Cybill, care se vede simbata, orele 14.30, la PRO TV, face parte din familia serialelor pe care, in lipsa de un cuvint mai bun, le-as numi „canibalice“, printre ele numarindu-se Viata ca in filme, News Radio, Brian Benben Show, chiar si Seinfeld, prin punctele esentiale. Toate sitcomurile de mai sus expun privirii si judecatii telespectatorului, bineinteles intr-o maniera relaxat sugubeata, tarele sistemului – showbiz-ul – care le face lor insele posibila existenta. Manierismul, contrastul dintre aparenta si esenta, veleitarismul, ascensiunea declansata prin apelul la un „lant al slabiciunilor“ si nu la valoare sint resorturi clasice ale oricarei comedii, resorturi pe care noile seriale nu au nevoie sa le caute mai departe de lumea spectacolului.
Strategia de demascare-glorificare a conventiilor genului si sistemului care il genereaza este aplicat sistematic in fiecare episod din Cybill – o cascada de ironii prea putin edulcorate se revarsa, inclusiv asupra spectatorilor si a personajului principal. Primilor le este ridicata in slavi capacitatea scazuta de discernere si evaluare atunci cind Cybill discuta sansele de succes ale unui film total lipsit de logica. In ceea ce o priveste pe Cybill, ea este in posesia a toate datele si insusirile – este femeie, frumoasa, actrita si intre doua virste – care sa permita serialului abordarea stereotipizarilor sexiste ale femeilor de catre cinematograf si mass-media. Angajata pentru un rol exclusiv datorita frumusetii picioarelor sau refuzata, deoarece i-au fost preferate actrite cu mult mai putina experienta, dar si cu mult mai putini ani, Cybill se confrunta in mod recurent cu tendinta de standardizare a imaginii femeilor. Interesant este leacul pe care personajul il gaseste pentru a trata aceasta situatie, afirmat implicit in unele replici fulgeratoare, expus explicit intr-un intreg episod. In acesta din urma, Cybill trece de la indignarea prilejuita de folosirea ilegala a pozei sale pentru afisul unui film pornografic la semnalarea privirii exclusiv masculine careia ii sint dedicate aceste filme si, in fine, la angajamentul de a scrie un scenariu care sa raspunda asteptarilor feminine. Angajamentul este dus la bun sfirsit prin consultarea opiniilor tuturor femeilor aflate intr-un restaurant foarte respectabil. Episodul rezumat aici poate fi interpretat, in ciuda sau poate datorita caracterului sau transant, drept o lectie despre atitudine. Este un fel de a atrage atentia ca ignorarea totala, refuzul obstinat al acelor forme culturale care nu ne sint tocmai simpatice nu poate impiedica proliferarea lor si ca ameliorarea tarelor acestora nu poate rezulta decit din dialogul responsabil.
Ramine una dintre calitatile serialului Cybill – capacitatea de a baleta gratios pe linia dintre serios si comic, dintre subminarea si afirmarea unor conventii ale procesului de productie culturala. Excesul cantonarii intr-o extrema este intotdeauna temperat prin intermediul celeilalte. Un mic exemplu: actrita de cariera, mama, bunica, Cybill are complexitatea ce lipseste altor personaje feminine. Ceea ce nu o impiedica de la a o convinge pe fata ei sa mai ramina, folosind ca argument posibilitatea de a-l vedea zilnic pe David Duchovny.

