OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Faza 1
Cineva imi spunea acum vreo saptamina ca a vazut la televizor un reportaj despre un manual de romana in care s-au bagat niste texte pline de cuvinte porcoase. Intrigat – si fiind oarecum in tema –, incerc sa aflu mai mult. Ceva dintr-un tinar scriitor, mi se spune, parca Verdet sau ceva asemanator. „Iar Ovidiu Verdes?!“ – nu-mi pot ascunde, la rindul meu, stupoarea. Nu e nici fostul activist de partid si nici tinar din cale-afara nu prea mai e.
Acum vreo cinci ani, Ovidiu Verdes a fost pus la zidul infamiei, impreuna cu autorii care i-au inclus un text nepublicat inca in volum, intr-un manual de clasa a IX-a. Motivul indignarii era dublu. Intii, cum si-a permis un debutant sa se strecoare intr-un manual scolar. In al doilea rind, textul reprodus era socotit blasfemios, pentru ca in el naratorul adolescent isi exprima intr-un limbaj pustanesc admiratia pentru frumusetea mamei (culmea ororii: aparea, in contextul respectiv, numita revista Playboy!). Intre timp insa, romanul cu pricina a fost editat (obtinind un premiu de debut al Uniunii Scriitorilor) si reeditat; revista Playboy nu mai e un stigmat pentru nimeni (ba mai mult, a dat si altoi carpatin, in omologul sau vag parodic, Plai cu boi); cit despre fragmentul incriminat, banuiam ca autorii au avut prudenta de a-l elimina din manual, ca sa nu mai dea apa la moara ultragiatilor de profesie.
Si chiar asa a fost, insa nimic din tot ce s-a petrecut in acesti ani nu pare sa fi domolit vigilenta cenzorilor de moravuri.

Am reusit mai apoi sa urmaresc inregistrarea secventei de stiri de la Antena 1, in care era semnalat „cazul“ scandalos, si mi-a stirnit un amestec de greata si amuzament. Amuzanta si totodata gretoasa era osirdia redactorilor de a stimula cu orice pret umoarea vindicativa a telespectatorilor, printr-un colaj in care alternau lectura cu o voce cavernoasa, intrerupta de bipaituri, a unor fraze smulse fara nici o noima din textul romanului (nu din cel reprodus in manual, cum se lasa insa sa se inteleaga!), glisajul concomitent al unei lupe peste frazele recitate, cu opriri asupra unor cuvinte „socante“, imagini de striptease dintr-un bar de noapte, indignari ale unor profesoare care, in mod vadit, habar nu aveau despre ce anume erau intrebate si la fel de evidente tentative de presiune din partea reporterei asupra celor care se intimpla sa fie in cunostinta de cauza. Pina si responsabilii emisiunilor de tip Reflector de acum doua decenii se descurcau sa faca un montaj mai inteligent atunci cind li se cerea sa puna pe cineva in fata oprobriului maselor muncitoare.
Crasa incompetenta, obtuzitate sau reavointa? Mi-e teama ca e vorba de cite ceva din toate.

Faza 2
Cineva m-a poftit, acum o vreme, sa asist la urmatorul experiment intr-o biblioteca scolara. A luat din raft un exemplar din Rascoala lui Liviu Rebreanu si l-a sprijinit in pozitie verticala, cu cotorul cartii asezat pe o masa de lectura. In momentul in care i-a dat drumul din mina, volumul s-a desfacut ca prin farmec in doua parti, care au cazut de-a dreapta si de-a stinga, la mijloc raminind o pagina erecta. Va las sa ghiciti singuri ce episod din roman era acolo. Experimentul poate fi reluat, in conditii destul de bune, si cu Ion.
Eram pe punctul de a incepe o lunga ilustrare a antecedentelor notorii de „licente“ de limbaj si de tematica literara, adesea din autori sau din scrieri de multa vreme canonizate la nivelul programei scolare. Ma opresc insa, pentru ca nu mi se pare corect ca niste redactori de televiziune sa fie cursati pe spezele Observatorului cultural.

Faza 3
Nu ma pot totusi abtine sa nu remarc macar o trasatura comuna mai tuturor judecatorilor inepti si rauvoitori in materie de literatura: patima oarba cu care acestia se agata de cite un cuvint sau altul dintr-un text beletristic (ca un detaliu picant, pentru realizatorii secventei de la Antena 1 pina si cuvintul „sperma“ trecea drept indecent; ma intreb cum s-or transmite la postul respectiv stiri despre donatorii de biiiiiip!). Or, mi se pare ca o minte oricit de obtuza poate intui totusi ca o scriere literara inseamna ceva mai mult decit o multime de cuvinte puse de-a valma.

E o ironie a sortii: rebelul Tristan Tzara, cu reteta lui de compunere a unui poem prin extragerea la intimplare dintr-o caciula a cuvintelor decupate dintr-un articol de ziar, reinvie in purtarea unei lupe asupra unor siruri de cuvinte tiparite, de data aceasta in cel mai conformist spirit cu putinta. O atare coincidenta a fost pentru mine unul dintre principalele motive de amuzament la spectacolul televizat difuzat de Antena 1. Altminteri, punerea in scena sugera cit se poate de plastic stradania „cautarii cu lupa“ a nodului in papura.
Si pentru ca tot a venit vorba despre cuvinte: de buna seama ca ele ne dau bataie de cap atunci cind vrem sa ne referim la sexualitate. Pentru organele genitale, de pilda, limba ne pune la dispozitie fie termeni „savanti“, fie expresii „vulgare“ sau eufemisme hilare din lumea celor care nu cuvinta, de tipul „cocoselul“, „pasarica“ s.a.m.d. Daca vrem sa vorbim despre viata sexuala, avem de ales: ori medic, ori badaran, ori caraghios. Ce ne facem insa cu adolescentii, care au de trecut prin aceasta experienta, plina de temeri, de nelinisti si de riscuri? Le aratam cu batul planse anatomice? Le facem cu ochiul complice? Le povestim povesti cu albinute?

Faza 4
Cineva mi-a spus dupa emisiunea de la Antena 1: „Gindeste-te ca ai putea avea o fata la scoala!“ (de unde se vede ca manipularea, chiar si inabila, isi atinge adesea tinta). Mie replica mi-a adus in gind alta „faza“.
Eram intr-unul dintre cele doua camping-uri din 2 Mai, prin anii ’80. Pentru cine nu stie: acolo erau si sint inca un camping al „imbracatilor“ sau „textilistilor“ si unul al „dezbracatilor“ sau „putistilor“ (iertare de vorba cea proasta!), la numai citeva sute de metri distanta unul de celalalt. Intr-o zi s-a stirnit zarva la dusurile in aer liber de la „imbracati“. O cehoaica venise de dincolo, unde pesemne nu mai era apa la dus, se despuiase in pielea goala, se sapunise si incepuse sa se spele. In jurul ei se strinsese un grup de femei si barbati, care incepusera sa vocifereze sa-si puna ceva pe ea si sa se care de acolo. Fata nu intelegea o iota din ce i se spunea, dar era speriata de mina amenintatoare a celor din jurul ei. Alti citiva au incercat sa domoleasca spiritele. Unul dintre acuzatori a intrebat atunci enervat: „tie ti-ar conveni sa te trezesti ca vine fie-ta acasa cu burta la gura?“. La care cel interpelat a raspuns mormait: „Nu stiam ca femeile ramin insarcinate daca se spala“.