OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

S-a deschis penultima stagiune cu filme româneşti din acest deceniu. Totodată, ne asumăm eventualul arbitrariu al estimării că ar fi şi penultima dintre stagiunile în care Noul Val – de vreo doi ani învestit cu titulatura „Noul Cinema Românesc“ – îşi va da sau nu măsura întreagă. Fiindcă, în pofida unei prea locale plutiri în atemporalităţi şi relativisme, scurgerea timpului, mai ales în decenii întregi, nu-i indiferentă, în succesiunea specifică a generaţiilor filmice, în faţa definirii anvergurii şi a cotelor atinse. Contează dacă un Cristi Puiu, un Cristian Mungiu – care au inaugurat actualul ciclu refondator în 2001-2002, cu Marfa şi banii şi, respectiv, cu Occident – vor ajunge sau nu, înainte de trecerea în noul deceniu, la al treilea lungmetraj. Contează dacă un Corneliu Porumboiu („Noul Val, partea a II-a“) va lansa ori nu în acest răstimp al doilea său opus. Contează şi unde se vor plasa noile lor performanţe ipotetice, alături de ale altora, pe o curbă, să sperăm, evolutivă. Şi contează şi... contextul: ce vedem între timp pe ecrane.

 

Stagiunea 2008-2009 se deschide cu două producţii reprezentative pentru mişcarea iniţiată în primii ani ai noului secol (alfabetic): Boogie de Radu Muntean şi Podul de flori de Thomas Ciulei. Dar, în săptămînile imediat următoare, vor fi în premieră tot două producţii foarte reprezentative, tocmai pentru numita atemporalitate amnezică: două filme finanţate din bani publici cu 4 şi respectiv 5 ani în urmă, pelicule aflate de mult în copii standard, dar amînîndu-li-se în repetate rînduri confruntarea cu publicul şi cu critica – Dincolo de America (scenariul: Eugen Şerbănescu, regia: Marius Th. Barna) şi Dragoste pierdută (scenariul: Mihai Ispirescu, regia: Petre Năstase); una dintre asemănări este o anumită Daniela Nane, aflată în fruntea ambelor distribuţii.