OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Probabil ca in intentia postului TVR2 de a-si croi vesminte dupa masuri si gusturi tineresti, prin urmare suple si neimbutonate pina la git, Beavis and Butt-head (duminica, ora 20,00) este acel accesoriu care transforma o haina eleganta intr-una eleganta si provocatoare. Din nou, probabil ca aceasta sarcina a cazut in circa lui Beavis si a lui Butt-head pentru ca personajele au in spate o intreaga istorie, care le-a facut deopotriva cunoscute si controversate. Totul a inceput pe la mijlocul anilor ’90, mai precis in 1993, cind MTV-ul a initiat difuzarea primelor episoade cu cei doi (anti)eroi creati de Mike Judge. Insolitul cuplului, intrat rapid in interesul publicului datorita statutului si specificului canalului de televiziune care le facea cunoscut show-ul, era imposibil de trecut cu vederea. Aceste personaje de desen animat, adolescenti care nu cred in nimeni si nimic, in afara muzicii hard-rock, semi-analfabeti, iresponsabili si, in genere, cu apetit pentru tot ceea ce este catalogat cu semnul minus in fata, sint evident atipice (sau mai bine zis erau, caci se pare ca s-a creat deja un gen B&, in fictiune si in realitate). Din aceasta cauza, aproape de la bun inceput, s-a pus, in legatura cu B& problema violentei, chestiune delicata nu numai in cazul de fata, dar vizind in general mediile vizuale.

Astfel ca oricine are curiozitatea de a vizita pe Internet site-ul www.alt.culture.com, poate sa gaseasca, la intrarea Beavis and Butt-head urmatoarea poveste. La 7 saptamini dupa lansarea serialului pe MTV, o mama a gasit de cuviinta sa ii scoata drept tapi ispasitori pentru isprava fiului ei – un pusti de cinci ani care a dat foc rulotei in care se afla sora lui in virsta de doi ani – tocmai pe cei doi B, pe motivul ca acestia apareau intr-un episod ca piromani. Intemeierea sau abuzul unei asemenea acuzatii sint greu de stabilit, pentru ca un verdict trebuie sa ia in seama numeroase variabile psihologice ale publicului unui astfel de serial, adica pe cei tineri si foarte tineri. Capacitatea de discernere nu numai intre bine si rau, dar si intre realitate si fictiune sau cea de a nu cadea in capcana sensului literal sint doar citiva din factorii ce intra in discutie. Mai mult, B& este marcat de violenta nu numai la nivelul secventelor narative; cruditatea limbajului nu poate sa nu sara in ochi. Din fericire (sau nu?), in cazul episoadelor traduse in romaneste, neaosenia limbajului este vizibil atenuata, si nu atit datorita eforturilor depuse de traducatori, cit datorita imposibilitatii in care se afla limba romana de a furniza echivalente nici deranjante pentru urechile sensibile, dar nici edulcorate pina la anularea efectului lor, ale expresiilor englezesti. Cine nu crede este liber sa compare “This video kicks ass!