OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Poezii populare romane. Colinde, descintece, cintece de lume, cintece vechi culese de G. Dem. Teodorescu, din Bucuresti, intre anii 1865-1880
Studiu introductiv de dr. Al. Dobre. Text ingrijit de prof. Doina Prisecaru. Centrul de Conservare si Valorificare a Traditiei si Creatiei Populare al Municipiului Bucuresti, Colectia „Restituiri“, Bucuresti, 2000, 84 p., f.p.


Textul din prezentul volum aduna valoroase elemente de folclor urban sau preurban, din periferiile Bucurestilor. Spatiul periferic al Bucurestilor de la 1900 era impartit in numeroase mahalale, fiecare cu taraful ei de lautari si cintecele care le-au renumit. Dem. Teodorescu a inregistrat artefacte folclorice de la lautari si mahalagii analfabeti la profesori de mahala. Bucatarul Nicoale Roman, „poreclit si Papa-Lina din suburbea Crucea-de-Piatra“, a fost unul dintre cei mai solicitati subiecti. Vasile Moscu, veterinar din strada Caluseilor, „Coloarea de Negru“; I. Oprescu, profesor de muzica; Serban Musat, alt locuitor al „suburbiei Crucea-de-Piatra, fost artilerist“; Nita Gruia din suburbia Caramidarii de Jos; Lupul Antonescul din suburbia Lucaci; „baba Neagra, descintatoare din strada Popa Tatu“; Ionita Niculae Pantelimoneanul, „batrin cobzar de la Crucea-de-Piatra“; Stroe, „taietor de lemne“ la 1869 in Bucuresti; lautarul Dinu Vataful; moasa Elena Constantinescu de la Oborul-Vechi; moasa Dumitra din Giulesti precum si multi lautari anonimi.
Vestitul cintec de dragoste, ale carui versuri sint renumite, „Scoate capul la fereastra/Frumoasa vecin-a noastra…“, dateaza din vremea lui Caragea, anii 1813-1818. Se pare ca este „oda amoroasa a unui poet misterios“ creata pentru „una din junele frumuseti ale epocii aceea. Era cintata de toata lumea, in saloanele, cum si pe stradele Bucurestilor“ (p. 47).

Potrivit dr. Al. Dobre, G. Dem. Teodorescu este „un precursor al cercetarilor romanesti de etnologie urbana si „nici o cercetare serioasa de etnografie urbana nu va putea trece peste acest capitol“ reprezentat de opera marelui folclorist. Apoi, desigur, nu se poate ocoli „rolul lautarilor“ in folclorul urban al Bucurestilor. G. Dem. Teodorescu a fost el insusi bucurestean; s-a nascut la 25 august 1849 pe strada Popa Tatu. A copilarit in mahalaua Popa Tatu si Manea Brutaru si a invatat apoi in scoala primara din Stirbey Voda. Aceasta regiune bucuresteana, inca periferica la 1860, era foarte bogata intr-un folclor lautaresc inca afectat de modernitate. Gimnaziul l-a absolvit la Gheorghe Lazar, iar liceul la Matei Basarab. In 1875, dupa obtinerea licentei in Litere, Dem. Teodorescu este trimis in Franta „ca bursier al statului roman“. Revenit la 1877 in tara, a fost profesor de limba latina si limba romana la liceele Sf. Sava si apoi Matei Basarab. S-a stins o data cu epoca sa, la numai 51 de ani, la 20 august 1900.

Lucrarea de fata se inscrie in seria operelor stiintifice care ar trebui sa sustina constituirea unei noi discipline, aceea a etnologiei urbane. Aceasta disciplina nu se poate reconstitui fara o cercetare de teren actuala. In prezent, cercetarile de teren sint sustinute de Institutul de Etnografie si Folclor Constantin Brailoiu precum si de Muzeele Satului si Taranului Roman. Dar atentia acestor institutii este directionata mai mult catre vastele regiuni etnografice ale Romaniei. Periferia Bucurestilor ramine obiect de studiu pentru cercetatori izolati. Muzeul Municipiului Bucuresti reuseste cu greu sa suplineasca aceasta lipsa, incercind sa infiinteze o sectie de istorie orala axata numai pe recuperarea memoriei culturale a Bucurestilor.