tot timp si ca ii trimitea textele. Puiu este cel putin este co-autor.

De ce Barladeanu a dat o graoza de castinguri ratate sase ani toata presa din Romania care se stie cum lucreaza o ridica in slavi si acum aici in Romania se descopera ce acrtrita buna este.

Nu sunt banii lui sunt banii nostii din Bancorex si alte afaceri cu statul pe care l-a facut tatal lui si le-a mostenit el. Filmul este facut pe banii nostrii.

Cei vechi au fost vechea forma de coruptie acum este cea noua. Aceasta este diferenta. Se naste o noua forma de coruptie. Intr-o lume de actori si regizori fara bani apar un miliardar si veleitatile iubitei lui. Este o noua forma si mai periculoasa;Cei vechi isi vor pierde forta. Vor ramine cei noi. Cei tineri si corupti sunt mult mai nocivi penru cultura.