OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil
Farmacia ta, „revista care te mentine sanatos“, este un lunar de informare si publicitate, distribuit gratuit in farmacii pentru publicul cumparator. O proba in plus ca presa romaneasca s-a diversificat mult in ultima vreme, acoperind domenii dintre cele mai variate, asa cum ii sade bine unei culturi mediatice sofisticate. Farmacia ta e editata de KLTC GROUP ROMANIA. Presedinte: Cristin Tocan. Director: Andreea Cristina Han. O publicatie utila, diversa in spatiul sau tematic, bogat si atractiv ilustrata. Numarul 24 (34 de pagini + 8 speciale) contine, pe post de „surpriza“ de sezon, si un catalog-cadou. Sumarul cuprinde informatii medico-farmaceutice de interes general, oferite de medici specialisti. Citeva titluri: Gripa, boala a sezonului rece, Ce trebuie sa stim despre sinuzite, Varicele, Intoxicatia cu alcool metilic, Urticaria la frig, Coxartroza, Durerile articulare tratate cu minerale, Alimentatia in sprijinul terapeuticii. Nu lipsesc serialele: Tu si copilul tau. De ce este necesara pregatirea pentru sarcina si nastere?, SIDA – maladia secolului XX, Hepatita; nici informatiile din istoria farmaciei: Ce stiau medicii faraonilor. Un text despre Bioterorism, azi ne propune dr. Mirela Livadariu, specialist in medicina de laborator. „Farmacia verde“ este si ea bine reprezentata, de exemplu in textele din sectiunea Farmacia ta la zi, in prezentarea virtutilor curative ale catinei sau ale plantelor folosite – pe post de „vaccin natural“ – pentru combaterea gripei. Ultimele pagini sint rezervate raspunsurilor la scrisorile cititorilor.

de ici, de colo
In ultimul numar (dublu) pe anul 2001 al Romaniei literare, editorialul lui Nicolae Manolescu, La sfirsit de an, este, de fapt, un... interviu, continuat in interior pe doua pagini de revista, acordat unui redactor anonim („deconspirat“, in final, in persoana lui Mihai Minculescu). Un interviu-bilant, in care criticul evalueaza problemele Romaniei literare legate de tiraj, difuzare, finantare/sponsorizari, audienta etc. Unele lucruri sint noutati de culise redactionale, altele tin de o analiza mai larga a pietei mediatice romanesti de azi, dar si a celei de ieri sau alaltaieri. Cu multe puncte de vedere si de program editorial enuntate de directorul Romaniei literare sintem in deplina consonanta, ceea ce nu inseamna ca ne-am fi abatut de la proiectul initial al Observatorului cultural; poate… viceversa! Nicolae Manolescu apasa asupra specificitatii literare a revistei pe care o conduce (altfel, totusi, „generalista“, orice s-ar zice): „Politica noastra a ramas politica literaturii – si, mai in general, a culturii romane. Nu ne-am dorit sa fim o revista de informatie culturala (cum este Observatorul cultural), nici una consacrata actualitatii politice si sociale (cum este 22). Am preferat sa ne spunem opinia in cit mai multe, fara a renunta la obiectul nostru principal, literatura, si fara a ne cantona in imediat“. In ce ne priveste, am avea, totusi, de facut o completare colegiala: Observatorul... nu e doar o revista de informatie, ci si de analiza culturala, cum anunta chiar subtitlul nostru. Ca modelul e „productiv“ ne-o confirma, intre altele, chiar faptul ca, intr-un numar recent al Romaniei literare, de pilda, un eseu al Roxanei Racaru aparea plasat sub titulatura (inedita in paginile revistei) de Studii culturale; iar in caseta redactionala a revistei 22 si-a facut de curind aparitia o noua rubrica (tinuta de Andrei Oisteanu), intitulata tot... Studii culturale!
Ne bucura si actuala deschidere a Romaniei literare fata de tineri, aproape toti colaboratori si ai (sau mai des ai) Observatorului nostru: „Am promovat tineri. Doar ei pot veni cu un aer nou. Cronica literara si recenziile sint de la o vreme sustinute de tineri absolventi de Litere sau chiar de studenti in anii mari. Cum se vede, am lasat «controlul» pe miinile lor. Nu-i cenzuram si nu le spunem ce sa scrie sau despre ce. Autorii suparati pe verdictele lor trebuie sa stie ca asa sint vazuti de o noua generatie de cititori profesionisti. Daca isi inchipuie ca noi tragem sforile, platim polite ori chiar le sciem tinerilor critici textele, se mint singuri. Oglinda e alta decit in trecut“. Sint ginduri cu care am pornit si noi la drum acum aproape doi ani, asa incit nu putem decit sa subscriem la ideea ca, timpul trecind, oglinzile lecturii se tot innoiesc…
Interesanta e informatia pe care directorul Romaniei literare o ofera cu privire la viitorul imediat al revistei, care ar urma sa beneficieze incepind din acest ianuarie de sprijinul „unui important cotidian central“, nenumit insa. Am aflat noi cite ceva, dar asteptam confirmarea!

