OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Gottfried Wilhelm LEIBNIZ
Primae veritates si alte scrieri de logica si metafizica
Editie, traducere, note si postfata de Alexandru Boboc, Editura Paideia, Colectia „Totem“, Bucuresti, 2002,
261 p., f.p.


In ultimii doi ani, publicul interesat de filozofie a putut sa ia cunostinta mai indeaproape de opera lui Leibniz prin aparitia a nu mai putin de trei lucrari ce includ noi traduceri din vasta opera a autorului Monadologiei. In 2001 a aparut la Dacia Leibniz, filozof al Europei baroce, volum editat de prof. Vasile Musca, in 2002 au aparut Scrieri filozofice la Editura ALL, in traducerea celui ce semneaza acest material, si, la numai citeva luni, la Editura Paideia, Primae veritates si alte scrieri de logica si metafizica, volum editat de acad. Alexandru Boboc.

Volumul, ce poarta titlul unei lucrari extrem de importante din 1686, desi de mica intindere, Primae veritates (Adevarurile prime), cuprinde citeva studii ce sint acum traduse pentru prima oara in limba romana, si anume: Despre caracteristica universala (aprox. 1690), Logica intr-o noua fundamentare (aprox. 1685), Fundamentele calculului rational (1688), Despre infinit (1702), precum si prefata lucrarii Noi eseuri asupra intelectului uman (lucrare scrisa in 1703-1705, dar publicata postum, in 1765; traducerea romaneasca este in curs de aparitie).
Sint incluse de asemenea citeva lucrari traduse anterior de C. Floru si incluse in editia de Opere filozofice, lucrari carora Alexandru Boboc a considerat necesar sa le dea o noua expresie in limba romana, si anume Adevarurile prime (1686), Despre principiul continuitatii (1687), Noul sistem privind natura si comunicarea substantelor, precum si uniunea care exista intre suflet si corp (1695). Lucrarea Principiile rationale ale naturii si gratiei (1714), ce poate fi considerata un rezumat al „sistemului leibnizian la fel de important ca Monadologia (1714), isi gaseste de asemenea locul in editia de fata (la fel ca si in celelalte doua editii amintite, fapt ce probeaza, daca mai era nevoie, importanta acestei lucrari).

Scrierile de logica incluse in acest volum arata preocuparea extrem de staruitoare, obsesiva am putea spune, pentru crearea unui alfabet al gindirii umane in scopul inventarii si al judecarii (sau rationarii). Pe aceasta baza Leibniz spera sa puna capat controverselor care existau intre savanti, dar si sa contribuie la rezolvarea de probleme prin intermediul calculului. Aceasta incercare de a crea o limba universala, numita de Leibniz „caracteristica universala“, se voia a fi pe de o parte un tip de limbaj ideal, adica un sistem de caractere reale, de semne ce poseda un continut strict determinat si care corespund analizei ideilor, iar pe de alta parte, o metoda simbolica generala, adica o scriere. Din aceasta a doua perspectiva caracteristica universala este identificata cu un fel de plan pentru o stiinta generala a formelor, numita in scrierile tirzii „spécieuse générale“. Se voia un calcul simbolic al carui obiect este formalizarea de pattern-uri de inferente in diferite domenii ale cunoasterii.

Proiectul limbii universale, in acelasi timp limba si scriere, si deci al caracteristicii universale, avea nevoie de un alt proiect, poate chiar mai grandios decit acesta, si anume de o enciclopedie, adica de o insumare a tuturor cunostintelor umane. Acestea urmau sa fie reduse la un sistem logic, cu ajutorul regulilor de calcul logic (a se vedea in lucrarea de fata textele De logica nova condenda si Fundamenta calculi ratiocinatoris, in care sint prezente citeva esantioane ale calculului logic) si subsumate unui numar mic de principii.
Postfata, ce cuprinde citeva consideratii asupra actiunii istorice a operei lui Leibniz, si anexele, cuprinzind un tabel cronologic, lista principalelor editii si lista traducerilor in limba romana incheie o editie extrem de utila atit pentru specialisti, cit si pentru publicul larg interesat de studiul operei lui Leibniz sau al logicii, metafizicii ori epistemologiei.