OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Theodor IORDANESCU
Fachirii indieni si doctrina lor
Editura Paralela 45, Colectia „Sapientia“, Pitesti, 2001, editie ingrijita si nota introductiva de Vlad Sovarel, 140 p., f.p.

Theodor Iordanescu este un indianist din perioada interbelica, discipol al eruditului Constantin Georgian si avind studii de specialitate in Germania, insa mai putin cunoscut chiar si de cei interesati de acest domeniu. Fachirii indieni si doctrina lor aduna intre copertele sale articole si lucrari publicate in presa vremii, in special in Convorbiri literare si Neamul romanesc literar, dar si materiale inedite aflate in arhiva lui Sergiu-Al. George.
Desi, prin titlul ei, cartea se anunta unitara, aceasta culegere de texte este doar o introducere, nu intr-o doctrina, ci in cultura populara indiana. Gasim aici articole si consideratii nu doar despre fachiri, dar si despre yoghini sau brahmani, de exemplu. Dupa o trecere in revista a unor lucrari stiintifice mai importante ale epocii aparute in Europa si tratind diverse aspecte ale culturii indiene, Theodor Iordanescu dezvolta in urmatoarele articole citeva idei slujindu-se, aproape exclusiv, de cartile populare esentiale ale civilizatiei indiene: Rig-Veda, Mahabharata, Aharva-Veda, Upanisadele etc.
Th. Iordanescu remarca si urmareste, inca de la inceput, uneori modest si cu stingacie, multiple asemanari aspectuale intre cultura indiana si cele crestine (un intreg studiu, Asemanarea intre povesti indiene si romanesti, se ocupa de o serie de elemente comune basmelor, amintindu-ne de monumentalul studiu al lui V.I. Propp), discuta poezia lirica indiana si motivul jocului de noroc, asa cum se oglindeste el in literatura veche indiana. Restituire necesara, citeva articole fiind insa depasite.

In studiul O istorie a tiganilor, poate cel mai izbutit din acest volum, Th. Iordanescu corecteaza o serie de erori si combate cu serioase argumente citeva teorii false sau doar construite superficial, teorii care circulau in epoca datorita unor carti mai mult sau mai putin stiintifice. Iata un fragment: „Autorul (un scriitor englez de origine romana, n.m.) crede ca Romania fara tigani nu se poate concepe, ca si curcubeul fara culori sau ca padurea fara pasari, si ca am avea in tara 300.000 de tigani. Se pare cam curioasa aceasta afirmatie, dar cind ne gindim ca tiganii au inceput sa se asimileze, sa traiasca la orase, in capitala, unde isi pierd aerul lor exotic, acest numar nu poate fi exagerat. Citi nu sint azi cu blanuri si masini, care, examinati cu atentie de un etnograf, tradeaza originea lui din departatul Orient“ (p. 95).

Deranjat de unele exagerari din studiile straine cu privire la tiganii din Romania, Th. Iordanescu deplinge lipsa noastra de preocupare pentru astfel de probleme: „Iata cum strainii stiu sa se ocupe de lucrurile noastre, caci ei nu se tem ca asemenea chestiuni nu vor fi apreciate si chiar cind spun lucruri eronate din nestiinta sau intradins se trece, fiindca nu are cine sa-i combata“ (p. 101).
In ceea ce priveste editarea acestor materiale datind din interbelic, s-ar fi cuvenit indreptarea tacita a formelor invechite ale unor cuvinte, cu atit mai mult cu cit textul n-ar fi avut deloc de suferit (vezi ipnoza, coloare, contimporan, vre unui, nevoe etc.) si o atentie mult mai mare culegerii textului. Sute de greseli de ortografie se lafaie, pagina de pagina, in toata cartea.