OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Constantin Eretescu
Fata Padurii si Omul Noptii.
in compania fiintelor supranaturale
Bucuresti, Editura Compania,
2007, 580 p.

Cunoscut etnolog, eseist si scriitor (mai ales ca prozator: in cautarea Alexandrei, Party cu un ceas mai devreme, Periscop), stabilit acum treizeci de ani in Statele Unite, dar pastrind o legatura organica cu tara in care a crescut si s-a format, Constantin Eretescu publica la Editura Compania o carte despre care nu numai specialistii vor vorbi: Fata Padurii… este un studiu despre o figura mitica putin cunoscuta din folclorul nostru, in pofida marii raspindiri, a polimorfiei sale si a multiplei simbolistici.

- O figura mitica mai putin cunoscuta
Fata Padurii, care este o fiinta independenta de Muma Padurii si cu alte atribute, dar cu care este uneori confundata in epocile tirzii de dispersie si de pierdere a motivatiei, este o reminiscenta a unui rit de initiere specific culturilor pastorale; ea a supravietuit numai in zestrea popoarelor pentru care pastoritul a reprezentat o ocupatie importanta si larg raspindita. La noi, textele care cuprind referiri la acest personaj sint numeroase in zona de nord a tarii, in special Maramuresul, dar si in Salaj, Satu-Mare, Cluj, Alba, Bistrita, apoi in Bucovina de nord, in Maramuresul istoric, in nordul Moldovei, si in sud, in Caras-Severin, pina in Pind si in Albania. Fata Padurii (sau Vilva Padurii, Padureanca, Ileana Padurii, Smaoana etc.) este, cum arata bogata documentatie a etnologului, o fiinta primara, anterioara epocii dominate de agricultori, care supune la probe si sanctioneaza pe tinerii pastori a caror viata urmeaza sa se desfasoare in spatiul necuprins al naturii libere, in afara satului, care reprezinta locul cultivat si pazit de influentele diferitilor agenti ai raului. Tinarul care urmeaza sa devina pastor trebuie sa faca proba maturitatii, adica a stiintei (sa se orienteze, sa cunoasca ierburile de leac, sa ia masurile de paza necesare), a intelepciunii si a fortei sale, infruntind aceasta divinitate malefica confundata uneori cu Samca, Ielele sau Muma Padurii. Prins „singur“, adica in situatie de abatere, nepregatit sau fara aparare, tinarul este agresat, supus unor violente, violat sau omorit.

Dincolo de reunirea unui corpus impresionant de texte, care formeaza temeiul studiului sau (numai in anexa cartii sint reluate 514 texte din toate regiunile mentionate), si de sinteza trasaturilor si caracteristicilor pe care ele le cuprind, cartea lui Constantin Eretescu asaza personajul mitic respectiv intr-un context cultural mai cuprinzator, acela care, cum spuneam, va interesa un cerc mult mai larg decit al etnologilor, folcloristilor si simpatizantilor domeniului, care, oricum, nu e foarte restrins. in pofida faptului ca Fata Padurii nu este astazi un personaj foarte cunoscut, el a patruns in literatura beletristica demult, curind dupa primele semnalari ale folcloristilor, la mijlocul secolului al XIX-lea: o vom gasi ilustrind nuvele ale unor scriitori uitati astazi, mai ales din Transilvania, precum Vasile Ranta-Buticescu, Vasile Cristea s.a., si poate nici Slavici nu e strain de ea in cunoscuta nuvela Padureanca, unde utilizeaza versiunea benefica, pozitiva, a „padurencii“, care verifica si sanctioneaza calitatea umana a tinarului indragostit (aici fiul bogatului Busuioc): nestatornic si slab de inger, acesta sfirseste, cum se stie, prin sinucidere.

Bogatia ipostazelor si trasaturilor sub care se arata aceasta fiinta inspaimintatoare, cu o infatisare salbatica, paroasa si uriasa, de regula malefica si plina de rautate, impune cercetari de etnologie comparata, pentru a-i fi degajate sensurile originare de cele adaugate in timp, prin contaminare cu alte mituri sau prin dezvoltare epica, in procesul – si el urmarit de autor – de trecere de la mitul sprijinit de ritul initierii, in epocile cind rolul sau era decisiv in formarea comunitatii de pastori, la calitatea epica de legenda, de „poveste“ cu fiinte supranaturale. Caci, zice autorul intr-o frumoasa fraza pe care n-o pot cita decit partial: „Textul mitologic poate fi asemuit unui sit arheologic. Cu deosebirea – importanta – ca sedimentele fiecarei civilizatii s…t se afla la suprafata, cu toatele si in acelasi timp. Este un sit arheologic ravasit, bombardat...“.

- Un Zburator feminin
Fata Padurii nu este insa intotdeauna, ni se spune, un personaj blestemat, respingator si periculos; faptul ca ea poate sa ia diverse infatisari, adesea pe aceea a logodnicei sau a sotiei celui agresat pentru a-i infringe circumspectia, pentru a-l insela, duce, in citeva cazuri, la o reprezentare pozitiva, masca se lipeste de fata si Fata Padurii devine o zeitate binevoitoare, placuta si plina de amenitate. Proteismul personajului sprijina, se pare, si asimilarea cu situatia altei divinitati volatile si razbunatoare, cu aceea a Zburatorului: Fata Padurii devine un fel de Zburator feminin, care atrage si insala pe tinerii neexperimentati sau prea increzatori si se razbuna pe cei care ii sint necredinciosi, dupa ce i-a corupt. Autorul semnaleaza un text din Maramures unde Fata Padurii vine la hora in sat si-l palmuieste pe feciorul care juca cu alta fata, ca sa-l pedepseasca, cum face Zburatorul cu doua fete, intr-o legenda in proza din Apuseni.

Multe sint, insa, ramificatiile si proiectiile spre alte spatii pe care acest studiu le implica, si ele nu pot intra in cele citeva rinduri ale unei recomandari de lectura: gramatica personajului advers Fetei Padurii, care e Omul Noptii, legatura dintre evolutia nocturna a personajului malefic si precedenta noptii ca stare a haosului, interdictiile de transgresare a unui spatiu si semnificatiile culturale ale feminitatii s.c.l. Ele se vor regasi in cele peste cinci sute de pagini ale unei carti fascinante de antropologie culturala: roman arheologic sau monografie etnologica, Fata Padurii este, in orice caz, o carte care se citeste cu un interes nestirbit, de la un cap la altul.