Cel mai important film al cinematografiei româneşti
postcomuniste, Moartea domnului Lăzărescu de Cristi Puiu, a fost lansat în
sfîrşit pe DVD, la peste patru ani şi jumătate de la premiera sa mondială de la
Cannes. Din fericire, graţie surprizelor oferite de către realizatori, a
meritat să aşteptăm.
Dacă majoritatea producţiilor cinematografice româneşti,
atunci cînd sînt scoase pe DVD, nu ne oferă nici un bonus, de această dată
regizorul şi colegii săi de la casa de producţie Mandragora au avut ambiţia şi
curajul de a lansa ceva nemaivăzut pe piaţa autohtonă. Astfel, Moartea domnului
Lăzărescu nu este un simplu disc într-o carcasă, ci un „pachet“ (box set sau
coffret) conţinînd două DVD-uri (unul cu filmul propriu-zis, altul cu bonusuri)
şi o carte. Este ceea ce în spaţiul anglo-saxon poartă denumiri precum special
edition, limited edition, deluxe edition sau collector’s edition – un produs de
lux pentru adevăraţii cinefili. Ca atare, acest pachet-ediţie specială,
conceput de Mandragora şi distribuit de Pro Video, a fost editat într-o serie
limitată (999 de exemplare).
Cristi Puiu este cel care, în 2001, a dat tonul Noului
Cinema Românesc, prin lungmetrajul său de debut, Marfa şi banii. După un
scurtmetraj premiat cu Ursul de Aur la Berlin (Un cartuş de Kent şi un pachet
de cafea, 2004), regizorul a reuşit să realizeze, cu toată opoziţia sistemului,
Moartea domnului Lăzărescu. Filmul, al cărui scenariu este semnat de Cristi
Puiu şi Răzvan Rădulescu, este primul din seria Şase poveşti de la marginea
Bucureştiului, care va fi continuată anul acesta cu Aurora. După premiul „Un
Certain Regard“ (Festivalul de Film de la Cannes), Lăzărescu a obţinut, în
2005-2006, peste 40 de distincţii internaţionale, devenind cel mai premiat
lungmetraj din istoria cinematografiei româneşti şi deschizînd drumul pentru
tinerii regizori autohtoni; aceştia au descoperit că nici o „redută“
festivalieră nu este inexpugnabilă şi au aflat cum pot avea succes
internaţional. Faptul că, recent, mai mulţi critici reputaţi au plasat filmul lui
Cristi Puiu printre cele mai bune ale anilor 2000 nu face decît să reconfirme
statutul de capodoperă al lui Lăzărescu, fără de care nu s-ar mai fi vorbit
astăzi despre Noul Cinema Românesc.
Deşi filmele sale au adus, pe plan local, mai multe inovaţii
tehnice, marea revoluţie a lui Cristi Puiu este, cred eu, una etică. Astăzi, ce
îi leagă în primul rînd pe reprezentanţii Noului Cinema Românesc este
devotamentul lor faţă de adevărul poveştilor şi al personajelor aduse pe ecran.
În epoca A.C.P. (After Cristi Puiu), cum o numeşte criticul Alex. Leo Şerban,
regizorii tineri au învăţat să-şi pună mult mai multe întrebări decît
predecesorii lor privind alegerile pe care trebuie să le facă pe tot parcursul
procesului creativ şi responsabilitatea morală a unui autor. Respectul (şi
chiar dragostea) faţă de un personaj sau onestitatea abordării unei poveşti nu
mai sînt doar nişte vorbe goale.
În Lăzărescu, nici unul dintre personaje nu este privit de sus de către autor, deşi
numeroşi alţi regizori ar fi recurs la o caricaturizare facilă (în cazul
medicilor şi al vecinilor, de pildă). Mai mult, deşi realismul „pur şi dur“
practicat de regizor refuză metafora şi simbolul, cruda „felie de viaţă“ de pe
ecran ne revelează semnificaţii metafizice şi ne determină să medităm asupra
zădărniciei existenţei umane.
Pentru Ioan Fiscuteanu, pînă atunci folosit mult prea puţin
în cinema, Dante Remus Lăzărescu rămîne rolul vieţii. În making of, îl vedem pe
actor repetîndu-şi replicile scrise pe un caiet vechi, sărbătorind împlinirea a
67 de ani alături de echipă sau povestind o amintire din studenţia de la
Actorie, în clasa Dinei Cocea. Sînt momente foarte emoţionante azi, la doi ani
după ce Ioan Fiscuteanu şi-a urmat personajul în nefiinţă. În distribuţia
filmului regăsim foarte multe figuri cunoscute din filmele româneşti recente.
