OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stirea este ca fostul prim-ministru si candidat prezidential rus Evghenii Primakov are un plan de solutionare a conflictului transnistrean pe care il va aduce la Chisinau pentru negocieri in curind. Restul este mai mult sau mai putin speculatie plauzibila, care atribuie acestui plan intentia de a federaliza Republica Moldova, prin crearea a doua state cu drepturi egale, unite intr-o entitate confederala. Unul dintre aceste state ar fi Transnistria, autoproclamata de mai multi ani „independenta“, iar celalalt – restul teritoriului Republicii Moldova. Acest plan ar fi fost discutat deja de presedintele rus Vladimir Putin cu omologul sau moldovean, Petru Lucinschi, cu citeva saptamini in urma la Ialta. Primakov, care este recent numitul presedinte al Comisiei de stat ruse pentru solutionarea conflictului transnistrian, si-a anuntat o apropiata vizita la Chisinau, dar data sosirii sale nu a fost dezvaluita, poate nu a fost nici fixata inca. Stirea si speculatiile in jurul ei au fost preluate din surse rusesti si amplificate de presa moldoveana si de cea romana, provocind unele reactii alarmate si opozitii viguroase in cercurile politice de la Chisinau si Bucuresti. In masura in care se vor confirma, se poate astepta inmultirea acestor reactii si o prelungire a lor in Europa.

Mai multe imprejurari dau o anume credibilitate si, in orice caz, plauzibilitate speculatiilor privitoare la caracterul propunerilor rusesti. Printre ele se afla tacerea suspecta pastrata de autoritatile rusesti si moldovene. Presedintele Lucinschi a fost neobisnuit de rezervat in declaratiile sale privitoare la convorbirile avute la Ialta cu Putin pe tema Transnistriei. Chiar decizia sa de a se duce la acea conferinta informala, de la care au lipsit aproape jumatate din liderii statelor care formeaza CSI-ul, a fost suspecta in ochii unei parti a presei. Nici oficialii de la Tiraspol nu au spus mare lucru despre continutul planului Primakov, dar s-au declarat multumiti de el, si acesta ar putea fi chiar indiciul principal ca se preconizeaza o solutie care sa nu contravina pretentiilor de independenta ale regimului separatist. In fine, Nezavisimaia Gazeta, proeminentul ziar moscovit care aprecia ca „foarte posibila“ federalizarea Moldovei ca solutia preferata de Moscova, are reputatia unei publicatii independente dar cu antene bune in cercurile oficiale rusesti. Relatarea acestui ziar, care oferea si un termen pentru realizarea federalizarii, si anume „pina la mijlocul toamnei“, trebuie sa fi fost cel putin un balon de incercare, daca nu chiar expresia unei decizii finale a diplomatiei rusesti. Un alt balon cu un continut similar a fost, de altfel, lansat marti si in ziarul moscovit Rosiiskaia Gazeta.

Presedintele Lucinschi s-a afirmat in trecut ca un adversar al federalizarii, dar in imprejurarile actuale, s-ar putea lasa convins de „realismul“ unei asemenea optiuni ce-ar pune capat conflictului transnistrean. De fapt, ar putea chiar fi interesat in ea ca o modalitate de a contracara recenta schimbare constitutionala instituita de Parlament si prin care presedintelui i s-au redus substantial atributiile, alegerea lui urmind a fi o prerogativa a legislativului mai curind decit a electoratului. Apare probabil ca, in cazul schimbarii structurii de stat prin transformarea republicii unitare intr-una federala, aranjamentele constitutionale sa fie si ele renegociate, un cuvint greu revenind liderilor transnistrieni. In contextul federalizarii, acestia i-ar putea fi favorabili presedintelui.

Federalizarea Moldovei ar constitui o recunoastere de jure a separatismului transnistrean. Acest lucru ar reprezenta un semnal periculos ca rascoala armata si incalcarea tuturor normelor de comportament legal dau, in cele din urma, roade. Intr-o tara mica si saraca cum este Moldova, cu mai multe minoritati etnice ce-si revendica dreptul la autonomie, federalizarea ar putea fi inceputul destramarii ei teritoriale. Capacitatea Republicii Moldova de a supravietui ca o entitate aparte este oricum pusa la indoiala de unii observatori straini. Pe de alta parte, insa, perpetuarea unei zone de criza si tensiuni reprezinta un pericol potential mai serios nu numai pentru Moldova, ci si pentru o arie geografica mai larga. O solutie trebuie gasita. Ar fi fost preferabil din punctul de vedere al interesului national al Moldovei, al stabilitatii in regiune si al securitatii europene in ansamblu ca rezolvarea crizei sa rezulte dintr-o retragere a trupelor rusesti si o presiune intensa a Moscovei asupra liderilor transnistrieni de a pune capat separatismului. Se vede, insa, ca noul lider de la Kremlin, ca si predecesorul sau, nu are deloc inclinatia de a proceda astfel.

Un semn de intrebare ramine asupra pozitiei Ucrainei, care, potrivit relatarilor citate, ar trebui sa devina, impreuna cu Rusia, un garant al federalizarii. Kievul a avut o atitudine mai nuantata decit Moscova fata de separatismul transnistrean. Mentinerea unui avanpost rusesc in Transnistria, o regiune care i-a apartinut inainte de transferurile teritoriale ale lui Stalin prin care Basarabia de sud si Bucovina de nord au fost trecute in componenta RSS Ucrainiene, in timp ce Transnistria a fost adusa in componenta RSS Moldovenesti, ar parea sa nu fie tocmai agreabila ucrainienilor. Dar dorinta Kievului de a pune capat crizei transnistriene ar putea sa fie mai puternica decit preocuparile privind puterea ruseasca, in special daca eventuala federalizare elimina pretextele Moscovei pentru mentinerea trupelor ei la Nistru.

Cind insistenta Rusiei de a-si pastra un avanpost in Transnistria se combina cu un posibil consens diplomatic zonal, cu anumite interese politice la Chisinau si cu socanta nostalgie pentru era sovietica pe care o dezvaluie un foarte recent sondaj de opinie efectuat in rindul moldovenilor, atunci nu ar trebui sa fie o surpriza daca prevestirile mai mult sau mai putin speculative ale presei devin realitate in toamna.

Praga

(Text preluat dupa Radio Europa Libera)