Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2002   |   Noiembrie   |   Numarul 141   |   Fabulatie si adevar

Fabulatie si adevar

Autor: Teodor WEXLER | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Orice studiu care se refera la istoria mai recenta sau mai putin recenta trebuie sa se bazeze pe o documentare autentica si sa reflecte o realitate autentica. Pasiunea, exagerarile sau, dimpotriva, minimalizarea si, mai grav, denaturarile, practic deformarea adevarului istoric fac ca lucrarea in cauza si autorul ei sa fie contestate si eliminate din circuitul de specialitate. Este cazul dlui Ion Coja, profesor de lingvistica, autoproclamat peste noapte istoric al unei epoci care inca mai este o rana vie pe trupul Europei. Ca tara europeana, Romania poarta si ea aceeasi rana.
Recenta carte a dlui Coja, Holocaust in Romania, contine in totalitatea sa falsuri pornite dintr-o gindire deformata, extremista, dar si antinationala a profesorului de lingvistica, ajuns la virsta senectutii.
Cred ca este cazul sa ne explicam. Primul fals comis de dl Coja in volumul Holocaust in Romania este ca pe coperta cartii sint trecute ca autori 24 de persoane, printre care si sus-semnatul. Mentionez ca cele mai multe dintre „citatele“ inserate ca apartinind asa-zisilor „autori“ sint contrafaceri ale dlui Coja. Autorul cartii cunoaste bine acest adevar, intrucit nu foloseste ghilimelele pentru citate. Acest lucru nu il absolva de raspunderea morala sau penala. Cind ma gindesc la raspunderea penala fac abstractie de Ordonanta 31/2002.
La paginile 13-14, dl Coja reia problema existentei unui asa-zis testament al liderului evreu dr. Filderman, publicat in 1995.
Sint obligat sa-i amintesc dlui prof. Coja ca prietenii sai Kurt Treptow si Liviu Valenas au publicat asa-zisul testament al dr. Filderman sub forma de brosura.
In prefata brosurii editate de Fundatia Culturala Romana din Iasi, dl Treptow si, respectiv, dl Liviu Valenas (afacerist, specialist in prozelitism protestant) afirma ca detin testamentul Filderman de la dl prof. Matei Cazacu, profesor la Inalta Scoala de Stiinte Politice din Paris.
Pentru verificarea afirmatiilor dlui Liviu Valenas, care sustine ca testamentul este original si ca detine o copie primita de la dl prof. Matei Cazacu, m-am adresat acestuia la Sèvre, in Franta.
La data de 30 decembrie 1997 am primit din partea dlui prof. Cazacu o scrisoare olografa din care citez: „Scrisoarea dumneavoastra mi-a produs o mare perplexitate deoarece nu am cunostinta si nu posed nici un fel de testament al doctorului Wilhelm Filderman. Am colaborat acum citiva ani la ziarul Baricada, cind am raspuns la un chestionar al dlui Liviu Valenas (in treacat fie zis, redactia nu a gasit cu cale sa-mi trimita un exemplar din ziar). Fata de astfel de procedee, am decis sa pun capat oricarei colaborari cu acest jurnal si cu Liviu Valenas, pe care nu-l cunosc personal.
Regret deci ca trebuie sa va dau un raspuns negativ la rugamintea dumneavoastra. As dori insa sa va rog daca mi-ati putea trimite un exemplar sau o fotocopie (xerox) dupa articolul care afirma ca eu as fi posesorul unui asemenea document. Ar fi o afirmatie total falsa si inteleg sa protestez impotriva acestei alegatii printr-o declaratie publica in ziar si chiar pe alte cai, inclusiv judiciare…“.
Scrisoarea dlui prof. Matei Cazacu continua descriind personalitatea dr. Filderman. Intr-o discutie la postul TV Antena 1, i-am transmis profesorului de lingvistica mesajul scrisorii dlui prof. Matei Cazacu. Imi rezerv dreptul de a transmite la Sèvre fotocopia cu asa-zisul „testament“ Filderman pentru ca dl prof. Cazacu sa dea curs celor afirmate in scrisoare.
Daca, in ce-l priveste, dl Kurt Treptow, preocupat de problemele sale de pedofilie, a renuntat sa-si sustina in continuare falsurile in ce priveste „testamentul“ Filderman, dl Coja il reia in volumul Holocaust in Romania. Referitor la dl Treptow, mi-as permite sa afirm un lucru verificat, si anume ca practicarea pedofiliei conduce la un dezechilibru psihic. Sa fie oare molipsitor acest dezechilibru psihic si pentru cei cu care a colaborat dl Treptow?
La pagina 24 a cartii sale, dl Coja publica o scrisoare a maresalului Antonescu catre dr. Filderman, referitoare la asa-zise acte antinationale ale evreilor din Basarabia, Bucovina sau Ucraina. Sint obligat sa fac doua observatii pe care fostul profesor de lingvistica le ignora, cu toate ca precis le cunoaste. Prima. Scrisoarea maresalului Antonescu, datata 24 octombrie 1941 (in cartea incriminata data nu apare), este de fapt raspunsul acestuia la scrisoarea curajoasa din 11 octombrie 1941 si se refera la deportarea evreilor din ghetoul din Chisinau. Voi cita o singura fraza la care autorul volumului Holocaust in Romania este amnezic: „…Este moartea, moartea, moartea fara vina, fara alta vina decit aceea de a fi evrei“1.
A doua observatie. La 10 noiembrie 1941, Jacques Truelle, ambasadorul la Bucuresti al guvernului francez de la Vichy, ii trimite o informare ministrului sau de Externe, amiralul Darlan, referitor la corespondenta Antonescu-Filderman2. Voi cita din scrisoarea ambasadorului Truelle: „Aceasta legatie a avut ocazia, in mai multe rinduri, sa semnaleze Departamentului masurile impotriva evreilor, luate fie de guvernul roman, fie de autoritatile subordonate, mai mult sau mai putin calificate. Se parea ca erorile al caror teatru de desfasurare a fost orasul Iasi, in luna iulie ce a trecut si despre care am informat in scrisoarea mea nr. 115 din 4 iulie, nu vor putea fi depasite seste vorba de pogromul de la Iasi din 29 iunie 1941, cind au fost ucisi prin impuscare sau in trenurile mortii 12.000 de evrei, n.m.t. De altfel, de atunci incoace guvernul roman paruse sensibil la reactia opiniei publice, atit din interior, cit si din strainatate, fata de aceste atrocitati, si in cursul lunii septembrie a existat impresia producerii unei oarecari destinderi…“.
„…De fapt, deportarea in Rusia, dincolo de Bug, a tuturor israelitilor stabiliti in Basarabia si Bucovina, inclusiv din regiunile meridionale ale acestor provincii, care nu a fost niciodata ocupata de rusi, iar acest plan de deportare, elaborat in cel mai mare secret, a fost pus in aplicare in cursul lunii octombrie…“
„…Trenurile au fost indreptate spre Moghilev, unde au ajuns dupa 3-4 zile. Existau deja victime printre deportati, bolnavi pe care transportul i-a ucis sau persoane care murisera de frig…“
„…In ciuda antisemitismului exacerbat pe care propaganda a reusit sa-l faca sa domneasca in Romania, aceasta scrisoare sa maresalului, n.m.t a facut cea mai proasta impresie romanilor care si-au pastrat libertatea de judecata si de clarviziune. Se considera ca acuzatiile formulate de maresalul Antonescu la adresa evreilor nu sint deloc intemeiate; daca s-au produs numeroase incidente cu ocazia evacuarii Basarabiei si Bucovinei in 1940, este stabilit ca evreii nu au fost singurii care au participat la ele, ci toata drojdia romaneasca din aceste provincii, precum si minoritarii ucraineni, rusi si altii s-au alaturat evreilor pentru a insulta regimentele romanesti ce se retrageau fara sa lupte. Iar pretentia ca Odesa a rezistat pentru ca fusese aparata de evrei este o tema de propaganda deseori folosita, dar care este intr-adevar ridicola pentru a putea fi luata in serios.“
Sa incerc sa exemplific afirmatiile ambasadorului Truelle. Un prim exemplu: in perioada 28 iunie-2 iulie 1940, numai Corpul 3 al armatei a avut 50.800 dezertori ostasi, 111 dezertori subofiteri si 138 dezertori ofiteri3.
Al doilea exemplu: dupa marturisirea lui Ion Antonescu, populatia romaneasca crestin-ortodoxa a colaborat din prima clipa cu ocupantul sovietic. In sedinta Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943, conducatorul statului declara: „…Cind am venit acolo sin Basarabia si Bucovina de Nord, n.m.t ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfirsit, in care se arata ca peste 40.000 de ticalosi din aceste provincii se facusera, in timpul ocupatiei rusesti, mai rusi decit rusii. Am fost in fata acestor probleme si daca pedeapsa era capitala mai aveam inca 50.000 sau 100.000 de nenorociri.
Si atunci n-am vrut sa-i pedepsesc si am aplicat clementa, ca si in cazul legionarilor…“4. Acest citat din Ion Antonescu este un act de acuzare pentru maresal si pentru prozelitii sai, inclusiv pentru falsificatorul de documente care este dl Ion Coja. Nu este cazul sa explicam cauzele care au generat exemplele prezentate.
Folosindu-se de falsul testament al dr. Filderman, dl Coja minte atunci cind ii atribuie maresalului salvarea a 20.000 de evrei la Cernauti. Adevaratul salvator al evreilor din Cernauti a fost primarul Traian Popovici. Nu ne putem abtine in a-l cita pe Traian Popovici, caracterizindu-l pe Ion Antonescu si holocaustul in volumul de memorii Spovedania, pe care l-am editat in luna iunie 2002: „…In numele unei umanitati, al unei civilizatii, al unei religii prin esenta iertatoare, in numele unui Christos pagin, un «fauritor de neam nou» si «daltuitor de mai bun destin» ne spurca istoria.
Cu singele celor martirizati; cu sufletele celor expiati in chip supraomenesc, cu groaza celor scaldati in apele mortii, noii preoti ai acestei religii salbatice au inscris pagina de rusine apocaliptica in psaltirea neamului romanesc“5. Marturisesc ca am avut o retinere in a reproduce finalul Spovedaniei. Dar concluziile ii apartin unui martor care s-a aflat in acele zile la Cernauti, ca primar, ii apartin unui intelectual roman, crestin ortodox, avind trei generatii de preoti crestin ortodocsi in arborele sau genealogic, unui umanist care a intruchipat calitatile romanului: gindire eroica si neinfricata si dragoste pentru aproapele sau.
Il sfatuiesc pe autorul volumului Holocaust in Romania sa citeasca memoriile lui Traian Popovici, chit ca intre autorii respectivi este o prapastie uriasa in cuget si simtiri.
Cred ca fostul ministru al guvernului Antonescu, Radu Leca, este martorul cel mai indreptatit pentru a spulbera fabulatiile dlui Coja. Sa-l urmarim:
„…Putina vreme dupa convorbirea mea cu Eftimie (Eftimie Antonescu, presedintele Curtii de Casatie a Romaniei) a izbucnit rebeliunea. Au fost masacrati in mod barbar peste cinci sute de evrei, iar cadavrele lor agatate in cuierele porcilor de la Abator. Multi ofiteri germani care stationau la Bucuresti au fotografiat acest spectacol macabru, iar fotografiile au aparut in gazetele din lumea intreaga, discreditind toata Romania pe tot globul…“6. Pe cine sa credem, pe dl Coja si colaboratorii sai legionari sau pe Radu Leca? Spatiul nu-mi permite, dar stau la dispozitie sa ma prezint ca martor ocular al crimelor bandei legionare conduse de Traian Boeriu si Popov, crime indreptate impotriva familiei mele.
