OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cu acest titlu, documentarul difuzat in episoade saptaminale simbata seara pe TVR2 nu poate decit sa provoace curiozitatea iubitorilor de muzica, prin misterul in care invaluie subiectul propriu-zis, ascuns in spatele unei astfel de etichete generalizatoare. Vazind titlul, te astepti la un documentar care sa inceapa cu epoca de piatra si sa termine cu epoca MTV, epuizind toate perspectivele din care poate fi privita relatia omului cu muzica, de la efectul terapeutic al muzicii lui Mozart la concertele date pe stadioane si la videoclipuri. Urmarindu-l, unii vor fi sau au fost deja dezamagiti, altii incintati de structura documentarului si de tematica pe care o are de fapt in vedere. Fiecare episod urmareste figura unui compozitor important vazut in relatie cu epoca sa si mai ales cu familia nobiliara care l-a sustinut. Filmul este remarcabil pentru felul cum combina elemente inedite din viata compozitorilor cu fragmente din operele lor si cu date esentiale referitoare la ambianta culturala a epocii. In episoadele despre Monteverdi, muzica a fost la inceput doar un pretext pentru descrierea arhitecturii, picturii si literaturii vremii, completata de o prezentare detaliata a orasului mantua si de o genealogie a familiilor nobiliare interesate de sustinerea arteor in acest centru cultural.

Episoadele dedicate lui Haydn demonstreaza felul in care opera sa reflecta optimisul si sentimentul armoniei universale, specifice iluminismului, dar au in prim plan si statutul de angajat al compozitorului la palatul familiei Esterhazy. Supus capriciilor lui Nicolaus Magnificul, Haydn era inclus in categoria valetilor si functionarilor, iar regulile stricte de comportament ii obligau sa poarte livrea atunci cind anunta meniul muzical al unei zile. In aceste conditii creatia sa a fost pe de o parte incurajata si stimulata (la teatrul familiei Esterhazy a compus muzica pentru piesele lui Goldoni), pe de alta parte supusa unor constringeri umilitoare (a trebuit sa compuna foarte mult pentru un instrument preferat de Nicolaus Magnificul, dar disparut astazi).
Bogatia informatiilor este colorata de unele date spectaculoase sau amuzante cum ar fi faptul ca la palatul Esterhaza muzicienii au fost nevoiti sa interpreteze o simfonie la sfirsitul careia paraseau scena pentru a sugera ca au nevoie de o vacanta, sau ca sotia lui Haydn ii desconsidera intr-atit muzica incit ii folosea uneori partiturile pentru a aprinde focul.

Fara sa devina obositor printr-o aglomerare de informatii biografice si detali tehnice, documentarul realizat de citiva producatori englezi concentreaza in treizeci de minute muzica, arte vizuale, istorie si literatura si constituie astfel o experienta placuta si instructiva pentru toate categoriile de public.