OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ce le diferenţiază cu adevărat pe PNL, PD-L şi PSD? Pe ce ne vom baza noi cînd vom merge la vot anul acesta? În termeni de guvernare şi de politici publice, diferenţele între partide sînt neglijabile. Chiar dacă îşi revendică doctrine şi principii diferite, dacă îi luăm la bani mărunţi, diferenţe reale nu vom găsi. Şi în promisiuni se vor întrece, ne vor promite luna de pe cer şi se vor asuma cele mai aiurite şi nerealiste obiective, iar noi nu putem decît spera să nu încerce să le pună în practică, de vreme ce populismul din campanie ne poate duce de rîpă. Doctrinele şi principiile au devenit astăzi irelevante. Partidele nu mai operează cu utopiile secolelor al XIX-lea şi al XX-lea şi nu mai este cazul să ne speriem că vor propune măsuri de anvergură, cu profunde implicaţii economice şi mai ales sociale, de genul colectivizării din anii ’50-’60 sau cine mai ştie ce revoluţie culturală.

În acest moment ne putem uita cu precădere la comportamentele partidelor pentru că nu ştim încă exact cine sînt oamenii care vor candida în colegiile uninominale. Deşi aşteptările pe care le-am avut de la o guvernare liberală au fost ridicate, PNL-ul a avut neşansa să guverneze într-o perioadă în care, la nivel instituţional şi din punct de vedere al resurselor umane pe care le-a avut de oferit, a stat extrem de prost. A pus miniştri nişte neica nimeni, oameni pe mîna cărora nu mulţi ar da o firmă mai mare de zece angajaţi. Şi s-a văzut. Au guvernat de pe azi pe mîine, au încropit şi cîrpit. În afară de cota unică, nu ne-am ales cu nimic liberal după urma lor. Administraţia şi-a continuat creşterea endemică şi iraţională, măsurile de asistenţă socială au fost luate în derîdere şi reformele promise de Alianţa D.A., pe care şi le-au asumat, nu s-au întîmplat.

PD-L, după ce a fost scos de la guvernare de către PNL şi cu concursul PSD, a avut un comportament preponderent populist. Nelipsit de convulsii, PD-L lasă impresia unui partid condus în mod autoritar, ca PSD-ul în vremurile lui bune. Între vechii lideri ai PD şi cei veniţi din PNL nu există o chimie extraordinară. Chiar zilele acestea, Valeriu Stoica a anunţat că mai speră în refacerea alianţei dintre PD-L şi PNL. Lideri de primă mînă în PNL, nou-veniţii probabil că nu se simt în largul lor în structura fostului Partid Democrat.

Politicienii noştri seamănă prea mult unul cu altul, de parcă ar fi făcuţi de aceeaşi mamă. Mai toţi se bucură de foarte puţină încredere în rîndul populaţiei, au un limbaj identic violent şi neargumentat, fiind produsul aceloraşi practici politice. La aceste alegeri toate partidele au nevoie de forţe proaspete, de oameni noi, capabili să convingă. Oferta lor electorală în termeni de promisiuni şi doctrine va păli în faţa ofertei în termeni de resurse umane. Partidul care va propune cei mai valoroşi şi capabili oameni va fi cel care va putea spera la guvernare.