OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Multitudinea elementelor care contribuie la succesul unui film si care dau numele categoriilor de nominalizare si premiere (actori, regie, scenariu, machiaj, efecte speciale etc.) face imposibila imortalizarea lor integrala in memoria publicului larg pentru ca povestea este cea care cucereste, nu scenaristul, machiajul fascineaza sau inspaiminta, dar un nume in genericul de final nu spune nimic. Insa numele regizorului este rareori uitat sau trecut cu vederea, el reprezinta marca distinctiva a unui stil pe care ochiul (in)format il poate recunoaste de la primele secvente si tot regizorul este cel datorita caruia filmul pare sa-si completeze o lipsa, aceea a autorului singular, reprezentat de un nume caruia sa-i fie atribuit. Personalitatea regizorului determina individualitatea filmului, fapt usor de observat in istoria productiilor europene, mai mult sau mai putin elitiste.

Dar in cazul marilor succese hollywoodiene, in care se presupune ca este respectata o reteta a prizei la public care nu ar include intotdeauna inovatie si originalitate, mai are personalitatea regizorului aceeasi importanta, mai pot fi create stiluri inconfundabile? Puteti gasi un posibil raspuns urmarind documentarul difuzat de Antena 1 simbata la ora 8.30 si intitulat Directors (Mari regizori), care face, in fiecare episod, un portret complet (cu biografie si filmografie, cu bune si rele) al autorilor unor filme celebre. Chiar daca numele lui James Cameron a devenit deja stresant din cauza supermediatizatului Titanic, probabil ca John Avildsen, Sydney Lumet sau Alan J. Pakula au inca nevoie de prezentare. Nu acelasi lucru se poate spune despre titluri ca Rocky, Crima din Orient Expres, Toti oamenii presedintelui, filme cunoscute, ale caror regizori, mentionati mai sus, au constituit subiectul citorva episoade ale documentarului de simbata. Schema urmarita cuprinde date biografice, debuturi, secvente din filme (comentate chiar de regizorii care au, uneori, ocazia sa-si justifice insuccesele), declaratii ale actorilor si amintirile lor in legatura cu diverse incidente din timpul filmarilor. Asocierea unui film cu numele celui care l-a regizat presupune informatii si amanunte inedite care fac din producerea lui (the making of…) o poveste cel putin la fel de spectaculoasa ca a scenariului insusi.

Probabil ca multi au vazut ecranizarea din 1982 a romanului lui William Styron, Sophie’s Choise, cistigatoarea unui Oscar pentru Meryl Streep si nominalizata pentru scenariu (semnat tot de regizor), dar putini stiu ca a fost regizata de Alan J. Pakula, care s-a remarcat in 1976 prin Toti oamenii presedintelui, cu Dustin Hoffman si Robert Redford (investigarea afacerii Watergate de catre doi reporteri de la „Washington Post“). Ati vazut, cu siguranta, Crima din Orient Expres, cu Sean Connery, Ingrid Bergman, Vanessa Redgrave, Jacqueline Bisset, dar nu va mai amintiti ca regia ii apartine lui Sydney Lumet, o personalitate originala prin inclinatia catre abordarea unor subiecte dificile, cum ar fi rasismul, homosexualitatea, coruptia politiei. El semneaza Dupa-amiaza de ciine (1974), unde Al Pacino joaca rolul unui homosexual care jefuieste o banca pentru ca vrea bani pentru schimbarea de sex a partenerului, Serpico – povestea unui politist care se opune coruptiei din jurul sau, Camatarul – un evreu interpretat de Rod Steiger, nu se poate elibera de trecutul marcat de holocaust, Un strain printre noi, in care Melanie Griffith se confrunta cu dificultatea investigarii unei crime petrecute intr-o comunitate evreiasca. Fiind de parere ca exista un rasism inconstient chiar si in distribuirea actorilor, in Night Falls on Manhattan, Lumet ofera rolul unui irlandez lui Andy Garcia, cunoscut numai in roluri de italian. Pentru ca a debutat ca regizor de seriale TV difuzate live pe CBS, Lumet are o relatie speciala cu televiziunea, a carei „prostituare intelectuala“ o anticipeaza in Reteaua (1976), cu zece nominalizari la Oscar si isi valorifica experienta de regizor TV in 12 oameni furiosi, produs de Henry Fonda, in care faptul ca intreaga actiune se petrece intr-o sala de tribunal este transformat intr-un avantaj.
Pe scurt, documentarul de pe Antena 1 reaminteste importanta regiei celor care uita de ea, fiind orbiti de stralucirea prestatiei actoricesti, si reda regizorului ce-i al regizorului: bagheta magica.