De multa vreme, TVR2 rezerva serile de marti unor documentare care, desi programate la o ora cind stirile au prioritate (orele 20.00), ar putea retine atentia unui public divers, datorita temelor variate si stilului de abordare. Misterele catedralelor sau ale piramidelor, comori furate de la British Museum – pentru a aminti numai citeva dintre subiecte – fac cu greu concurenta stirilor sau serialelor, dar o data remarcate in program, dovedesc ca pot oferi o alternativa placuta la rutina serilor TV din timpul saptaminii.
In ultimul timp, TVR2 a reluat un serial documentar britanic realizat in 2000, al carui titlu, Omnibus, tradeaza diversitatea tipica documentarelor retrospective produse la sfirsitul mileniului trecut, varietate valabila atit in cazul subiectelor avute in vedere, cit si in cazul publicului tinta. Fara sa cada in capcana acumularii obositoare de detalii biografice, fiecare episod Omnibus contureaza portretul unei personalitati din perspectiva unui anumit aspect al vietii sau creatiilor sale.
Saptamina trecuta, cei aflati pe programul TVR2 la ora 20.00 au putut urmari prezentarea poetului englez William Blake, vazut mai ales din perspectiva rolului sau de aparator al spiritului englez si de profet al Albionului. Documentarul a debutat cu o scurta prezentare a poemului Jerusalem, a carui adaptare muzicala a devenit un al doilea imn pentru britanici, fapt explicabil prin felul cum Blake a fost asociat cu imaginea mistica a vechiului Albion, reconstituit in picturile sale prin prelucrarea unor peisaje ale Londrei, menite sa creeze o geografie mistica a Angliei, identificata cu un nou Ierusalim.
Natura excentrica a personalitatii lui Blake este conturata din relatarile unor cercetatori si profesori universitari, completate cu prezentarea picturilor lui asupra carora camera insista, dublata fiind de explicatiile vocii narative. Viziunile repetate ale unor ingeri, visul in care cineva il invata sa picteze, credinta ca este binecuvintat ca artist si creator l-au situat pe Blake in conflict cu spiritul rationalist al secolului al XVIII-lea si cu reprezentantii acestuia, cu Academia Regala, cu Joshua Reynolds si cu Sir Isaac Newton, pictat de Blake intr-o ipostaza neobisnuita, stind pe o stinca impodobita cu ierburi frumoase pe care nu le poate vedea pentru ca este absorbit in rezolvarea unor calcule abstracte. Acest conflict este detaliat de documentar prin stabilirea corespondentelor intre poezia si pictura lui Blake, de la momentul cind s-a indragostit de stilul gotic, desenind statuile de la Westminster Abbey (de unde credinta in continuitatea organica a tuturor lucrurilor, in „linia care uneste“), pina cind a descoperit un nou stil de gravura cu care a ilustrat volumul Songs of Innocence and Experience in 1794.
Saptamina aceasta, episodul de marti a fost intitulat Monet si Mediterana, avind in centrul atentiei operele din perioada cind pictorul a descoperit Riviera franceza si italiana, rezultatul fiind o serie de pinze celebre, total diferite fata de stilul care il consacrase. Perioada mediteraneana a inceput in 1883, cind Monet a fost invitat de Renoir pe Riviera italiana si a continuat cu Franta (1884-1888) si Venetia (1908, moment care coincide cu aparitia primelor tulburari de vedere). Astfel au luat nastere tablouri cu peisajele de la Bordighera, Ventimiglia, Dolceaqua sau reprezentari ale Venetiei: Grand Canal, Palazzo Ducale, San Giorgio Maggiore, Palazzo Dario, Palazzo Contarini. Monet si Mediterana este si titlul unei carti scrise de Joachim Pissarro, stranepotul pictorului impresionist Camille Pissarro, carte care a insotit expozitia de la Muzeul de Arta Kimbell si de la Muzeul Brooklyn din 1997.
Scurta prezentare a doua dintre episoadele de marti nu poate acoperi bogatia informatiilor si placerea reala a vizionarii lor, dar recomanda documentarul care in mod sigur nu poate fi incadrat in intervalul celor trei ceasuri rele.

