OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Copoi de Hollywood

Titlu original: Hollywood Homicide
Gen: actiune, comedie
Regia: Ron Shelton
Scenariul: Robert Souza &Ron Shelton
Studiourile: Columbia Pictures si Revolution Studios
Durata: 111 minute
Cota mea: 5 din 10

Intriga: Doi politisti din orasul de pavaza al Cetatii Filmului trebuie sa rezolve un asasinat patruplu si ajung pe urmele unei fel de mafii a formatiilor rap.

Comentarii
Mai recent, Ford si Hartnett („junele acesta tinar“ care, daca ne aducem aminte, acum citiva ani lucra la Halloween: H20 si Scoala sub teroare, iar acum ii da replica lui Harrison Ford) au aparut pe scena decernarii premiilor MTV Movie, parodiindu-se unii pe altii, unde erau la fel de amuzanti ca in cazul de fata.
Dac-as zice ca Hollywood Homicide este cel mai prost film al lui Ron Shelton (Mr. Baseball), probabil ca n-ar cintari nimic. Asa, o sa zic ca e cel mai prost film in care a jucat vreodata Harrison Ford (a luat-o cu mult inaintea filmelor Strada Hanovra sau Ironia sortii). Fascinant este sa vezi cum un film in care ai „tot ce vrei“ – Hollywood (inscriptia se vede incotro vezi cu ochii), masini/tipe/locatii de sta mita-n coada, vedete tari (apare si Martin Landau si, nu glumesc, Eric Idle, arestat de politie!!) – se poate transforma intr-o asemenea corvoada de nesuferit. Rezultatul – pe linga citeva glumite nostime (vezi cum Josh Hartnett il joaca pe Marlon Brando) – este atit de plictisitor si de jenant, incit chiar ti se face mila vazindu-l pe Ford scalimbaindu-se in fata oglinzii. Dar daca oboseala este deja ceva de inteles la 60 de ani, Hartnett este tinar, si totusi reuseste sa joace suficient de prost ca sa stea pe banca pina la un mega-buget gen Black Hawk Down – amindoi iti storc citeva risete, dar mult mai multi nervi. O singura secventa de actiune (o urmarire de vreo 20-25 de minute cu masinile/metroul/bicicleta, ca surpriza pe ultima suta de metri) scoate amorteala de 90 de minute in care se afunda copios spectatorul nevinovat.
Daca Ford are de gind sa-si incheie cariera, a apucat pe drumul cel bun. Pentru un succes mai consistent, il asteptam cu un eventual Dincolo de aparente 2.

*

Jaf in stil italian

Titlu original: The Italian Job
Gen: thriller, actiune
Regia: F. Gary Gray
Scenariul: Donna Powers &Wayne Powers
Studiourile: Paramount Pictures
Durata: 111 minute
Cota mea: 6 din 10

Intriga: Dupa o lovitura „dolofana“, un grup de hoti sint trasi pe sfoara de unul dintre membri, dupa care, alaturi de fiica veteranului sef ucis de acesta, vor incerca sa-si recupereze datoria si sa se razbune.

*

Mai furios, mai iute

Titlu original: 2 Fast 2 Furious
Gen: actiune
Regia: John Singleton
Scenariul: Michael Brandt &Derek Haas
Scenariul original: Michael Brandt &Derek Haas si Gary Scott Thompson
Studiourile: Universal Pictures
Durata: 104 minute
Cota mea: 6,5 din 10

Intriga: Politistului Brian O’Connor i se da o sansa de a se reabilita in Florida daca accepta sa prinda un traficant de droguri, pentru care ii cere ajutorul unui prieten din copilarie.

Comentarii
Oricine nu se asteapta sa vada numai filme de fratii Coen va recunoaste despre 2 Fast 2 Furious (sequel-ul relativ mai bun decit originalul unui alt Cohen, Rob Cohen) ca este o distractie pe cinste. John Singleton (Shaft), primul regizor de culoare nominalizat la Oscar, vede in masinile de curse adevaratele personaje ale filmului sau, un amestec de clisee care nu sta locului decit in citeva scene de gargara (a nu se urmari dialogurile), mergind pe aceeasi reteta videoclip/neverosimil pe care mergea si Ingerii lui Charlie 2 (mult mai distractiv ca semi-parodie) si nefacind, in fond si la urma urmei, nimic altceva decit sa-ti livreze ceea ce astepti (cascadorii complicate, locatii exotice, viteza maxima). Mentiuni speciale si pentru Cole Hauser (ca „rau“ teribil, de care filmul lui Rob Cohen ducea lipsa) si Eve Herrman, care arata – daca mai e nevoie sa spun – trasnet.

Dar daca de la „furiosi si iuti“ stii la ce sa te astepti, de la Jaf in stil italian te astepti exact sa te surprinda prin ceva. F. Gary Gray (regizorul – ca sa vezi – tot de culoare al thriller-ului Negociatorul) vede in masinutele Mini Cooper tot niste personaje, numai ca personaje – in cazul de fata – sint si cele pe doua picioare, de care se alege praful de la un cap la altul al filmului, mai ales ca actorii nu misca nici un deget in privinta asta: Mark Wahlberg, din ce in ce mai uzat si mai non-amuzant, Charlize Theron, superba si doar atit, ca de obicei, si Edward Norton, care se foloseste de un contract cu Paramount Pictures ca scuza penibila pentru halul in care a ajuns sa joace (citeva poante vin totusi de la Jason Statham si de la Moss Deff). Cu tot cu o urmarire cu Mini-urile pe sosele/pe linia de metrou/prin canalizari (ce-i drept, pe alocuri senzationala), The Italian Job reuseste, in final, sa n-aiba nici un strop de fantezie sau macar vreo replica memorabila (in conditiile in care Heist – cealalta gaselnita in domeniu de vara aceasta – intocmai prin asta surprindea) si sa fie, una peste alta, cit se poate de plicticos si pasabil.