OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

G. Dem. TEODORESCU
Petrea Cretul Solcan. Lautarul Brailei.
Conferinta tinuta la Atheneu. Dumineca 11 martie 1884,
2 ore p.m.
Centrul de Creatie,
Braila, 2000, 104 p., f.p.


Lucrarea de fata, republicata la Braila in anul 2000, este o scurta prezentare biografica a unui lautar tigan renumit la vremea sa. G. Dem. Teodorescu povesteste cum Petrea Mihail Cretul „a fost vestit intre ai sai, om vechi, nobil de neam si de mare cinste: vechi, caci era tigan; nobil, fiindca nu era de laie, ci de vatra; de cinste mare, caci vataf ajunsese. Si vatasia Mihail Cretul peste multe salasuri. Precum Penes-Imparat cu o palma omora mii de muste, asijderea si dinsul c-un singur girbaci batea miile de tigani ai manastirii Bistrita, care fierari, care ciurari, care cismari, care lautari. s…t Cind liota incepea sa strige, el ridica garbaciul cu ifos si se rastea zicand: – Taceti, ma, sa vorbeasca marime cu marime!

Patru feciori avut-a Mihai Cretul: unul Serban, altul Petrea, al treilea Micul, si Ghioca cel din urma ca prisle. Mult traiau ei bine la adapostul Carpatilor, si mult se indelestniceau unii cu praftorita si nicovala, altii cu dibla si dairaua. Asa azi, asa miine, vremea vremui pe nesimitite, pina ce statul incepiu a arenda averile manastirilor, impreuna cu robii. Atunci, mai multe salasuri fura vindute si, impreuna cu dinsele, ceata lui Mihail Cretul isi lua ziua-buna de la Bistrita. Din munte, trecura la balta: tocmai linga Braila, pe mosia lui Ipsilante, in satul numit Odaia Vizirului. s…t Aci mos Mihail isi pastra rangul si meseria, pina cind 1848, impreuna cu dezrobirea tiganilor, batu la portile manastirilor ca si pe la portile boierilor. Se desfiintase robia, dar (ziceau fostii lor stapini) ce erau sa se faca robii? Ce era sa se faca Mihail Cretul, ingreuiat ca nimeni altul? Nu mai erau salase, nu mai era vatasie: toti Romani noi, toti birnici stapinirii. Singure cobza si vioara le puteau da ajutorare: la dinsele si alergara! Intre acestea, batrinul vataf si fecioru-i mai in virsta detera ortul popii, iar Petrea, Micul, Ghioca intrara in rindul clacasilor. Lucrarea viilor, pescuitul si plugaria ii asteptau deopotriva, dar… cum sa munceasca din greu aceia care mai cu inlesnire stiau sa minuiasca arcusul? Se facura deci lautari, si traiesc pina astazi