Contrafort, revista tinerilor scriitori din Republica Moldova, ne ofera si in numarul 9-11 din 2001 numeroase prilejuri de lectura, comentarii interesante, interviuri, dezbateri. In paginile 16-24 sint reproduse pe larg – asa cum fusese, de altfel, anuntat – dezbaterile din cadrul colocviului intitulat Postmodernismul – o noua/veche miscare literara la sfirsitul secolului XX, desfasurat in perioada 7-10 august 2001 la Chisinau, in organizarea Contrafortului. Au participat, din partea basarabeana, Vasile Garnet, Vitalie Ciobanu, Grigore Chiper, Iulian Ciocan, Constantin Cheianu, Nicolae Spataru, Iurie Bodrug, Andrei Burac, Leo Butnaru, Emilian Galaicu-Paun, Calina Trifan, Valentina Tazlauanu, Augustin Nacu, Nicolae Popa, Andrei Ungureanu, Tamara Caraus, Dorina si Veronica Bohantov, Leo Bordeianu, Dumitru Crudu, Gheorghe Ierizanu, Irina Nechit, Emilia Ghetu, Eugenia Jovmir, iar ca „invitati speciali“ de dincoace de Prut – Andrei Bodiu si Ion Bogdan Lefter. Discutiile au fost vii si substantiale, cu puncte de vedere diverse, uneori contradictorii. Asa cum era de prevazut, „tema literara“ a fost doar un pretext pentru o dezbatere pe marginea „marilor teme“ larg culturale ale postmodernitatii si posttotalitarismului, din care nu au lipsit globalizarea, memoria totalitarismului, „batalia canonica“, multiculturalismul, nici situatia actuala a Moldovei, dupa alegerile care au dat cistig de cauza Partidului Comunist.

Dense, de un real interes sint si interviurile publicate in cadrul acestui numar: cel realizat de Eugenia Bojoga cu Hans Bergel, scriitor german originar din Romania („Intilnirea cu civilizatia si cultura romana a fost decisiva pentru tot restul vietii mele“) si cel realizat la Praga de Vasile Garnet si Vitalie Ciobanu cu dizidenta Petruska Sustrova, semnatara a Chartei 77 („Atitudinea fata de disidentii regimului comunist este o problema morala a societatii“). Amble interviuri propun imagini relevante asupra unor culturi, societati, mentalitati, din perspectiva unor martori si actori angajati existential intr-o istorie complicata. De retinut si captivanta relatare-jurnal a Mariei Sleahtitchi despre lucrarile celei de-a patra editii a Festivalului international de poezie a lumii latine Ars Amandi, desfasurata intre 14 si 18 septembrie la Constanta. Legat de „ecumenismul poetic“ al acestui festival este si interviul acordat de poetul italian Mario Scotto lui Nicolae Spataru („Mi-ar placea sa vad literatura ca pe un loc al fraternitatii si al intilnirilor“). Continua ancheta Contrafortului despre Cultura si civilizatie in Romania la sfirsitul secolului XX. In acest numar raspund Alexandru George si Horia Garbea. Din rindul comentariilor de carte ne-au retinut atentia indeosebi cronica lui Alexandru-Florin Platon la Imaginea evreului in cultura romana de Andrei Oisteanu si ampla analiza a romanului Recviem pentru nebuni si bestii de Augustin Buzura semnata de Vitalie Ciobanu. Acest din urma text are de ce sa ne dea de gindit: in fond, e vorba tot de o problema de „imagine“. Ni s-a parut simptomatic faptul ca, intr-o Basarabie condusa de un guvern care se declara comunist, criticul de la Contrafort il citeste pe Buzura prin aceeasi grila pe care in Romania i-o aplicam, multi dintre noi, inainte de 1989. Nu numai lui Buzura, fireste, ci, in general, autorilor de romane politice in care vedeam, in primul rind, niste documente (transfigurate) ale constiintei etico-morale sub totalitarismul comunist. Cronica lui Vitalie Ciobanu poate fi citita si intr-un volum proaspat iesit de sub tipar la Editura Cartier: Valsul pe esafod.

