400 de persoane au manifestat duminică
la Moscova şi 70 la Paris, cerînd încetarea asasinatelor
politice în Rusia, după ce, la 19 ianuarie, reputatul avocat
specializat în drepturile omului Stanislav Markelov (34 de ani)
şi jurnalista stagiară la publicaţia de opoziţie Novaia Gazeta
Anastasia Baburova (25 de ani) au fost ucişi în plin centrul
capitalei ruse. „Nu asasinatelor politice!“ – se putea auzi în
ambele capitale. La Moscova, participanţii care au înfruntat
cele -16˚C au cerut autorităţilor o anchetă cît mai rapidă
asupra dublei crime. La Paris, ruşilor li s-au alăturat jurnalişti
care au pus în cauză, explicit, Kremlinul. Stanislav Markelov
a fost împuşcat mortal imediat după ce a ieşit de la o
conferinţă de presă în cadrul căreia a denunţat eliberarea
anticipată a fostului colonel rus Iuri Budanov, condamnat la 10 ani
de închisoare în 2003, pentru că, în urmă cu 3
ani, răpise, bătuse, violase şi strangulase o cecenă de 18 ani.
Budanov a recunoscut omorul, comis „într-un moment de
rătăcire“, susţinînd constant că fusese informat că fata
era o lunetistă care ucisese militari ruşi. Anastasia Baburova,
ziaristă preocupată de probleme legate de drepturile omului şi
care îl însoţea pe avocat, a decedat la spital, în
urma rănilor.
O „paranteză“
Săptămîna trecută, poliţia
austriacă aresta şapte ceceni suspectaţi de implicare în
asasinarea, la 13 ianuarie, la Viena, a unui bărbat care îl
acuzase pe preşedintele cecen prorus Ramzan Kadîrov de
tortură. Umar Israilov, un refugiat cecen de 27 de ani, depusese, în
2006, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului o plîngere
formulată împotriva Rusiei, în care susţinea că
preşedintele Kadîrov s-a implicat personal în cazuri de
tortură şi execuţii. Fost membru al mişcării de gherilă
antirusă, Israilov ar fi fost integrat cu forţa în miliţiile
lui Kadîrov după ce fusese capturat şi torturat. El a
reiterat aceste acuzaţii toamna trecută, într-un interviu
acordat New York Times, unde povestea ororile comise în
Cecenia, între 2003 şi 2005, de serviciile preşedintelui
prorus. Refugiat în Austria din 2006, Umar Israilov, care,
temîndu-se că va fi ucis, a cerut în van protecţia
poliţiei, a fost împuşcat de doi necunoscuţi, în plină
stradă, în apropierea locuinţei sale din Viena. Şase dintre
suspecţi au statut de refugiat politic, al şaptelea depusese o
cerere în acest sens. Autorităţile locale au fost nevoite să
facă faţă unui val de critici interne şi internaţionale, pentru
că nu au protejat victima, şi să recunoască faptul că au fost
contactate, în iunie 2008, de un cecen care spunea că avea
misiunea de a-l asasina pe Israilov.
Potrivit săptămînalului
austriac Falter, bărbatul supranumit Arbi propunea autorităţilor
să îl ajute să însceneze un asasinat şi să-i ofere
lui Israilov o nouă identitate. Austria a fost, însă, foarte
mulţumită să-l extrădeze pe Arbi în Rusia. Un deputat din
opoziţie, expert în probleme de securitate, Peter Pilz, a
acuzat ministerul austriac de Interne că a colaborat activ cu
serviciul secret rus FSB (ex-KGB), furnizîndu-i informaţii
despre refugiaţii ceceni. Un purtător de cuvînt al
ministerului a apreciat că discuţiile cu FSB-ul făceau parte
dintr-un... „proces obişnuit“. Pilz afirmă că FSB-ul a
infiltrat refugiaţi ceceni în Austria şi că dispune de 100
de colaboratori avînd ca misiune – ca şi în alte ţări
– neutralizarea principalilor opozanţi. Conform depoziţiei
agentului Arbi, Kadîrov a ordonat eliminarea fizică a 300 de
opozanţi, dintre care 50 sînt refugiaţi în Austria.
Occidentul discreditează Rusia
La Strasbourg, Consiliul Europei
denunţa climatul de impunitate din Cecenia şi cerea autorităţilor
ruse şi austriece anchete eficiente şi sancţiuni dure împotriva
autorilor şi instigatorilor la asasinarea jurnaliştilor, avocaţilor
şi opozanţilor ceceni. Comisia juridică a Adunării Parlamentare
evoca uciderea lui Stanislav Markelov, a lui Umar Israilov, precum şi
răpirea lui Mohamadsalah Masaiev în Cecenia şi asasinarea
celebrei jurnaliste Anna Politkovskaia, acum doi ani, la Moscova.
Comisia APCE denunţa „absenţa oricărei anchete semnificative“
în ce priveşte dispariţiile, asasinatele şi actele de
tortură comise în Cecenia, pentru care Rusia este constant
condamnată de către CEDO. Mai mult decît atît,
secretarul general al Consiliului Europei, Terry Davis, declara că
„nu poate fi o întîmplare faptul că Stanislav Markelov
a fost avocatul lui Mohamadsalah Masaiev şi al Annei Politkovskaia“.
Într-adevăr, Markelov l-a reprezentat pe Masaiev – un bărbat
dat dispărut din august 2008, după ce l-a acuzat pe preşedintele
Kadîrov că l-a ţinut ostatic timp de patru luni –, iar pe
Anna Politkovskaia a apărat-o în mai multe cauze, una dintre
ele opunînd-o forţelor speciale ale ministerului rus de
Interne. Numeroase organisme internaţionale şi ţări europene au
înfierat vehement cel mai recent act dintr-o serie de atacuri
împotriva apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliştilor
şi a membrilor organizaţiilor nonguvernamentale din Rusia.
În
replică, Moscova a acuzat, ca de fiecare dată, occidentalii că
„politizează“ dublul asasinat pentru a discredita Rusia. La zece
zile de la acest „incident“, Dmitri Muratov, redactorul şef al
Novaia Gazeta, relata că a asistat la o dispută între
preşedintele Dmitri Medvedev şi fostul lider sovietic Mihail
Gorbaciov, actualmente unul dintre acţionarii publicaţiei la care
lucrase şi Anna Politkovskaia. Potrivit lui Muratov, în timp
ce Gorbaciov considera că Medvedev a greşit neprezentînd
imediat condoleanţe, acesta din urmă spunea că, dacă ar fi
făcut-o, „condoleanţele puteau fi interpretate drept o apreciere
a ceea ce se întîmplase“!? Ne amintim, cu siguranţă,
de momentul asasinării Annei Politkovskaia: 7 octombrie 2006.
Preşedintele Vladimir Putin a „aşteptat“ să fie întrebat
la Dresda (unde servise patria, în calitate de ofiţer KGB), de
către cancelarul Angela Merkel, despre cursul anchetei privind
uciderea jurnalistei necruţătoare cu Kremlinul şi denunţătoare a
măcelului din Cecenia. Să fi tot trecut vreo zece zile. Iar Putin a
promis prinderea şi condamnarea autorilor care, prin crima lor, au
dus la discreditarea Rusiei. Ideea că „Occidentul e de vină“ a
fost formulată explicit de procurorul general, Iuri Ceaika, în
continuare în funcţie. La 3 februarie 2009 nu se cunosc nici
comanditarul, nici executantul asasinatului!
Renunţă sau mori. Cazul Budanov
Sute de persoane au asistat la
funeraliile lui Stanislav Markelov şi i-au adus un omagiu, la
spital, Anastasiei Baburova, înainte ca trupul ei să fie
înhumat în oraşul său natal, Sevastopol, din sudul
Ucrainei. Două mărturii, consemnate de France Presse, sînt
cutremurătoare. Mama jurnalistei, Larisa Baburova, a povestit că
Anastasia spunea, cu mai bine de un an în urmă, că munca sa
este extrem de periculoasă: „Mamă, oricum nu voi trăi prea
mult!“. Iar tatăl Elzei Kungaieva, victima reprezentată de
Stanislav Markelov, a declarat că avocatul primise recent
ameninţări: „Mi-a spus că primea SMS-uri, apeluri telefonice. I
se spunea că dacă nu renunţă la cazul Budanov va fi ucis“.
„În Rusia avem două tipuri de
criminali de război. Crimele lor au legătură cu al Doilea Război
Cecen, care a început în august 1999, imediat ce Putin a
fost numit prim-ministru. Războiul – un aspect ce caracterizează
primul său mandat prezidenţial – continuă şi în ziua de
azi.“1 Vladimir Putin este acum din nou premier şi are toate
şansele să redevină preşedinte cel mai tîrziu în
2012. Şi da, conflictul continuă şi astăzi. Primul tip de
criminali de război este reprezentat, după Anna Politkovskaia, de
cei care au luptat efectiv: forţele federale – absolvite de orice
crimă ar fi comis (colonelul Iuri Budanov) şi luptătorii ceceni –
invariabil terorişti. Al doilea tip e constituit din populaţia
civilă cecenă. Civilii sînt criminali de război pentru că
s-au născut ceceni. Ei sînt victimele perfecte, sînt
expuşi umilinţelor şi torturilor (Elza Kungaieva şi famila ei).
