OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Filmul trebuie sa fie mai puternic decit ratiunea“. Aceasta fraza cu caracter de regula general-valabila exprima de fapt esenta unui anumit tip de film, a thriller-ului. Orice indoiala in aceasta privinta se spulbera la dezvaluirea numelui celui care a formulat legea cu pricina: Alfred Hitchcock, „inegalabilul Hitch“, „maestrul suspansului“.

Contestat de multe ori pentru lipsa de plauzibilitate sau de logica a unora dintre intrigile lui, Hitchcock a continuat sa lucreze dupa propriile sale reguli conform carora „arta cinematografului nu sta in continutul povestii in sine, ci in stilul in care este spusa povestea“, iar „creatorul de film nu trebuie sa spuna lucrurile, ci sa le arate“. Asa au aparut filme memorabile, care s-au dovedit fara virsta prin faptul ca savoarea lor originala de golden oldies este recunoscuta si de publicul sfirsitului de mileniu, cu gusturile lui rafinate de ultimele productii care se intrec in scenarii originale si efecte speciale din ce in ce mai sofisticate (de remarcat ca recentul remake al lui Gus Van Sant dupa Psycho a fost facut cu intentia declarata de a respecta originalul in cele mai mici detalii). Deci putem spune ca postul Acasa cistiga atentia multor amatori de suspans difuzind in fiecare miercuri seara cite un film in regia lui Alfred Hitchcock. Filme ca Marnie, North by Northwest, Frenzy, incluse in programul de pe Acasa, au reactivat tensiunea unor thriller-uri clasice in care stilul inconfundabil al lui Hitch se recunoaste cu usurinta datorita unor marci distinctive: frecventa tema a omului obisnuit, acuzat pe nedrept de o crima pe care nu a comis-o si implicat astfel intr-o serie de intimplari extraordinare: momentele de umor sau de dragoste care puncteaza suspansul si, departe de a-l diminua, ii accentueaza efectul; aparitiile lui Hitchcock insusi ca figurant. Acest obicei al regizorului dateaza de la unul din primele sale filme, The Lodger (sau Cazul lui Jonathan Drew), unde era nevoie de un figurant in plus. Aparitia a devenit superstitie si apoi un joc menit sa solicite si mai mult atentia privitorilor preocupati sa vineze silueta caracteristica prin filme. Hitchcock nu a renuntat la acest procedeu nici in Lifeboat (actiunea se petrece intr-o barca, fara decoruri sau figuratie, iar figura regizorului apare ca fotografie intr-un ziar rasfoit de unul dintre personaje).

Seria filmelor de pe Acasa nu respecta o ordine cronologica si alterneaza productii celebre cu filme mai putin apreciate in general de critica. Astfel, Frenzy (urmarirea unui criminal in serie) si Marnie (povestea unei cleptomane pe care sotul incearca sa o schimbe) sint plasate sub standardele unui film ca North by Northwest (un mare succes din 1959, cu Cary Grant si Eve Marie Saint).
De altfel, criticii au respins multe din filmele lui Hitchcock ca neconvingatoare sau nesemnificative, cu acuzatii din cele mai diverse, de la neseriozitate prin neimplicarea in social pina la misoginismul regizorului, cu referire la evolutia blondelor a caror senzualitate transpare prin aparenta glaciala a eroinei romantice (Grace Kelly, Eve Marie Saint) sau a victimei (Kim Novak, Janet Leigh, Tippi Hedren). Dar geniul lui Hitch se manifesta peste tot si nici filmele mai putin cunoscute nu trebuie neglijate pentru simplul fapt ca pot contine o inovatie, un detaliu demn de luat in seama: de exemplu, The Rope (Funia), un film fara taieturi de montaj, sau Spellbound, pentru care a colaborat cu Salvador Dali la realizarea secventelor onirice suprarealiste care combina grafica si imaginile filmate.

Cu siguranta Hitchcock nu a ramas in memoria cinematografului ca un creator de povesti comerciale preferate doar pentru elementul spectaculos, iar aura sa de legenda se datoreaza, in mare parte, si criticilor francezi ai Noului Val, care au vazut in el un analist al psihicului uman si un explorator al anxietatilor metafizice. Astfel, receptarea regizorului britanic s-a concretizat intr-o adevarata biblioteca despre personalitatea lui. Cartii lui François Truffaut, Le Cinema Selon Hitchcock, se adauga, printre altele, o analiza freudiana, o bibliografie oficiala si un volum semnat de Claude Chabrol si Eric Rohmer.
Fie ca sintem sau nu de acord cu legenda Hitch, fie ca tresarim sau nu la filmele lui, dupa ce am experimentat atitea forme ale suspansului pe marile si pe micile ecrane, un lucru e sigur: filmele lui Hitchcock nu vor ramine niciodata fara public si nu vor inceta sa provoace fiori, folosind aceleasi tehnici cu care au reusit sa schimbe pentru totdeauna placerea dusului de toate zilele.