Aripi, fulgi, aureola, aspect luminos sint trasaturile de baza care individualizeaza ceea ce numim ingeri. O trecere in revista a reprezentarilor literare sau plastice date acestor creaturi de lumina ar depasi cu siguranta limitele de spatiu la care ne supunem.
De-a lungul istoriei, ingerii si-au schimbat infatisarea de la razboinici justitiari cu staturi uriase la copilasi durdulii cu aripioare, care impodobesc fintinile arteziene sau sustin obiecte kitsch.
In secolul al XX-lea, mesagerii divini si-au schimbat look-ul mai mult ca oricind pentru ca au devenit subiectul unei noi arte, celei de-a saptea. Daca in primele ecranizari ale Bibliei nu s-a inovat prea mult, in anii ’90 am vazut in filme un inger negru (Denzel Washington in Sotia predicatorului, remake dupa clasicul Sotia episcopului, unde ingerul era Cary Grant), am mai vazut ingeri fara aripi sau raze, imbracati in haine simple, negre in City of Angels, in care Nicolas Cage renunta la eternitate si cade pentru o clipa de iubire (suna familiar?). Si oamenii secolului al XX-lea cred in povesti cu ingeri, cazuti sau nu, cu aripi sau fara, iar daca aceste povesti au avut succes pe marele ecran, era imposibil ca ingerii sa nu devina personaje in seriale de televiziune.
Combinatia de uman si fantastic a acestor intermediari intre lumea divina si cea terestra este miza pe care se pot construi diverse situatii, chiar si comice, precum cele din sit-com-ul difuzat pe TVR2 simbata si duminica la ora 14.15. Fara sa se distinga prin calitati deosebite (de cele mai multe ori „ei spun, ei rid“), Misguided Angels, in traducere Ingeri buclucasi merita putina atentie pentru simplul fapt ca reprezinta inca o varianta cinematografica a imaginii angelice. Ceea ce surprinde este faptul ca cele doua personaje principale nu isi folosesc puterile supranaturale pentru ca acestea le-au fost luate odata cu aripile, ca pedeapsa pentru unele greseli comise in rai. Pentru a-si recapata aripile, cei doi ingeri sint trimisi pe Pamint, unde trebuie sa faca fapte bune si sa rezolve situatii conflictuale in calitate de simpli muritori. Situatia se aseamana celui din filmul It’s a Wonderful Life in care personajul lui James Stewart este salvat de la sinucidere de Clarence, un inger de rang inferior care obtine aripi cu aceasta ocazie. Fiecare episod al serialului debuteaza cu raportul dat de cei doi in fata Sefului (the Big Guy), o sfera de lumina, cu voce solemna, care de fiecare data isi arata nemultumirea aruncindu-i inapoi pe Pamint. Situatia le este complicata de Vanessa, un alt inger (feminin se pare) care le consemneaza activitatea si intocmeste propriul raport pentru sef.
Faptul ca latura lor umana o domina uneori pe cea divina le reduce din puterile ingeresti, dar ii face mai simpatici pentru muritorii care se uita la seriale de comedie. Nu putem sa nu ne amintim de Michael, un arhanghel cu chipul lui John Travolta, care nu isi pierde aripile desi fumeaza, bea si atrage femeile cu mirosul lui de prajituri.
Celebra formula „Cind suna un clopotel, un inger primeste aripi“ nu este valabila in cazul serialului nostru, dar daca ar fi, nu s-ar mai povesti pentru ca s-ar termina serialul. Pina la momentul incununarii eforturilor lor cu recompensa dorita, continuam sa ridem sau sa schimbam canalul la comedia cu ingeri cazuti.