„Toate aceste acţiuni sînt conduse şi coordonate de FSB.
Aceştia sînt oamenii lui Putin, care se bucură de sprijinul
lui Putin şi pun în aplicare politica lui Putin“.
„Pe 25 iulie 2003, într-o
instanţă militară a districtului Caucazul de Nord din Rostov pe
Don, s-a dat în sfîrşit sentinţa în cazul
colonelului – pe atunci – în armata rusă Iuri Budanov,
combatant în Primul şi al Doilea Război Cecen şi decorat cu
două ordine de merit. A fost condamnat la zece ani de detenţie
într-un lagăr de muncă forţată cu regim strict pentru
crimele comise în Cecenia în timpul celui de al Doilea
Război Cecen. El a răpit o fată cecenă, Elza Kungaieva, şi a
omorît-o într-un mod extrem de brutal. [...] Cazul
Budanov a început pe 26 martie 2000, ziua în care Putin a
fost ales preşedinte, şi a continuat pe o durată de peste trei
ani, în timpul celui de al Doilea Război Cecen. [...] Cazul
Budanov a fost foarte mult politizat [...] În lumina acestui
caz au fost privite toate evenimentele petrecute în anii aceia
în Rusia şi în lume: 11 septembrie 2001 din New York;
războaiele din Afganistan şi Irak; crearea unei coaliţii
antiteroriste internaţionale; actele teroriste din Rusia; luarea de
ostatici în Moscova, în octombrie 2002 [...] Pe 25 iulie
2003, părinţii Elzei Kungaieva – fata strangulată de colonel –,
care înţelegeau mai bine decît mulţi alţii cum mergeau
aceste lucruri, nici nu s-au gîndit să se prezinte la proces.
Erau siguri că omul care o omorîse pe fata lor va fi achitat.“
Anna Politkovskaia prezintă extrase din rechizitoriu, precizează că
prima fază a audierilor a durat peste un an, că atît
judecătorul din acea vreme, cît şi procurorul păreau
apărătorii lui Budanov şi că primul avocat al familiei Kungaiev,
fiind cecen, nu avea sorţi de izbîndă. A apărut apoi „un
tînăr avocat, Stanislav Markelov, pentru a-l asista pe
Hamzaiev [avocatul cecen – n.m.]. Markelov era rus şi la
momentul respectiv acest aspect era esenţial“. Timp de trei ani,
cît a durat procesul, Budanov a beneficiat de patru rapoarte
psihiatrice, iar după ce verdictul iniţial a fost revocat, încă
de două. Toate rapoartele – scrie Politkovskaia – reflectau
poziţia preşedinţiei ruse de la un moment dat, „adierea
Kremlinului“. Se pare că presiunile venite din partea
Bundestag-ului german şi apropierea alegerilor legislative şi
prezidenţiale din 2004 (cîştigate de partidul lui Putin şi
de Putin sub sloganul „Legea este suverană“) au făcut ca
solicitările formulate de Markelov să fie acceptate, iar
judecătorul să fie înlocuit. „Budanov ar trebui să fie
eliberat pe 27 martie 2010“ – notează ziarista. Ei bine, a fost
eliberat la 15 ianuarie 2009, ca urmare a unei decizii pronunţate la
sfîrşitul lunii decembrie 2008. „Acţiunile celor care au
semnat documentul de eliberare a lui Budanov sînt ilegale,
plîngerea mea privind eliberarea anticipată nici nu a fost
examinată“ – a denunţat avocatul familiei, Stanislav Markelov.
Iar Oleg Orlov, liderul principalei organizaţii ruse pentru apărarea
drepturilor omului, a apreciat că e „o bătaie de joc la adresa
justiţiei“ şi „o insultă pentru toţi locuitorii Ceceniei“.
Anul trecut, la 21 noiembrie, după o
dispută cu juraţii şi cu avocaţii apărării, judecătorul
Ievgheni Zubov a suspendat, pentru zece zile, procesul celor trei
bărbaţi suspectaţi de implicare în asasinarea Annei
Politkovskaia. Procesul nu a fost reluat nici acum. Apropiaţii
jurnalistei cred că agenţi ai FSB au legătură cu crima şi, din
acest motiv, nu va exista niciodată un proces corect. Va rămîne
o farsă.