OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Este deja o banalitate să spunem că, în România anului 2009, omul este creat de ceilalţi sau că este dependent de imaginea creată în mintea celorlalţi. Dependenţa aceasta nu trebuie neapărat înţeleasă ca o dependenţă a omului faţă de un grup social, cu obiceiurile, convenienţele şi stilul caracteristice. Mult mai neliniştitoare este întîlnirea cu Celălalt, „cu întregul său caracter fortuit, nemijlocit şi sălbatic“, întîlnire din care se naşte Forma, deseori „cea mai imprevizibilă şi mai absurdă“, cea pe care Gombrowicz alege să o scrie cu F mare. Fără îndoială că scriitorul polonez se referea la acea Formă necesară pentru ca ceilalţi să ne poată vedea, resimţi, încerca – „omul se creează de către un alt om în sensul celei mai sălbatice dezlănţuiri [...] Omul meu este creat din exterior, adică e în esenţa sa neautentic – fiind întotdeauna nu el însuşi, întrucît îl defineşte forma care se naşte între oameni. «Eul» lui îi este atribuit în cadrul «interumanului».

 

Un veşnic actor, dar un actor natural, deoarece caracterul artificial îi este înnăscut, constituie o trăsătură a umanităţii sale... omul (nu) trebuie să se dezbare de masca sa – deoarece îndărătul ei nu există un obraz – ci i se poate cere să devină conştient de artificialitatea sa şi să şi-o mărturisească“, scrie Gombrowicz despre încercarea omului contemporan de a crea imaginea coerentă, desăvîrşită, inteligibilă a umanităţii sale, aceeaşi voinţă care îl condamnă la deformare şi care dă naştere Mutrei. Bineînţeles, la Gombrowicz e vorba despre „mutra“ de matur, acea grimasă ce apare atunci cînd simulăm bunătatea, integritatea, demnitatea, o situaţie pe care o putem combate numai cultivîndu-ne – într-un mod inteligent, nu inconştient – imaturitatea, care este o parte vitală a omului. Nu este însă mai puţin adevărat că trăim într-o Românie în care Mutra face o carieră strălucită pe la mai toate canalele TV. În studenţie – care pentru mine se termina acum doi ani, un vechi poet şi disident al regimului Ceauşescu, care între timp s-a lăsat de poezie pentru a-şi cultiva Mutra pe toate posturile de televiziune din ţară, reproşa studenţilor de la Facultatea de Litere, în mijlocul cărora mă aflam, laşitatea manifestată în atitudinea de neimplicare în politică şi în spaţiul public, o atitudine cu atît mai blamabilă în cazul unor viitori intelectuali. Spunea el, stimabilul defunct poet, că ar trebui să luăm exemplu de la tinerii apuseni, cu atitudinea lor angajată şi responsabilă. Să intrăm în politică pentru că numai „noi“ am fi în stare să scăpăm de securiştii care încă se află la putere. Ne invita el, dragul poet, să ne cultivăm Mutra. O Mutră de data aceasta nouă, foarte la modă, cea a intelectualului angajat politic. Priveam în zilele de dinaintea marilor alegeri europene mutra unui asemenea intelectual angajat, înarmat cu idei şi constructe culturale pe care le administra cu mare precizie electoratului neştiutor. Pentru Mutra sa, făurită prin scrierea mai multor articole laudative la adresa primei Mutre din stat, el fusese acum răsplătit cu o candidatură la amintitele alegeri.

 

Există însă şi o altă Românie care îşi cultivă Faţa în locul mult-lăudatei Mutre. E vorba, bineînţeles, de feţele celor care au curajul să spună „Eu“. E vorba de cei care şi-au păstrat spiritul critic şi care pot fi liberi fără a se raporta la o structură publică. Există însă o voce neauzită, „o mare mută“ cum a fost de curînd numită, care încearcă să lupte împotriva deformării, determinate, de data aceasta, nu de atotputernica Formă, ci de atotputernica Mutră care a sufocat discursul public. Există o categorie de tineri, proaspăt absolvenţi de universitate, care nu se regăsesc în imaginea vechilor demnitari comunişti cu discurs xenofob hipernaţionalist sau în patroni semianalfabeţi de cluburi de fotbal, nici în imaginea odraslei primei Mutre din stat. Totodată, aceeaşi categorie nu se poate regăsi nici în modelul intelectualului convertit la cultul mutrei angajate.