Multe lucruri demne de toata atentia si in numarul din 16 noiembrie-6 decembrie al publicatiei comunitatii evreiesti din Romania, Realitatea evreiasca. Intre acestea – paginile dedicate primirii de catre ministrul de externe al Israelului, Shimon Peres, a titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bucuresti, cele dedicate memoriei regretatului carturar Zigu Ornea, medalioanele inchinate unor personalitati culturale evreiesti de la noi si de aiurea. Un interes aparte il constituie prezentarile unor recente dezbateri pe marginea unor carti de referinta: Imaginea evreului in cultura romana de Andrei Oisteanu si, respectiv, volumele de documente Anchete si procese uitate. 1945-1960 alcatuite de Teodor Wexler si Mihaela Popov. Volumele in cauza – care, speram, vor avea parte de o receptare meritata – vin sa spulbere cliseul pretinsei aliante dintre evrei si comunisti, infatisind, la adevarata lor dimensiune, persecutiile si suferintele indurate de membrii comunitatii evreiesti in timpul dictaturii proletariatului. Desfasurat sub sigla „Evreii din Romania in primii ani ai regimului comunist“, simpozionul organizat la Cercul Militar Bucuresti cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor din Romania si al Fundatiei „Dr. Wilhelm Filderman“ vine sa depuna marturie in privinta unui adevar istoric prea des ignorat sau ocultat.

din presa cotidiana
Ca la fiecare sfirsit de an, cuvenitele bilanturi din domeniul artistic nu lipsesc. De aceasta data, paginile culturale din presa cotidiana s-au dovedit a fi mai prompte decit publicatiile culturale propriu-zise, realizind (mai bine sau mai putin inspirat) anchete in rindul criticilor de specialitate despre cele mai semnificative evenimente editoriale, teatrale, cinematografice etc. ale anului care tocmai s-a incheiat.

