Prin tradiţie, în România nu se întîmplă
mai nimic palpabil la început de an; cel mult, planuri de viitor (articolul de
faţă semnalează totuşi, cu bucurie, două excepţii). Această stare de fapt,
consecinţă directă a intensităţii cu care se trăieşte la noi luna anterioară (a
cadourilor&sărbătorilor), este valabilă şi în sfera artelor vizuale. Artiştii şi instituţiile nu riscă o
confruntare cu inerţia publicului, din care ar avea de pierdut toată lumea.
Tendinţa este, fără doar şi poate, universală, dar, pe fondul unei agende
modeste ca dimensiuni, situaţia poate căpăta aspectul unui vid cultural. În
rîndurile de mai jos ne vom referi la „ofertele“ bucureştene ale lunii
ianuarie.
Muzeele şi
galeriile (cîte sînt) pot fi vizitate, conform programului, precum în orice
altă perioadă. Evenimentele temporare înseamnă „aici şi acum“.
Discuţia noastră
porneşte de la Muzeul Naţional de Artă al României, unde sînt încă în derulare
trei interesante proiecte. Pînă pe 28 martie, poate fi vizionată expoziţia de
gravură japoneză din secolul al XIX-lea, Imagini ale lumii trecătoare. Autorul,
Utagawa Kunisada (1786-1865), este unul dintre cei mai populari maeştri ai
vremii sale, artist deosebit de prolific, desenator şi colorist redutabil. Au
venit la Bucureşti şaizeci şi trei de gravuri policrome create de marele gravor
al Şcolii Utagawa. Cei care trec pragul muzeului, vor întreprinde şi o
Călătorie în Bretania pe urmele artiştilor francezi şi români inspiraţi de
lumea şi cultura bretonă. Sînt prezentate peste 200 de lucrări de artă plastică
şi decorativă create de artişti francezi şi români, multe dintre ele în
premieră în România, alături de obiecte de artă populară, costume somptuos
brodate şi piese de mobilier tradiţional. Această expoziţie va fi deschisă pînă
pe 7 februarie. În fine, Cabinetul de Desene şi Gravuri al MNAR prezintă
expoziţia temporară Ion Mincu. Desene şi proiecte de arhitectură, deschisă
publicului pînă pe 31 ianuarie 2010, în cadrul Galeriei de Artă Românească
Modernă, în sălile dedicate expunerii de arte grafice.
Cei care nu au
văzut expoziţiile personale de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană ale lui
Adrian Ghenie şi Szabolcs KissPál, despre care Observatorul cultural a scris pe
larg în momentul vernisajelor, au în continuare ocazia să o facă. Faptul de a
trăi „în zilele noastre“ presupune (printre altele) şi a lua act de cotidian,
înainte de eventualele validări retroactive. MNAC-ul îşi consolidează poziţia,
deja cucerită, de instituţie a prezentului, ancorată în viitor.
Pe 11 ianuarie
2010 au avut loc, după cum menţionam în debutul articolului, două vernisaje.
Primul la care ne vom referi este cel al artistei Luminiţa Gliga, de la Galeria
Simeza, Mirabilis Mundus. Expoziţia include lucrări ce continuă mesajul
expoziţiei Terravision, din 2008, de la Muzeul de Artă Braşov, atît ca subiect,
cît şi ca mod de abordare. Peisajele urbane contemporane ale artistei (în
special cele din New York şi Riviera Franceză) cunosc prin abordare şi
reinterpretare forma abstractă, foto-realismul, tehnicile mixte şi compoziţiile
dinamice. Este un proiect de (spre) explorare care punctează ideea că, prin
receptare, imaginile sînt recreate subiectiv de artist şi privitor. Activitatea
artistică a Luminiţei Gliga este axată pe ideea iniţierii. Ambientul rezultat
în urma experienţei vizuale face corp comun cu resorturile cromaticii şi ale
formei. Acestea îşi au corespondentul în precepte ideologice. Un element nou în
abordarea imaginii artistei este prezenţa umană, in ipostaza de turism la New
York.
Luminiţa Gliga a
absolvit în 2002 Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (clasa prof.
Sorin Ilfoveanu), iar în 2008 a obţinut titlul de doctor în Arte Vizuale (cu
teza Elemente de expresivitate plastică ale autoportretului în pictura
europeană a sec. XIX şi XX, coordonator ştiinţific
prof. univ. dr. Zamfir Dumitrescu). În acelaşi an, a devenit membru
corespondent al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte A.R.A.
Activitatea sa cuprinde peste 30 de expoziţii personale şi 40 de grup, în ţară
(Bucureşti, Braşov, Piteşti, Târgovişte, Buşteni etc.) şi în străinătate (New
York, Montreal, Paris, Cannes, Tokyo, Moscova, Kiev). Lucrări ale artistei se află în colecţii din
România, Franţa, USA, Canada, Germania, Danemarca, Austria, Ungaria, Irlanda şi
Italia. Mirabilis Mundus este o expoziţie de vizitat!
Încheiem
expunerea de faţă aducînd în discuţie unul dintre privilegiile bucureşteanului:
acela de a se plimba pe Calea Victoriei. Unul dintre popasurile posibile este
Teatrul Act, eventual Ceainăria acestuia. Cel de-al doilea vernisaj de luni, 11
ianuarie, a avut loc (cum cititorul, desigur, şi-a dat seama) în Sala de
Lectură (Ceainăria) de la Teatrul Act. Este vorba despre expoziţia de
fotografie Calea Victoriei a lui Sorin Nainer. Fotograful propune, prin cele 22
de fotografii monocrome, realizate în ultimii ani, un unghi aparte de
cuantificare a spaţiului urban. Este o poveste despre lumină, umbre şi viaţa
unui loc, nu despre edificiile care îl determină. Expoziţia a fost deschisă
într-un loc pe care îl putem numi „acasă“ şi poate fi văzută pînă pe 10
februarie.
O concluzie a
celor scrise mai sus ar fi că nu trebuie să ne mărginim la lucrurile care ajung
la noi; cîteodată este bine să le ieşim în întîmpinare. Chiar atunci cînd pare
că nimic nu se întîmplă, există evenimente ce aşteaptă a fi descoperite.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters