Din 10 septembrie, in fiecare duminica, exceptindu-le pe cele in care fotbalului i se da ce-i al fotbalului, adica si spatiile de difuzare apartinind altor programe, avem ocazia de a vedea la PRO TV o noua serie din Ally McBeal. Episoadele actuale sint, in linii mari, fidele formulei initiale care a stabilit specificul serialului. Personajele au ramas aceleasi, precum aceiasi sint si actorii care le interpreteaza. Inca mai este folosita, drept procedeu cu miza comica, vizualizarea punctuala a celor mai nastrusnice ginduri ale personajelor. Neschimbat ramine si subiectul – sexualitatea omeneasca – asupra caruia gloseaza la fel de dezinhibat, dar din unghiuri de vedere diferite, fiecare episod. Astfel stind lucrurile, cei care au vazut seria precedenta din Ally McBeal, placute fiindu-le carisma lui John-Biscuitul, frumusetea intelectual-exotica a lui Nelle sau cea pur si simplu perfecta a lui Ling, pentru a nu mai vorbi de perpetua punere sub semnul intrebarii a conceptului de normalitate, nu au motive sa se plinga de continuarea serialului.
In ceea ce-i priveste pe cei care nu au gustat de la bun inceput stilul Ally McBeal, cu greu ii vor putea ei gasi sarea si piperul in schimbarile efectuate – ceva mai multa diversitate in look-ul lui Ally, ceva mai strinse legaturile in cuplurile in functiune, ceva mai explozive relatiile profesionale intre colegii de bi-/barou.
Daca Ally McBeal indeplineste toate conditiile pentru a-si recistiga publicul care s-a lasat „prins“ de serial inca de la prima serie, sitcom-ul Jesse, difuzat tot la PRO TV de luni pina vineri, la orele 18.30, incearca sa-si asigure succesul prin apelul la memoria afectiva a telespectatorilor. In aceasta comedie sentimentala, cuminte prin comparatie nu numai cu Ally McBeal, dar si cu Cybill, se produce comeback-ul Christinei Applegate, din Familia Bundy. Applegate joaca rolul unei tinere de 26 de ani cu „probleme de familie“ – este divortata si are un fiu de 10 ani, un tata si doi frati – dar si cu un vecin de-abia sosit din Chile; pe care, bineinteles, incearca sa-l cucereasca. Punind la bataie trucuri de mult prafuite din recuzita comediei (precum pretextul unei situatii-limita pentru a fura asa-zis justificat celui/celei indragostit(e) o sarutare) si jocuri de cuvinte al caror haz lipseste nu, cum se intimpla de multe ori, din cauza intraductibilitatii expresiilor americane, ci pentru ca nu e de gasit nici in versiunea originala, Jesse te face rareori sa rizi de-adevaratelea.
Cu toate ca relatiile afective intre (potentiali) parteneri furnizeaza materia atit pentru Ally McBeal, cit si pentru Jesse, cele doua sitcom-uri sint cit se poate de diferite. Cit despre telespectatori, ei sint pusi, cu cele doua seriale, in fata unei alternative, putind sa opteze pentru risul-care-da-de-gindit iscat de Ally sau pentru risul-care-se-topeste-si-nu-lasa nimic-in-loc datorat lui Jesse.