Romania libera din 20 decembrie 2001 publica in pagina de cultura o ancheta cu genericul Titluri multe, virfuri putine. Majoritatea celor invitati sa se pronunte se arata mai curind rezervati cu privire la „recolta“ editoriala a anului care s-a incheiat. Raspund, in ordine: Ion Pop, C. Rogozanu, Octavian Soviany, Al. Cistelecan, Radu Voinescu, Gheorghe Grigurcu, Mircea A. Diaconu, Dan Cristea. Ion Pop apreciaza ca „anul literar 2001 a fost dominat de eseistica, ceea ce, intr-un fel, corespunde si acestui spirit al veacului, favorabil dezbaterilor, discutiilor de idei, analizei trecutului si a prezentului“. Sint mentionate in acest sens Literatura romana postbelica de Nicolae Manolescu, De la Heracles la Eulenspiegel de Stefan Borbély, Trafic de frontiera de Adrian Otoiu (aparuta insa in 2000), Scriitorincul de Dan C. Mihailescu, Imaginea evreului in cultura romana de Andrei Oisteanu si Inamicul impersonal de Caius Dobrescu. Din domeniul prozei e citat romanul lui D. Tepeneag Maramures, iar din poezie – antologiile „concitadinilor“ Adrian Popescu, Virgil Mihaiu, Ion Cristofor, Marta Petreu. La categoria „memorii-jurnale“, criticul clujean se opreste asupra volumului doi din jurnalul Monicai Lovinescu (de fapt, memorii!), asupra Jurnalului lui Mircea Cartarescu si a celui semnat de Livius Ciocarlie, Sancho Panza si Cavalerul Tristei Figuri, mentionind, totodata, cartile de dialog ale lui Sorin Antohi cu Mihai Sora si Adrian Marino. C. Rogozanu considera anul 2001 „un an literar tern“, iar cartea cea mai interesanta– Literatura romana postbelica de Nicolae Manolescu. Si Octavian Soviany crede ca 2001 „a fost un an mai sarac decit anii anteriori“, considerindu-l, totusi, „un an al criticii, nu pentru ca ar fi aparut carti noi, senzationale, ci pentru ca a fost anul in care critici importanti (Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Marin Mincu) si-au reeditat o parte din scrierile mai vechi“, redeschizind problema receptarii literaturii romane de pina in 1989. „Cumintenii, nu spectaculozitate“, crede si Al. Cistelecan, care, ca si C. Rogozanu, mentioneaza doar un singur titlu, acelasi, si cu acelasi calificativ: „cea mai interesanta aparitie a anului“. La fel – Mircea A. Diaconu, care se justifica insa prin faptul ca, din cauza finantarilor sosite foarte tirziu de la Ministerul Culturii, „in decembrie s-au inghesuit prea multe titluri“ pe care nu a apucat sa le parcurga. O alta mentiune a aceluiasi critic: volumul de versuri Harrum – cartea ratarii de Marian Draghici. Radu Voinescu se declara impresionat in cel mai inalt grad de Istoria literaturii romane de azi pe miine a lui Marian Popa, fiind de parere ca, in 2001, „concurenta s-a manifestat mai mult in lupta pentru putere in ierarhia administrativa, a breslei scriitorilor“. Gheorghe Grigurcu evita partialitatea unei selectii valorice, marginindu-se sa mentioneze „doar o carte neindoielnic buna“: e vorba de... „editia definitiva“ a volumului Umbria de Adrian Popescu. In fine, Dan Cristea, din altfel de ratiuni subiective decit Gh. Grigurcu, nu gaseste altceva de mentionat decit Istoria lui Dumnezeu de Varen Amstrong, „aparuta la editura pe care o conduc, «Cartea Romaneasca»“...

In pagina culturala a Adevarului de simbata 22 decembrie este publicata prima parte a unei anchete despre Cartile anului 2001, la care raspund, deocamdata, Alex. Stefanescu si Gabriel Dimisianu. Ancheta cuprinde, in fapt, trei intrebari vizind, pe linga identificarea principalelor aparitii editoriale din tara, nominalizarea cartilor/actiunilor/evenimentelor culturale mai importante din literatura diasporei romanesti, precum si modul in care critica de intimpinare ar trebui sa se pronunte in promovarea/lansarea valorilor. Desi a anuntat la un moment dat ca renunta sa mai urmareasca productia editoriala romaneasca, Alex. Stefanescu apreciaza ca „in poezie, locul intii este ocupat de Mihail Galatanu, cu poemele lui frumoase si insolente din volumele Romana cu prostii si O noapte cu patria. In proza, aparitia cea mai demna de interes o constituie Detectiv fara voie, integrala romanelor politiste ale lui George Arion, care de fapt nu sint doar politiste, ci si fanteziste, ironice si donchisotesti. Dintre cartile de critica literara, ecoul cel mai mare l-a avut, in mod indreptatit, Lista lui Manolescu [...]. Cea mai buna carte de eseistica-filozofie din 2001 [...] este, fara indoiala, Omul recent de H.-R. Patapievici“. Criticilor, A.S. le recomanda „sa nu mai comenteze elogios, respectuos si plicticos toate cartile, fiindca astfel le uniformizeaza“. La rindul sau, Gabriel Dimisianu evita sa nominalizeze vreun volum favorit, opinind ca „impresia de criza“ a cronicii literare aparuta dupa retragerea lui Nicolae Manolescu a trecut: „Lucrurile nu mai stau astfel in clipa de fata, cind oficiul recenzarii literaturii la zi a fost preluat de noi echipe de critici, manifestati la Romania literara, Adevarul literar si artistic, Observatorul..., la cronica literara a lui Mircea Iorgulescu, la 22, reactivindu-se astfel unul dintre exponentii de marca ai vechii echipe de la Romania literara“. In schimb, „criticii noului val, doritori de a-si afirma prezenta, sa se faca repede cunoscuti si temuti, formuleaza judecati aspre si uneori brutale la adresa scriitorilor contemporani cu mare cota, cum ar fi Fanus Neagu, Bujor Nedelcovici, sau a unui critic inaintas precum Gheorghe Grigurcu. Sint indreptatiti sa se manifeste astfel si creditabili atita vreme cit nu o fac de pe pozitii generationiste“…

In partea a doua a anchetei (6 ianuarie 2002), raspund celor trei intrebari – carora li se adauga alte doua, despre „intoarcerea scriitorului la uneltele sale“ dupa 1989 si, respectiv, despre proiecte individuale – Daniel Cristea-Enache si Dan Cristea. Primul isi reia idiosincraziile ideologico-estetice fata de alte publicatii si/sau congeneri critici. Nu, totusi, fara anumite „concesii“ (strategice?), cea mai importanta referindu-se la un tinar critic din aceeasi „tabara“: este vorba de Razvan Voncu, a carui critica de intimpinare oportunista sufera – potrivit lui D.C.-E. – „de o suspecta acomodare cu obiectul ei, fiind, de regula, excesiv de elogioasa in cazul in care autorul in discutie (de la potentul financiar Dinu Sararu la editorul Viorel Stirbu, ori la omul de televiziune Catalin Tirlea) ar putea satisface un interes sau altul“. Dan Cristea raspunde – cam evaziv, caci „simte ca ii lipseste adesea informatia necesara“, pledind in favoarea unei critici „publicitare“, adresate „cititorilor in primul rind si nu autorilor ori specialistilor in lectura“ si conchizind ca „ceea ce nu e vizibil inca in intregime este schimbarea de generatii scriitoricesti la care, dupa parerea mea, tocmai asistam“.

Prin urmare, criticii solicitati de Adevarul evita, in general, sa nominalizeze autori sau titluri „de virf“ ale anului 2001. Parca pentru a suplini aceasta lipsa, in josul paginii este publicat un „top 5“ cu cele mai bine vindute carti aparute in 2001. Sint consemnate raspunsuri primite din partea a cinci edituri: Albatros, ALL, Humanitas, Paideia si Polirom.

Ancheta din Independentul de joi 27 decembrie 2001 titreaza: Criticii au stabilit: anul 2001 – un succes pentru autorii romani. Raspund la ancheta Ion Bogdan Lefter, din nou Alex. Stefanescu, Marius Tupan (?!) si Dan C. Mihailescu. „Dupa o indelunga reflectare“, Alex. Stefanescu se opreste (fata de raspunsul sau din Adevarul…) asupra unui singur titlu: Omul recent de H.-R. Patapievici. Marius Tupan, directorul revistei Luceafarul (nu insa si critic literar!), e de alta parere: „Desi stiu ca voi scandaliza pe foarte multi «aplaudati», cred ca aparitia anului 2001 este Istoria literaturii romane de ieri pina astazi scorect: „de azi pe miine“, n.n.t de Marian Popa. Pe acelasi plan as pune Literatura romana postbelica a lui Nicolae Manolescu“. Pentru Dan C. Mihailescu, „cea mai frumoasa carte a anului a fost Roma Capvt Mundi de Horia Bernea si Theodor Baconsky. Cea mai miezoasa si cu bataia cea mai lunga, Omul recent de H.-R. Patapievici. Iar cea mai insemnata aparitie din unghiul criticului literar este Istoria literaturii romane de ieri pina azi de Marian Popa care, citita in tandem cu Literatura romana postbelica a lui Nicolae Manolescu, deschide, imi place sa cred, deceniul adevaratelor reevaluari din literatura romana in comunism“.

In ultima zi a anului trecut, Cotidianul publica, in pagina sa de Cultura si mass-media, un fel de „topuri“ sub genericul Anul de gratie 2001 si artele, „un bilant, cu rele si cu bune, despre literatura, teatru, film, plastica, muzica...“ De fapt, li s-a cerut sa se pronunte citorva lideri ai „uniunilor de creatie“: Nicolae Breban, vicepresedintele Uniunii Scriitorilor, Adrian Iorgulescu, presedintele Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor, Ion Caramitru, presedintele UNITER, Alexandru Ghildus, presedintele Uniunii Artistilor Plastici, si Constantin Pivniceru, vicepresedintele UCIN. Altfel, bilanturile oferite de fiecare dintre ei sint creditabile, cu o singura exceptie: aceea a lui Nicolae Breban, care, la capitolul „realizari“, nu gaseste altceva demn de mentionat – alaturi, evident, de „asanarea moral-ideologica“ manifestata prin „anularea optiunilor politice“ si adusa o data cu „schimbarea de echipa“ de la USR – decit „realizarile“ personale: o recenta vizita in... China, intr-un grup de colegi (Ioan Grosan, Cassian Maria Spiridon, Al. Condeescu, Lucian Alexiu), si... publicarea romanului sau, Vointa de putere, la Editura Dacia! Probabil ca – totusi – neaparut inca, de vreme ce n-a fost anuntat sau recenzat de nici o gazeta! Raspunsurile invitatilor Cotidianului sint „dublate“ (completate) de cele ale tinerilor redactori de pagina...

Daca in materie de carti mai stam cum mai stam, in privinta revistelor de cinema situatia e catastrofala. In pagina culturala a Romaniei libere de joi 27 decembrie putem citi, in acest sens, o interesanta ancheta in care Cristina Corciovescu, Magda Mihailescu, Alex. Leo Serban, Horia Patrascu si Constantin Fugasin incearca sa raspunda la intrebarea de ce nu (mai) avem, in prezent, nici o revista de cinema in Romania? Chiar asa!

oltenesti
Numarul 9-10/2001 al revistei craiovene de cultura Mozaicul gazduieste un grupaj pe tema Ideii de generatie, azi. Participa: Gabriel Cosoveanu (Generatia profesorilor-critici), Ion Bogdan Lefter (Cu generatia la Cenaclul de Luni, un extras dintr-o carte scrisa in 1985 si inca nepublicata), Horia Dulvac (Generatie si statistica, adversitati metafizice), Sergiu Ioanicescu (Insurectional si reactionar), Ion Militaru (Nici o generatie!), Ion Buzera (Dincolo de „principiul generatiei“), Gheorghe Grigurcu (Despre generationism). Opiniile sint diverse, contradictorii, din perspective diferite (filozofice, literare etc.), cu destule naivitati, cu unele afirmatii cel putin bizare (dar si cu observatii si judecati patrunzatoare). Cu adevarat interesante sint consideratiile lui Gabriel Cosoveanu despre psihologia specifica intelectualului estic, despre „produsele fricii politice“ si despre saltul, compensator, „in scandal“. Textul lui Ion Buzera, care incheie grupajul, joaca rol de „editorial“ – riguros, avizat, analitic.

Ultimul numar pe anul trecut al Mozaicului, 11-12/2001, are in prim-plan o tema care framinta lumea artistilor de azi, in special a celor romani – si care a fost dezbatuta si in cadrul recentului Colocviu Mozaicul: Arta si economia, cu eseuri – diverse ca unghi de abordare – semnate de Gheorghe Grigurcu (Arta si economie, tur-retur), Alexandru Musina (Arta este „econoama“, economia se viseaza „artista“), Ion Buzera (O elocventa suicidara), Gabriel Cosoveanu (Despre exterioritatea artei), Ion Militaru (Marxism, comunism, economie si arta), Horia Dulvac (Arta – supravietuire sau loisir), Corneliu Rizea (Arta oratorica si economie). Oarecum (sau aparent) „in raspar“ cu tema aleasa este textul lui Ion Buzera, care transfera problema de pe terenul, alunecos si grevat de multa „demagogie“, al raportului dintre arta si economic, „in gradinile creatorilor sau asa-zisilor creatori de bunuri simbolice“. Cu alte cuvinte, in interiorul functionarii acestui tip de economie, in interiorul cimpului artistic/literar propriu-zis. Nu putem fi decit de acord cu o observatie de genul: „O mulktime de reviste sponsorizate de ministerul de resort lincezesc prin provincie, in timp ce initiativele cu adevarat rezonante in materie de presa culturala sint cele private (daca n-am aminti decit Observatorul cultural, dar si Ziarul de duminica, dar si LAI, dar si Columna, dar si – fara falsa modestie! – Mozaicul nostru!) [...] Dinamica redresarii institutiilor culturale merge, de fapt, mina in mina cu regasirea unui fie el oricit de firav tonus economic“. Mai retinem din sumar utilul eseu al lui Emil Sirbulescu Feminism, feminisme, post-feminism – repere mai mult teoretice, un interesant text al lui Mircea Moisa despre literatura „documentala“ a lui Petre Pandrea si drama personala a acestuia, paralela dintre Michel Tournier si M. Blecher schitata de Gili Parvu, precum si textul lui Eugen Negrici Citeva cuvinte despre Proza SF in comunism, extras dintr-un studiu amplu – aflat in pregatire – despre proza romaneasca sub defunctul regim.

