OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cea mai noua veste despre serial spune ca pacea conjugala, niciodata tulburata pina acum, dintre D. si G. este pe cale sa se sfirseasca: un profesor de colegiu reuseste sa devieze atentia Dharmei de la Greg inspre el. Episoadele in care acest lucru se intimpla, promit sa fie interesante. O data, deoarece profesorul este jucat de nimeni altcineva decit Kevin Sorbo, care, atunci cind „herculeianismul“ lui Hercule ii permitea, dadea semne ca ar avea dispozitie si talent pentru roluri de comedie. A doua oara, deoarece acel ceva care facea serialul sa se lege, adica si-ul dintre Dharma si Greg tinde sa se evapore (e drept, temporar, dupa cum asigura producatorii). In episoadele care sint, deocamdata, difuzate la noi de PRO TV, si-ul insa functioneaza la fel de impecabil ca la inceput drept liant intre protagonisti. Blonda, boema si voluntara Dharma il iubeste, fara nici o umbra de indoiala, pe brunetul, potolitul si avocatul Greg, iar banala lege a magnetismului conform careia contrariile se atrag mai reuseste sa furnizeze intrigi amuzante.

Ideea de a face familiile celor doi eroi la fel de opuse in deprinderi si infatisare precum odraslele, dar mai putin atinse de efectele conciliatoare ale magnetismului este una simpla, insa benefica pentru bunul mers al comediei. Intre parintii bogati, stilati, rationali, bine imbracati ai lui Greg si cei ai Dharmei, fosti si actuali hippies, spiritisti, cel mai adesea purtind blugi si tricouri largi, impacarea este la fel de ridicola precum conflictele deschise. Sub deghizamentul bunelor intentii reciproce, situatiile comice dau buzna ca ciupercile dupa ploaie: Kitty, mama lui Greg cere cu imprumut hainele parintilor Dharmei pentru a merge la bal mascat; cina de Thanksgiving la care participa cele doua familii se soldeaza cu o paruiala de pomina. Si tot asa.
Contradictiile sint exploatate cu efect chiar si cind vine vorba de Dharma si Greg insisi. Din opozitia in care intra inclinatia ei catre acceptarea irationalului si preferinta lui pentru explicatiile logice s-a plamadit cel mai reusit episod difuzat al seriei de acum. O batrina obscura, vecina cu Dharma si Greg, moare. In urma ei ramin o colectie de palarii si un jurnal in care sint notate sperantele niciodata implinite ale femeii de a fi impreuna cu cel iubit. Greg incearca tot felul de explicatii rationale pentru faptul ca este trezit si sedus in toiul noptii de nevasta sa, foarte provocatoare cu palaria de epoca si tigareta pe care o fumeaza, dar care, atunci cind vine dimineata, nu-si mai aminteste nimic. Pe cind Dharma accepta de la bun inceput ca fantoma batrinei se reincarneaza in trupul ei pentru a gusta, dincolo de moarte, placerile vietii de aici, Greg ajunge abia in sfirsit, reticent, rusinat si speriat, sa se roage la mormintul decedatei ca sotia sa-i fie lasata in pace. Ruga ii este ascultata, deoarece noaptea urmatoare somnul linistit al Dharmei nu este tulburat decit de Greg machiat, purtind o palarie veche si fumind elegant o tigara.

Desi episoade din Dharma si Greg precum cel descris mai sus ar putea parea in ochii telespectatorilor mai seriosi ca impingind lucrurile prea departe, serialul are meritul de a continua fara a da impresia unei sfortari agonice. Asta se datoreaza generozitatii in efecte comice a schemei principale – mariajul contrariilor – din care este construit, dar si actorilor, in primul rind Jennei Elfman (Dharma). Aceasta are o carisma dovedita nu numai in cadrul serialului, dar si in aparitiile pe la diferite award-uri. In fapt, atit de bine dovedita, incit Thomas Gibson (Greg) s-a plins, au umblat zvonurile intr-un timp, de tratamentul preferential aplicat on the set personajului Dharma si off the set actritei. Pina cind vom avea insa ocazia sa vedem serialul in conditiile Dharma vs. Greg, Dharma si Greg mai poate inca sa fie atit de delectabil incit sa merite a fi urmarit.