OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

E greu de estimat cita simpatie pot cistiga din partea copiilor seriale de desene animate precum Dexter’s Laboratory sau Cow and Chicken, inca difuzate de Cartoon Network. Ele au mult mai mari sanse sa placa unor telespectatori trecuti de virsta copilariei, cu o oarecare experienta culturala, dar si cu o disponibilitate considerabila catre ludic si toleranta. Motivul unei asemenea delimitari stricte a potentialei audiente interesate de acest tip de desen animat: ele recicleaza – mai cu duiosie, mai cu sarcasm, nu de putine ori in cheie absurda – idei, de regula stereotipice, pe care se sprijina diverse practici culturale contemporane. De depistat in felul cum arata Cow sau Chiken, Dexter sau sora lui, Dee Dee, dar si in intimplarile prin care acestia trec, reciclarea de care vorbeam mai sus are potentialul de a fi surprinzatoare, in mod placut sau neplacut, in functie de asteptarile fiecaruia de la genul desenului animat.

In mod similar se petrec lucrurile si cu un serial ceva mai nou decit cele doua deja pomenite. Este vorba de Courage, the Cowardly Dog, cu un titlu care transparentizeaza la maxim personajul principal. Ciinele Courage traieste in casa a doi batrini, sot si sotie, casa aflata in mijlocul pustietatii („in the middle of Nowhere“). Ingrozitor de fricos, dar, in bun respect al traditiei chinologice, fidel stapinilor sai, Courage trebuie sa intervina pentru a-i salva pe acestia din tot felul de primejdii. Mai ales ca el e singurul caruia aceste pericole i se reveleaza si, prin urmare, singurul care poate actiona (sau, vorba personajului, „I’m the only dog around“ – „Sint singurul ciine prin preajma“). Courage nu se joaca insa, cum s-ar putea crede la prima vedere, cu reteta specifica filmelor de groaza. Elementele malefice sint conventionale – extraterestri, monstri de tot felul, insecte uriase –, tacticile lor de operare sint cele pe care le cunoaste – rapiri, control hipnotic, sechestrari –, spaima lui Courage este in mod constant paroxistica.

Nimic de rau, nimic de bine in Courage despre scary movies. Parodia care exista in acest desen animat vizeaza, mai degraba, acele filme de actiune bazate cumva pe o formula oximoronica: un el, de obicei politist, fost politist sau, in orice caz, un justitiar, normal pina la banalitate, capata in imprejurari iesite din comun puteri pe care nu banuia si nu banuiai ca le are. In Courage, atit normalitatea, cit si calitatile exceptionale ale eroului sint subminate deopotriva. Prima este deviata in derizoriu si caricatural, acest lucru realizindu-se prin chiar infatisarea lui Courage – un soi de minge de rugby roz-movulie, cocotata pe patru catalige. Celalalt element definitoriu pentru un erou – capacitatea de a rezolva rapid si eficient orice problema – este si el convertit in exact opusul sau. In momentul cind realizeaza ca trebuie sa intervina, Courage se lamenteaza („What should I do? What should I do?“ – „Ce sa fac? Ce sa fac?“), topaie, se rostogoleste, alearga, alege solutiile cele mai inconvenabile, se razgindeste, se opreste si o ia din nou de la capat. Actiunea nu devine altceva decit o permanenta aminare a actiunii. De cele mai multe ori, batrinii se salveaza singuri sau, daca sint salvati de Courage, aceasta se intimpla pentru ca mai intii ciinele fricos a facut un pact cu cei care ii amenintau. Acest desen animat impresioneaza prin precizia identificarii acelor elemente care sustin de obicei filmele de actiune si prin alegerea celor mai simple metode de a ironiza aceste elemente.
In mod sigur, aceasta interpretare a desenului animat, Courage, the Cowardly Dog, este schematica si una dintre altele citeva posibile. Ceea ce e un mod de a atrage atentia ca desenele animate devin din ce in ce mai rafinate, pasibile de a suscita discutii pe masura.