Atunci cind citiva oameni obisnuiti sint selectati pentru ca o camera de luat vederi sa le supravegheze in permanenta viata, rezulta o emisiune de tip real life, un serial in direct, cu evenimente autentice (?), care se poate numi The Real World (MTV) sau Big Brother. Personajele care isi transforma viata intr-un scenariu devin vedete peste noapte, iar ziarele si talk-show-urile dezbat subiecte legate de impactul celebritatii asupra individului obisnuit, de controlul mediatic al granitei dintre spatiul public si cel privat, de falsele vedete, de voyeurism, de obsesii.
„In America, oamenii obisnuiau sa devina celebri pentru ca erau deosebiti; acum sint considerati deosebiti doar pentru ca sint celebri.“ Citatul ii apartine unui personaj din filmul Ed TV, care va fi difuzat de duminica pe HBO, readucind in actualitate emisiunile de tip real life care au inceput sa cucereasca si publicul roman in ultima vreme.
Ed Pekurny (Matthew McConaughey), un simplu angajat al unui magazin de casete video, accepta propunerea unei realizatoare TV de a fi urmarit permanent de camere de luat vederi, pentru ca viata sa-i fie transmisa 24 de ore in direct, sub forma unei emisiuni real life. Lansat in 1999, Ed TV a avut dezavantajul de a fi plasat in umbra succesului din anul precedent, The Truman Show, chiar daca cele doua filme ofera doua perspective diferite asupra aceleiasi teme. Din momentul in care viata lui Ed devine un serial TV transmis in direct, necunoscutul devine o celebritate (un Beatle sau cel putin o Spice Girl, cum spune realizatoarea TV), iar lumea din jurul sau se schimba ca prin farmec atunci cind apar camerele. La inceput, o audienta modesta urmareste scena trezirii de dimineata, in care elementul de spectacol este asigurat de o action sequence (cind Ed se frige cu piinea prajita), iar valoarea „documentara“ – de faptul ca Ed colectioneaza capace de roti. Insa cind vedeta se indragosteste de Shari (Jenna Elfman), prietena fratelui sau, Ray (Woody Harrelson), tocmai pentru ca Shari vede ca Ray o insala cu ajutorul camerelor care il urmaresc pe Ed, cotele de audienta explodeaza, iar evenimentul devine subiect de dezbatere in talk-show-uri pretentioase sau doar senzationale (apare si Jay Leno, jucindu-si propriul rol). Faima lui Ed este vinata ca rampa de lansare de catre ceilalti: Ray face reclama viitoarei sali de gimnastica, apoi scrie o carte de scandal despre fratele sau; un top-model cu aspiratii de actrita (Liz Hurley) intra in cadru pentru a-si face cunoscute talentele. Incetul cu incetul, celebritatea devine insa o inchisoare, postul de televiziune prelungeste contractul fara sa accepte demisia lui Ed si singura cale de evadare din labirintul mediatic este santajul: Ed ameninta cu divulgarea unor secrete din culisele postului, care intrerupe imediat legatura. Aceeasi imposibilitate de scapare de sub supravegherea camerelor omniprezente apare si in The Truman Show, realizat dupa un scenariu de Andrew Niccol (Gattaca) in 1998. Desi eclipsat de filmul din ’98, Ed TV este o interpretare originala in cheie comica a aceleiasi teme a interventiei mass-media in viata privata, care aduce in discutie multe dintre aspectele dependentei de televizor. Un motiv in plus pentru a-l vedea este numele regizorului Ron Howard (a regizat A Beautiful Mind, cistigatorul Oscarului pentru cel mai bun film al acestui an).
Se impune o comparatie cu The Truman Show, chiar daca cele doua filme pornesc de la premise esential diferite: spre deosebire de Ed, care accepta sa fie filmat, Truman Burbank (Jim Carrey) nu isi da seama, timp de 30 de ani, ca viata lui a fost un spectacol de televiziune de cind s-a nascut. Truman traieste in Seahaven, o lume artificiala, creata intr-un studio de televiziune, toti cei care il inconjoara sint actori (de la colegi la sotie) si este supravegheat de 5000 de camere ascunse. Primele banuieli (un reflector cade din cer in fata casei sale) il fac sa incerce sa evadeze, dar demiurgul realizator TV (interpretat de Ed Harris) regizeaza o serie de incidente care sa-l opreasca.
Comedie sau drama, puterea de fascinatie a camerei continua sa functioneze in ambele directii: controlindu-i si pe cei din fata ei, si pe cei care au nevoie de doza zilnica de realitate de la TV. Intr-un fel sau altul, Big Brother is watching…