„…Generalii romani, politia, jandarmeria, ministrii civili erau mai antisemiti decit nemtii…“7
„…Ca trenul deportatilor isi continuase drumul pina in Transnistria, unde la prima gara un plutonier de jandarmi, pe nume Constantinescu, din ordin telefonic, impuscase tot transportul de evrei. Eu si azi sint convins ca aceasta operatiune de pe urma careia Piki Vasiliu nu a avut de suferit nimic nu s-a putut face fara stirea maresalului Antonescu…“8. „Oricine este de buna-credinta trebuie sa recunoasca ca Antonescu a patronat, in 1940-1941, toate legile antisemite facute de legionari si de generali, a patronat deportarile evreilor in Transnistria, atit din Basarabia, cit si din Vechiul Regat…“9
„…Dupa asasinatele din luna iunie de la Iasi, nenorocirile s-au tinut lant. Armata romana ocupind Basarabia, toti evreii care nu s-au retras cu armata rusa sau care nu au fost ucisi, o data cu ocupatia, au fost deportati in Transnistria si internati in ghetouri…“10
Referitor la persoana guvernatorului Gh. Alexianu, pe care dl Coja il lauda in volumul Holocaust in Romania, fostul ministru Radu Leca scrie: „…Va veni ziua cind Piki Vasiliu si Gheorghe Alexianu vor fi spinzurati in piata publica…“11. Oare pentru actele sale de caritate un om este spinzurat in piata publica? Daca dl Coja ar fi fost cinstit, ii ceream sa publice sub forma de xerox epistola olografa a rabinului Safran catre „tinarul“ senior Alexianu. N-am cui cere, intrucit dl Coja nu cunoaste notiunea de adevar. In aceste conditii, cind nu poate proba afirmatiile, ne aflam in fata unui fals si uz de fals.
Exista zeci de documente din acele zile ale maretiei si sclaviei romanilor, zeci de documente care il incrimineaza pe Gh. Alexianu pe post de satana si pe dl Coja ca avocat al diavolului.
Citatele din volumul Documente elvetiene, de fapt documente ale Crucii Rosii Internationale, sint scoase din context spre a servi denaturarilor dlui Coja. De o serie de documente acuzatoare pentru regimul Antonescu, autorul volumului Holocaust in Romania uita cu buna-stiinta.
Nu pot sa nu-l citez pe ambasadorul Elvetiei la Bucuresti, Renné de Weck, care la 28 noiembrie 1941 noteaza: „Antisemitismul imbraca forme tot mai monstruoase. Nu mai revin asupra pogromurilor, executiilor in masa, deportarilor de nefericiti condamnati sa moara de foame in ghetourile din Transnistria, desi toate acestea intrec cu mult in oroare masacrarea armenilor, carora toata Europa le-a plins de mila la inceputul secolului“12.
Citind Holocaust in Romania constat ca, prin fals si prin denaturare, unii vor sa tina treaza o rana inca singerinda. In speranta ca intr-o zi vor putea mari rana. Citindu-l pe dl Coja imi amintesc vorbele lui Nicolae Iorga: „De ce atita ura?“.
Nu cred ca impotriva autorului volumului Holocaust in Romania trebuie aplicate prevederile Ordonantei 31/2002. Aplicarea prevederilor respective ar face dintr-un propovaduitor satanic o victima. Cred insa ca lumea stiintifica si culturala romaneasca trebuie sa contribuie la izolarea sa, pina cind va intelege ca vremurile s-au schimbat si ca in Romania nu este loc pentru extremist-comunisti sau legionari. Ajunge!

________
1. Magazin istoric, iunie 1998, p. 58.
2. Ibidem.
3. Mihai Pelin, Legenda si Adevar, Editura Edart, 1994, p. 63.
4. Magazin istoric, iunie 1998, p. 59.
5. Spovedania, Editura Fundatia Filderman, 2002.
6. Radu Leca, Eu i-am salvat pe evrei, Editura Roza Vinturilor, 1994, p. 145.
7. Ibidem, p. 157.
8. Ibidem, p. 157.
9. Ibidem, p. 205.
10. Ibidem, p. 142.
11. Ibidem, p. 167.
12. Confidential, Editura Hasefer, 2002, p. 77.

 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Educaţia – o piatră de încercare
Cele mai recente comentarii
Si eu m-am lamurit...
Plagiatul este emanatia bibliotecilor neglijate
Doua raspunsuri
Mecanica socială
tot despre Nicusor Dan
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire