OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Prima serie din Millennium se incheia intr-o cheie spectaculoasa mai ales pentru ochii telespectatorilor, cu un colaj de imagini apocaliptice, succedind una celeilalte intr-un ritm de-a dreptul dement. Acel sfirsit de lume, care incorpora toate fanteziile milenariste nascocite vreodata, implinea si totodata facea depasita triada sub care se desfasura viata personajului Frank Black si a serialului: wait, worry, the time is near. Cum in seriale, fie ele oricit de originale, sfirsitului, fie el cit de categoric, ii urmeaza aproape negresit un inceput, Frank Black plus asteptare, plus temeri, plus sentimentul ca ceva catastrofal e pe cale sa se intimple, sufera o resuscitare previzibila in noile episoade din Millennium (de vazut, pentru cine doreste, simbata, ora 0.00, la Pro TV).

Procedeul prin care lui Frank Black i se insufla o noua viata este cunoscut tuturor celor care au urmarit, nu neaparat cu sfintenie, cealalta creatie a lui Chris Carter, Dosarele X. Asa cum acolo agentului Fox Mulder i se inscenau chiar de catre FBI tot felul de intilniri cu nepaminteni pentru a travesti ororile de care se faceau responsabili pamintenii, Frank Black este si el victima unei manipulari constante a asa-zisului providential Grup Millennium. Acesta, vorba personajului Peter Watts, „l-a zapacit cu ingeri, demoni si Armaghedon“ pe Frank, orchestrind conjuncturi care sa-i satisfaca acestuia obsesia luptei decisive dintre bine si rau.

Din acest punct incepe noul Millennium, cu un Frank Black indeplinind acum functia de consultant pentru FBI. Printre G-men se numara si o G-woman, agenta Emma Hollis (jucata de Klea Scott), careia i se incredinteaza cele mai bizare cazuri. Din acest motiv, la care se adauga si faptul ca agenta este o fire suspicioasa, inclinata sa dea la o parte valurile succesive de la suprafata lucrurilor, Hollis si Black ajung, inevitabil, sa colaboreze. Ceea ce li se ofera spre investigare sint intimplari pe jumatate ancorate in verosimil, pe jumatate calchiate dupa scenarii maniheistice arhetipale. In ultimul episod difuzat, spre exemplu, timpul este dat inapoi, pina in anul 1945, cind un agent FBI este trimis sa cerceteze uciderea unuia dintre cercetatorii americani care au contribuit la crearea bombei atomice. Cel vinovat de crima se dovedeste a fi un alt cercetator care, ingrozit de consecintele descoperirii lor, se autopedepseste, supunindu-se la acelasi tratament precum cel aplicat atomului de uraniu: isi divide personalitatea in doua. Intr-o repunere in scena a povestii lui Dr. Jekyll si Mr. Hyde, el devine pe rind violentul Kroll si blindul, inofensivul Dr. Alexander. Aceasta intimplare de demult supune atentiei lui Frank Black alte detalii, deloc linistitoare, legate de Grupul Millennium: initiat de Hoover insusi, ca un nucleu al oamenilor de elita din FBI, Grupul a adoptat de la bun inceput politica incurajarii obsesiilor personale ale celor recrutati, in vederea atingerii unui scop deocamdata nerevelat.

Din ce in ce mai des, asa cum era cazul si in ultimele serii din Dosarele X, accentul este deviat in Millennium dinspre ceea ce se intimpla inspre cine sau ce se face responsabil de aceste fapte. Rezultatele investigarilor lui Black si Hollis sint mai putin anticipari ale luptei finale dintre fortele binelui si cele ale raului, cit potentiali revelatori ai identitatii obscure a Grupului Millennium. Chinuite, transparentizate, impanate cu explicatii sau de-a dreptul trase de par, astfel incit sa mai elucideze cite o bucatica infima din intentiile Grupului (pentru care fostul amic de nadejde al lui Black, Peter Watts, joaca acum rolul de avocat al diavolului), misterele ce in episoadele initiale formau o zona continua si inerta de cosmar absolut dobindesc un caracter artificios. Atmosfera generala de Apocalipsa iminenta este temperata intr-una mai degraba de suspiciune detectivista, imaginile socheaza mai mult la modul conventional, Frank Black, de pe umerii caruia a fost luata in parte indoiala, prin crearea personajului Hollis, ramine inca interesant datorita figurii si jocului la fel de fascinante ale actorului Lance Henriksen. Pina la proba contrarie si pentru a nu mai lungi vorba, Millennium s-ar putea sa fi devenit tocmai serialul potrivit pentru firile mai sensibile care gusta din cind in cind o sperietura. Dar nu de moarte.