Cristi Puiu lucrase deja cu Luminiţa Gheorghiu, Doru Ana şi Dragoş Bucur la
Marfa şi banii, iar cu Mimi Brănescu – la Un cartuş... Alături de aceştia, îi
recunoaştem uşor pe Gabriel Spahiu, Şerban Pavlu, Bogdan Dumitrache, Clara
Vodă, Adrian Titieni, Dorian Boguţă, Monica Bârlădeanu, Mihai Brătilă sau
Alexandru Potocean. Fără îndoială, Cristi Puiu este unul dintre regizorii
capabili să lanseze – sau să relanseze – actori. Şi nu doar actori, dacă ne gîndim
că regizor secund i-a fost Radu Jude. Nu este singurul nume din echipă mult mai
cunoscut azi...
Revenind la bonusuri, documentarul 13-19 iulie 1998,
Craiova, azilul de bătrîni, semnat de Andreea Păduraru şi Cristi Puiu,
reprezintă o primă incursiune, tulburătoare, în lumea lui Dante Remus
Lăzărescu, making of-ul, de o oră şi jumătate (!), al aceleiaşi Andreea
Păduraru – o adevărată lecţie de cinema, iar cartea Moartea domnului Lăzărescu
văzută de Silvana Bratu este, de fapt, un superb album cu fotografii inedite de
la filmări. Pe scurt, este primul DVD românesc care merită un loc de cinste în
colecţia oricărui cinefil.
Domnule Fulger, ati devenit chiar amuzant.
Probabil ca cei care nu cunosc deal-ul " Lazarescu" finantarea de la omul de afaceri, Bobby Paunescu- fiul lui GC Paunescu despre care este scris in toate cartile despre coruptie in Romania, puteti fi credibil. Altfel este un articol de publiciate si de PR.
Deocamdata critica internationala considera "4,3,2" a lui Mungiu cel mai important film romanesc. Dar avand in vedere ca dumneavoastra nu stiati nici cum il cheama pe Cristi Puiu, desi scrie in Cinemagia ca il cheama Cristian Puiu sau si mai precis Emilian Cristian Puiu-asa cum poveste in ultimul intreviu- nu avem asteptari sa cititi aceasta critica internationala.
Cristi Puiu si etica- este adevarata si cinismul este o etica si Nietzsche are o morala nu? Cam aceasta este si etica lui Puiu. Intrebat de ce a distribuit-o pe Barladeanu in film a raspuns toata lucrurile au un pret.
Stiti restaurantul"Mandragora" unde este Puiu asociat, cred ca acolo se discuta multa etica, domnule Fulger. Si cel mai important rezizor roman care discuta despre etica este Bobby Paunescu. Nici nu stiti cand in preocupa pe dansul problemele etice il framanta zi de zi.
Nu cumpar rezultate ale coruptieiAcelasi Nimeni - Luni, 1 Februarie 2010, 18:10
Nu voi cumpara niciodata acest DVD exact asa cum consumatorii occidentali nu cumpara produse facute de minori. Este un rezultat al coruptiei. Iar nu v-ati documentat filmul a fost intrerupt pentru ca Monica Barladeanu isi serba ziua de nastere. Sunt curioasa cate fotografii avem cu ea care a jucat un rol de 10 minute in acest film.
\Acelasi Nimeni - Luni, 1 Februarie 2010, 18:27
Daca va documentati mai bine vedeati ca Puiu nu mai declara " Aurora" ca apartanand celor "Sase povesti" a lui Rohmer. Acum la oportunismul lui ar putea sa o faca ca sa profite de moartea acestuia. Este cam greu pentru pana acm a spus ca este o poveste despre motivatia de a ucide. Sunt mai multe topuri care il declara pe Mungiu inaintea lui Puiu si premiile lui Mungiu pentru toate filmele sale sunt mai multe. Ceea ce este si mai distractiv este cum si-au amintit toti de Puiu dupa ce a facut " Francesca". Si apropo de ALS de ce nu si-a intitulat cartea asa ci "4 decenii, 3 ani si 2 luni cu filmul romanesc" pornind de la Mungiu. Nu degeaba este Romania cea mai corupta tara din UE. Banii cumpara totul si mai ales streg orice constiinta.
Prima sotie a lui Cristi Puiu-CosetteTot Nimeni - Marti, 2 Februarie 2010, 06:32
Se vede ca Bobby Paunescu si-a mutat temporar investitia de PR de la " Francesca" la " Aurora" in care vom avea onoarea sa-l vedem si in ipostaza de actor. Brusc toata "critica" romaneasca s-a trezit sa ne spune dupa 5 ani de la MDL, ce mari realizari a avut Puiu. Mihai Fulger are un talent pentru Ode. De ce Pachetul cu DVD si album nu contine si o mica statuie a lui Puiu, era si mai original asa. Ce ar fi sa o intrebati pe prima sotie a lui Cristi Puiu, Cosette cum sa arate aceasta statuie? Este inca la Lausanne. Vreti sa spuneti poate ca fiecare regizor a inceput sa caute un miliardar dupa Cristi Puiu? Sa se fie degradat toti atat de mult.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
RSS Feed
Newsletters