FILM. Un veac într-un an de singurătate

VIDEO trailer Another Year - Un an din viață

Autor: Mihai FULGER | Categoria: Arte | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Cel mai nou film al regizorului britanic Mike Leigh a fost marele favorit al criticii internaționale la Festivalul de la Cannes de anul trecut. Chiar dacă, în loc de Palme d’Or, nu a obținut decît o mențiune a Juriului ecumenic, Un an din viață este, fără îndoială, un film ce nu trebuie ratat.

Tom și Gerri Hepple (nume ce au prilejuit prea multe glume) alcătuiesc fericitul cuplu sexagenar în jurul căruia gravitează toate personajele importante de pe ecran. El este inginer geolog, ea – consilier psihologic. În timpul liber, cei doi soți își îngrijesc grădina de legume (vreme de patru anotimpuri, corespunzînd celor peste două ore ale filmului, autorul construiește un paralelism între schimbările din natură și cele din viața personajelor sale). Uneori îi ajută și Joe, fiul lor de 30 de ani, un avocat din oficiu cam amărît că, în timp ce vechii lui prieteni se însoară, el nu izbutește să-și înjghebe o relație serioasă. Tristețea lui este, însă, bucuria lui Mary (personajul cel mai marcant dramaturgic), care speră la o relație cu el, în pofida diferenței de vîrstă dintre ei. Colegă la spital cu Gerri, ea este primită cu brațele deschise în casa familiei Hepple, unde îi este ascultată cu înțelegere obișnuita jelanie de după cîteva pahare cu vin. Asta pînă cînd Mary își dă arama pe față și o jignește pe Katie, noua iubită a lui Joe, pe care părinții lui o îndrăgiseră imediat. În ecuație mai intervin prietenul din copilărie al lui Tom, Ken, care ar vrea să-și aline singurătatea în brațele lui Mary, și fratele, rămas văduv, al aceluiași Tom, Ronnie, care poposește pentru cîteva zile în casa familiei.

Etichetele aplicate peliculei de cronicarii români variază de la „cel mai luminos din filmografia regizorului britanic“ (Cristina Zaharia, Port.ro) pînă la „cel mai sumbru film al lui Mike Leigh“ (Marius Olteanu, Tabu.ro). Eu unul nu pot critica nici una dintre aceste poziții antagonice, deoarece mi se pare imposibil a discerne cît optimism și cît pesimism transmite Un an din viață, pentru a-l compara apoi cu celelalte creații ale cineastului. Sigur e doar că receptarea filmului depinde foarte mult de starea spectatorului și de modul în care el se identifică sau empatizează cu personajele, și prin intermediul propriilor experiențe.

Chiar dacă Un an din viață este foarte vorbit și succesul unei asemenea producții cinematografice se bazează pe jocul – și, implicit, pe conducerea – actorilor (iar Mike Leigh a apelat la cîțiva dintre colaboratorii săi cei mai frecvenți: Jim Broadbent, Lesley Manville, Ruth Sheen, Peter Wight sau Imelda Staunton, interpreta principală din Vera Drake, aici într-un cameo inițial intens și memorabil), nu pot să fiu de acord că avem de-a face cu „un film mai potrivit ca piesă de teatru“ (Gloria Sauciuc, CineMagia.ro). Nu putem trece cu vederea imaginea splendidă a lui Dick Pope (și el un vechi colaborator al regizorului), care, prin combinația măiestrită de culori și lumini (dar și cu sprijinul muzicii melancolice, discrete, a lui Gary Yershon), creează o stare diferită pentru fiecare anotimp (de pildă, tonurile reci ale iernii – anotimpul asociat cu moartea – întăresc senzația de eșec existențial în cazul lui Ronnie și Mary). Mișcările camerei și tăieturile de montaj nu sînt menite să atragă atenția asupra lor, ci să surprindă ritmul vieții, curgerea inexorabilă a timpului, la fel ca și trecerile dintre anotimpuri/capitole, cu interludii „grădinărești“, imagini cu trenuri sau mașini și închideri în negru (acompaniate de cîteva note muzicale sau, dimpotrivă, golite de sunete, atunci cînd nu a mai rămas nimic de spus) pe chipurile personajelor principale. Toate acestea contribuie la impresia generală că acest „an din viață“, cu urcușurile și coborîșurile sale, nu are nimic special și s-ar putea repeta la nesfîrșit.

Nu pot încheia fără a o remarca pe Lesley Manville, actrița cu cele mai multe roluri în filmele lui Mike Leigh și care ar fi meritat, mai mult decît Juliette Binoche, premiul de interpretare feminină la Cannes. Un an din viață este filmul ei, la fel cum ea este Mary, cea alungată – și, într-un final, reprimită din milă – în „rai“ (căminul cuplului perfect). Fie că este vorba de confesiuni stimulate de alcool sau de flirturi nesăbuite cu Joe, de respingerea cu dispreț a lui Ken sau de apropierea cu disperare de Ronnie, de ostilitatea fățișă, născută din gelozie irațională, față de Katie sau de tentativa patetică de reconciliere cu Gerri (singura prietenă care i-a mai rămas), acest amestec exploziv de emoții puternice și necontrolate, imaginat de unul dintre cei mai importanți cineaști europeni contemporani, nu și-ar fi putut găsi o întrupare mai convingătoare.

Titlu original: Another Year

Producție: Marea Britanie, 2010

Scenariul și regia: Mike Leigh

Cu: Jim Broadbent (Tom), Lesley Manville (Mary), Ruth Sheen (Gerri), Oliver Maltman (Joe), Peter Wight (Ken), David Bradley (Ronnie), Karina Fernandez (Katie), Martin Savage (Carl)