„Primul cotidian al Olteniei“, Cuvintul libertatii, are o foarte vie, interesanta si „pe faza“ pagina de cultura (Literatura, arta, mentalitati, atitudini), realizata de o serie de inimosi animatori ai vietii literare craiovene pe care-i regasim, in mare parte, si in paginile „alternative“ ale Mozaicului: Ion Buzera, Nicolae Coande, Ion Militaru, Sergiu Ioanicescu s.a. Echipa nu ocoleste aparitiile editoriale semnificative: Literatura romana postbelica de Nicolae Manolescu, Istoria... lui Marian Popa, cartile de dialoguri ale lui Sorin Antohi etc., prilejuind chiar mici dezbateri in jurul lor. De asemenea, publica articole de opinie pe teme de actualitate culturala, comenteaza institutii culturale alternative precum „A treia Europa“, se implica in polemici si controverse. Pe scurt – una dintre cele mai dinamice pagini culturale din ziarele de provincie (nu insa si „provinciale“).

Revista de etnologie si antropologie culturala Suflet oltenesc (fondata in 1927, dar ajunsa abia la numarul 6 in serie noua) este o surpriza realmente placuta: consistenta, informata, acurata stiintific, cu contributii etno-folcloristice serioase si cu deschidere catre colaboratori „extracraioveni“ de buna calitate, precum Sabina Ispas de la Muzeul Taranului Roman, Otilia Hedesan (de la timisoreanul Orizont) sau Nora Vasilescu. De unde se vede ca publicatia nu-si propune sa fie doar o „monografie locala“, dar si ca in Craiova (considerata ca „rosie“ si conservatoare din punct de vedere politic) exista resurse culturale de luat in seama. Echipa redactionala, alcatuita din Mihai Fifor (director), Nicolae Mihai (redactor-sef), Minodora Melcioiu, Sebastian Corneanu, Nicolae Dumitru, Marian Nicolae (redactori), dar servita si de colaboratori „interni“ precum Nicolae Panea, Camelia Burghele, Laura Jiga etc. a facut, cum se spune, treaba buna, care se cere a fi consemnata ca atare. Un foarte bun eseu „panoramic“ si sintetic asupra istoricului disciplinelor antropologice si etnologice, dar si (mai ales) asupra situatiei lor actuale, cu insistenta speciala asupra antropologiei urbanului si a Scolii de la Chicago, propune – pe post de editorial al numarului 6 – Nicolae Panea (Intrebari pentru un tinar etnolog). Sabina Ispas este autoarea unui incitant eseu despre mitologia specifica epicii eroice, de la legende pina la filmografia contemporana (Eroul cu o mie de fete). Buna racordare la discipline precum istoria mentalitatilor/cotidianului, antropologia corpului si a locuirii s.a. este ilustrata de studii si eseuri – bine scrise, vadind o buna stapinire a instrumentelor de lucru – precum „Home, sweet home“ sau despre ideea de „migratie“ intr-o lume globala (Mihai Fifor), Atitudinile in fata mortii reflectate in sursele testamentare din Oltenia premoderna (1680-1850). Preliminariile unei anchete (Nicolae Mihai), Identitatea locurilor – forme de construire a identitatii comunitare (Carmen Banta), Sanatatea corpului uman – premisele unei armonii cosmice (Camelia Burghele). Realmente captivant ni s-a parut a fi eseul Otiliei Hedesan despre „reinventarea“ sarbatorii Sfintului Andrei in mass-media actuala. Un bun, serios studiu despre Bocetul ca act, arta si relatie in comuna Virfurile, judetul Arad semneaza Nora Vasilescu si Ilie Masala. Interesante sint si textele lui Ion Patrascu si Minodora Melcioiu despre rapsozii populari olteni.