În perioada 27-29 octombrie,
sediul Institutului Cultural Român a oferit publicului
bucureştean şansa de a descoperi cîteva dintre cele mai
importante producţii cinematografice norvegiene din ultimul deceniu.
Zilele Filmului Norvegian, eveniment
organizat de Ambasada Regală a Norvegiei, în colaborare cu
ICR, s-au deschis cu un seminar moderat de criticul Andrei Gorzo şi
avîndu-l ca invitat pe Jan Erik Holst, de la Institutul
Norvegian de Film. Au urmat, timp de trei zile, cinci proiecţii
reprezentative pentru cinematografia „ţării fiordurilor“, din
perioada 2001-2009.
Cel mai cunoscut titlu din program a
fost Elling de Petter Næss, nominalizat, în 2002, la
Oscar pentru Cel mai bun film într-o limbă străină şi
premiat la cîteva importante festivaluri internaţionale (San
Sebastián, Stockholm, Varşovia etc.). Adaptare
cinematografică a unui roman de Ingvar Ambjørnsen (judecînd
după filmele prezentate la Bucureşti, ecranizările sînt la
modă în Norvegia), Elling este o comedie dramatică al cărei
succes la publicul american este explicabil: ea seamănă mult cu
producţiile (pseudo)independente, de peste Ocean, despre „ciudaţi“
şi familii disfuncţionale (Little Miss Sunshine este un exemplu
clasic). Elling (Per Christian Ellefsen) şi unicul său prieten,
„virginul la 40 de ani“ Kjell Bjarne (Sven Nordin), au fost
colegi de cameră într-un centru de tratament, iar acum primesc
de la Stat un frumos apartament în Oslo. Primul nu şi-a
revenit încă după moartea mamei sale, care l-a protejat timp
de patru decenii, ţinîndu-l rupt de realitate; totuşi, Elling
are o imaginaţie bogată şi îşi descoperă neaşteptate
abilităţi poetice. Al doilea nu străluceşte prin inteligenţă şi
este certat cu igiena personală, însă dovedeşte talente de
mecanic auto şi o mare capacitate afectivă. Cu asemenea
protagonişti, interpretaţi de actori bine aleşi, nu este dificil
să ai succes la public...
Filmul care m-a încîntat
cel mai mult a fost Omul care l-a iubit pe Yngve (2008) de Stian
Kristiansen. Cu o poveste universală despre pasiune şi maturizare
plasată în perioada imediat următoare căderii Zidului
Berlinului şi o coloană sonoră conţinînd multe hituri rock
ale epocii, acest film cu tineri poate cuceri publicul de toate
vîrstele. Adolescentul Jarle (Rolf Kristian Larsen) are de ales
între, pe de o parte, o viaţă perfectă, cu colegii şi
prietenii săi dintr-o trupă punk şi o iubită fermecătoare, care
mai e şi pe placul mamei sale, şi, pe de altă parte, atracţia sa
incontrolabilă, care nu-i poate aduce decît necazuri, faţă
de noul camarad Yngve (Ole Christoffer Ertvåg). Şi, după cum
ştim din filme, alegerile aparent simple nu sînt niciodată
aşa. Regizorul acestei noi ecranizări (după un roman de Tore
Renberg, care a scris şi scenariul filmului) abordează cu o
remarcabilă delicateţe iubirea homosexuală dintre cei doi băieţi,
fără a încerca să şocheze. Şarmul tinerilor actori ne face
să trecem cu vederea clişeele narative, iar reconstituirea atentă
a atmosferei reprezintă un atu în plus.
Pentru publicului TIFF-ului clujean,
producţia care a închis Zilele Filmului Norvegian nu era o
necunoscută: Nord, primul lungmetraj al lui Rune Denstad Langlo, a
primit anul trecut – după un premiu FIPRESCI la Berlin – Trofeul
„Transilvania“, ex aequo cu Poliţist, adjectiv de Corneliu
Porumboiu.
Un alt film cu „ciudaţi“, a căror
bizarerie este însă parţial scuzabilă, ţinînd cont de
singurătatea lor în deşertul de zăpadă, Nord are un
delectabil umor absurd, care-l apropie de finlandezul Aki Kaurismäki,
dar şi de americanul Jim Jarmusch. Jomar (Anders Baasmo
Christiansen) este un fost schior profesionist, care acum este orbit
de zăpadă. Cînd fostul său prieten, care i-a furat iubita,
îl vizitează pentru a-l anunţa că are un fiu, Jomar
porneşte, călare pe snowmobilul său, către îndepărtatul
Nord. Un debut superb, care-l înscrie pe Rune Denstad Langlo
printre cei mai promiţători tineri cineaşti scandinavi.
Chiar dacă selecţia evenimentului de
la ICR, cu genuri şi stiluri foarte diferite, nu ne-a lămurit
complet ce este aşa-zisul „Norwave“ (o misiune aproape
imposibilă cînd prezinţi doar cinci producţii dintr-un
deceniu), Zilele Filmului Norvegian ar merita să fie reluate, în
anii ce vin, într-o sală de cinema.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters