Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2002   |   Iulie   |   Numarul 127   |   FILME/ SERIALE TV. Fargo

FILME/ SERIALE TV. Fargo

Autor: Irina ILIESCU | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Anul trecut, la Cannes, filmul The Man Who Wasn’t There
i-a adus lui Joel Coen premiul pentru cel mai bun regizor, premiu pe care il mai primise in ’91 pentru Barton Fink (cistigator al trofeului Palme d’Or in acel an), povestea unui scriitor idealist aflat in criza de inspiratie cind este nevoit sa produca scenarii pentru Hollywood. In 2000, George Clooney primea Globul de Aur pentru rolul din O, Brother Where Art Though, odiseea a trei prizonieri fugari in Mississippi, in regia aceluiasi Coen, iar in 1998, Marele Lebowski, cu Julianne Moore si Jeff Bridges, retinea atentia criticilor si pe cea a publicului. Toate aceste titluri au mentinut in actualitate numele fratilor Coen (Joel – regizor, Ethan – producator), creatorii unui stil inconfundabil si ai unor scenarii originale, combinatii de violenta, umor, sarcasm si un amestec ironic de tragedie si comedie. In 1996, scenariul celor doi frati a adus unul dintre cele doua Oscaruri primite de Fargo, regizat de Joel Coen, programat de Pro TV in seara de simbata 3 august.

In mod cert, Fargo nu este un film pentru toata familia; daca scenele de violenta si umorul greu de gustat de catre oricine nu vor indeparta telespectatorul, el va ramine totusi cu semne de intrebare si sentimente contradictorii la sfirsitul filmului. Reactiile provocate la aparitie au fost diverse, de la nedumerirea si dezaprobarea unora, pina la aprecierile entuziaste ale unor critici care au ajuns la comparatii cu Pulp Fiction. In primul rind, Fargo este foarte greu de incadrat intr-o categorie pentru ca incalca granitele dintre thriller, film noir, horror, comedie, satira sociala, revelindu-si chiar calitati de farsa, o data cu genericul final, unde se specifica faptul ca persoanele si evenimentele prezentate au fost fictive, dupa ce genericul de inceput precizase ca este o poveste adevarata, ca evenimentele au avut loc in Minnesota, in 1987 si ca, la cererea supravietuitorilor, numele au fost schimbate, dar, din respect pentru victime, restul a fost spus exact asa cum s-a intimplat.

Titlul insusi deruteaza. Fargo este locatia din Dakota de Nord a primei scene, dar restul actiunii se petrece in orasele Brainerd si Minneapolis din Minnesota, ultimul fiind orasul natal al fratilor Coen. Jerry, un vinzator de masini, are serioase probleme financiare, motiv pentru care pune la cale rapirea propriei sotii pentru a intra in posesia recompensei de 80.000 de dolari, ceruta de la socru. Planuita initial fara victime, rapirea declanseaza o serie de evenimente singeroase care debuteaza cu moartea a trei persoane nevinovate. Pe urmele celor doi rapitori, Gaear si Carl (Steve Buscemi, cunoscut ca Mr. Pink in Reservoir Dogs al lui Tarantino) se afla Marge Gunderson, o politista vizibil insarcinata si dotata cu un fler infailibil, care reconstituie exact detaliile cazului mincind mai tot timpul, interpretata de Frances McDormand (Wonder Boys, Almost Famous, City by the Sea). Premiata cu Oscar pentru rolul lui Marge, McDormand nu se afla la prima colaborare cu fratii Coen, ea a debutat in primul lor film (Blood Simple, 1984), dupa care s-a casatorit cu Joel.

Valoarea pe care o da McDormand umorului straniu al filmului se completeaza perfect cu evolutia celorlalti actori, ale caror dialoguri constituie un argument in plus ca ceea ce conteaza nu este atit povestea, cit felul cum este spusa. Nuantele satirice sint asigurate de ridiculizarea accentelor cu sonoritati scandinave ale locuitorilor Minnesotei, care intrebuinteaza foarte des „oh, geez“, „Ya betcha“, „Ya know“, „Yaaa“, ceea ce i-a cam deranjat pe compatriotii fratilor Coen. In plus, contrastul evident dintre violenta crimelor si tihna domestica a familiei Gunderson (Marge si Norm), caricaturizarea dependentei de televizor si de fast food si culoarea locala dau filmului un ton discret de satira sociala.
Imaginea (culorile sint estompate de albul nesfirsit al zapezii cu care debuteaza filmul) si muzica, prelucrare a unui cintec traditional scandinav, se adauga detaliilor care i-au determinat pe citiva critici americani sa recomande Fargo exclusiv filmologilor, avind indoieli in privinta succesului sau la publicul larg. Parerile ramin impartite.

 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Educaţia – o piatră de încercare
Cele mai recente comentarii
Si eu m-am lamurit...
Plagiatul este emanatia bibliotecilor neglijate
Doua raspunsuri
Mecanica socială
tot despre Nicusor Dan
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire