Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Ianuarie   |   Numarul 457   |   FILM. Un atac descalificant

FILM. Un atac descalificant

Despre cum s-a supărat domnul Horaţiu Mălăele pe „croncănicari”

Autor: Ileana BÎRSAN | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

În ajunul Crăciunului din anul recent încheiat, apărea în Jurnalul naţional un pamflet semnat de domnul Horaţiu Mălăele, cu titlul „Horaţiu Mălăele şi croncănicarii“. De regulă, autorii se abţin de la admonestarea criticilor de specialitate, după ce aceştia le comentează premierele, dar să zicem că actorul şi, mai nou, regizorul de film sus-numit nu cunoaşte această cutumă deontologică şi a ţinut neapărat să iasă în faţă şi să-şi apere producţia ce tocmai îşi avusese premiera. Şi-a ratat însă jalnic tentativa, atacînd agresiv şi resentimentar trei critici: Andrei Gorzo (articolul „Kitsch“ din Dilema veche), Lucian Maier (articolul „Debut teribilist“ de pe site-ul Liternet) şi pe mine (articolul „Bal mascat la Nunta mută“ în Observator cultural) .

Odată finalizat şi expus, un film îşi are propria viaţă, mai lungă sau mai scurtă, cu un destin controversat, bine temperat sau antologic. Cronicile la Nunta mută au acoperit mai tot palierul, de la unele foarte elogioase la altele cu totul negative, lăsînd astfel loc de comentarii care ar putea stîrni interesul şi curiozitatea spectatorului. Şi, iată, filmul a trecut pragul de 10.000 de spectatori pînă la sfîrşitul anului trecut, fiind un relativ succes pentru piaţa şi publicul din ţară. Se pare însă că domnul Horaţiu Mălăele nu-şi doreşte decît aplauze prelungite şi ovaţii, chiar acolo unde este loc şi rost de cîteva fluierături, dacă nu chiar de huiduieli sau, oricum, de bătăi peste obraz (nu mai punem la socoteală eşecul filmului peste tot unde şi-a încercat şansele la festivaluri internaţionale). Intrigat de criticile negative şi oripilat de analizele pe care le consideră „o îngurgitare nesănătoasă şi confuză la limita toxiinfecţiei intelectuale“, domnul Mălăele amendează irascibil tratamentul critic perfect civilizat, asemuindu-l cu „prostituţia intelectuală“ sau, mai rău, cu „autoritatea tranşant-stalinistă“.
 

Motivele ultime pentru care domnul Mălăele se autocaricaturizează cu această ocazie, mai rău decît în reuşita sa grafică de gen, îmi rămîn străine, însă invectivele barbare şi comparaţiile, cel puţin dubioase şi penibile, par să traducă orgolii rănite şi pretenţii adulatorii, pe care, în ceea ce-i priveşte, nici unul dintre cei trei „croncănicari“ nu le-am etalat.

Fără să îmi arog dreptul de apărător sau de purtător de cuvînt al „troicii“ (a cărei „agresivitate trădează asocierea la un scop ascuns şi urît mirositor“ – ?!), mărturisesc dublarea dezamăgirii intelectuale, în urma vizionării filmului (la care nu m-am dus cu mefienţă, chiar dimpotrivă), cu una umană, în urma citirii celor scrise de răsfăţatul şi revendicativul regizor. Domnul Horaţiu Mălăele a făcut un film care vorbeşte mult mai puţin despre consecinţele dictaturii comuniste decît această biată şi bizară notă ziaristică – un exemplu terifiant de inadaptare culturală şi de exhibare a vanităţilor. Filmul domnului Mălăele nu este îndeajuns de elocvent sau de explicit pentru a ne convinge că este un produs cultural valoros şi, de aceea, e nevoie de nota informativă despre intenţii tematiste sau justificări ideologice docte, cu care pamfletarul îşi cimenteză agresivităţile? Cui îi foloseşte această revoltă publică, aflată la nivelul furiilor adolescentine?! Se aşteaptă domnul Mălăele, ca victimă inocentă a nemiloasei conspiraţii a criticilor, să capete mai multă îngăduinţă sau atenţie?
 

În ceea ce mă priveşte, în notele mele critice, aminteam de conţinutul inconsistent şi monoton, blocat în reducţionismul caricatural al comunismului ca blestem naţional, terfelit de clişee narative şi simboluri facile, chiar dacă pe unele le va îngurgita spectatorul intelectual abandonat şi frustrat din epoca postcomunistă, ca şi publicul mai uşor de amuzat cu comicării groase. Deşi, iniţial, siderarea în faţa textului şi a gestului domnului Mălăele m-a făcut să consider inutil un răspuns pe măsură, decenţa culturală m-a obligat la o replică mai puţin virulentă sau înverşunată decît s-ar fi cuvenit, dar care ar putea limpezi minimal un rost şi o legitimitate a criticii în joaca unora de-a arta.



Etichete:  Horaţiu Mălăele, Nunta mută
 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Educaţia – o piatră de încercare
Cele mai recente comentarii
Si eu m-am lamurit...
Plagiatul este emanatia bibliotecilor neglijate
Doua raspunsuri
Mecanica socială
tot despre Nicusor Dan
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire