OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De la misoginismul cel mai primitiv, care făcea ca numărul cetăţenelor cu coc decizional să fie strivit de cel al tova­răşilor cu bucle ceauşee din cadrul Comitetului Central al PCR, de la o impresie de ţară înapoiată, în care bărbatul nu-şi băga soţia în seamă decît pentru a o înjura sau cotonogi, Ro­mânia contemporană, sub progresista în­dru­mare fesenistă, a ajuns să vadă zile de trai mult mai civilizat. Despre ce-ar fi vorba? Despre o mai judicios împărţită organizare a muncii, în cadrul căreia femeia este chemată să joace rolul principal. După ce un cunoscut lider autohton s-a folosit de inteligenţa pusă la lucru de mătuşa soţiei în investiţii imobiliare pentru a-şi rotunji averea, după ce o distinsă membră a Parlamentului şi-a delegat nepoata să voteze în numele ei, deşi poporul n-o forţase nicicum, după ce dna ministru Andronescu a fost cît pe ce să salveze învăţămîntul românesc de la dezastru, în prim-planul vieţii noastre politice, sportive, turistice şi, prin voia lucrurilor, economice, au păşit amazoanele de suflet ale preşedintelui Băsescu, Monica Iacob-Ridzi şi Elena Udrea.

În urmă cu aproximativ două luni, dna Iacob-Ridzi, ministru al Tineretului şi Sportului, a fost acuzată de manipularea abuzivă, pe lîngă litera legii, a importante sume de bani alocate unor acţiuni coordonate de Minister. Doamna a negat cu demnitate orice implicare nocivă, şi-a clamat nevinovăţia cu ochii în lacrimi şi a refuzat să-şi dea demisia, reclamînd că „a existat un complot politic şi mediatic împotriva ei“. A fă­cut-o abia cînd, sub presiunea opiniei publice şi cu aprobarea Parlamentului, DNA a dispus începerea urmăririi penale.

Pentru că ne-am şmecherit şi noi, după modelul filmelor cu gangsteri americani, dna ministru a fost surprinsă cu fărădelegea premeditată în flagrantul unor înregistrări secrete puse la cale de DNA cu ajutorul unui subaltern strîns cu uşa. Deoarece doamnei ministru şi asociaţilor le era frică să nu se dea de urma mesajelor electronice care puteau să „constituie probe pentru extinderea acuzaţiilor de corupţie“ – după cum singuri s-au exprimat –, „la cererea numitei Iacob-Ridzi Monica Maria, Mărcuţă Marius-Mihail l-a contactat telefonic pe Meşină Dan Paul (expertul IT al Ministerului, n.m.) spunîndu-i că doreşte să şteargă din calculatoare date informatice pentru a nu fi descoperite de DNA“.

Cităm ştirea apărută în Cotidianul la 28 iulie 2009: „Din referatul DNA rezultă că tot ce s-a întîmplat în MTS în legătură cu alocarea fondurilor pentru Ziua Tineretului a constituit un concurs continuu de infracţiuni. ş…ţ Monica Iacob-Ridzi, împreună cu o serie de subordonaţi, a acţionat în cunoştinţă de cauză că încalcă legea, iar declaraţiile fostului ministru şi ale directorilor din Minister la comisia parlamentară de anchetă au fost minciuni. […] În referatul DNA se precizează că «activitatea infracţională descrisă a fost cunoscută în integralitatea sa şi de către ministrul Iacob Monica-Ridzi […], una dintre dovezile în acest sens fiind şi e-mailurile ce i-au fost transmise de Vârsta Ioana (consilier al ministrului, n.a.) anterior încheierii contractelor»“.

Redactorul-şef al Gazetei sporturilor, Cătălin Tolontan, cel care, prin investigaţiile sale, a declanşat întregul tărăboi, a declarat că, drept represalii, a fost luat la intimidare de ministrul Turismului, Elena Udrea: „A fost foarte ameninţătoare. Mi-a transmis că se va ocupa personal, informativ, de mine, pentru a demonstra că am pus multă rea-credinţă la fundamentul cazului Ridzi“. Doamna Udrea a încercat să nege, dînd vina pe nuanţele de interpretare. N-a crezut-o nimeni. Cîteva zile mai tîrziu, în colimatorul organelor de resort a intrat Elena Udrea însăşi, acuzată că şi ministerul vătăfuit de domnia sa ar fi cheltuit necuvenit o seamă de bani din buzunarul public. Uite-aşa luptă a declanşat preşedintele curat Traian Băsescu la adresa corupţiei române!

Referitor la cazul Iacob-Ridzi, cunoscutul actor de comedie şi politician tragic Mihai Mălaimare, ieri la PSD, azi la PNL, ca tot românul imparţial, a declarat pe blogul său personal, cu nerv pitoresc şi aplomb de gazetar pe linia afirmării: „Cînd pui la Ministerul Sportului o fufă oarecare, cu misiunea de a deturna banii de care au nevoie campionii României către campania electorală a unei proaste cu patent pentru a arăta Europei că, pe lîngă criminalitate, dezordine, mizerie, avem şi prostie cu ştaif, atunci nu trebuie să te aştepţi pentru această ţară la nimic ş…ţ. Revenind însă la Ridzi, nu cred că puşcăria se cuvine acestei pipiţe, nu, poate doar o senzaţie de rău stomacal. Ea şi gaşca din care face parte, condusă de matrozul de apă stricată, au intrat de multă vreme în spaţiul figurilor de care nu dorim să ne amintim niciodată. Este nevoie în această ţară de aer curat!“.

Subscriu cu voie bună şi inima largă la tot ce-a înşirat viteazul vasluian la un pahar de tărie, dar stau şi mă întreb: ce vrea să zică pînă la urmă prin „nu cred că puşcăria se cuvine acestei pipiţe“? Păi tocmai de aici se trage împotmolirea noastră cea mai urîtă. Vom mai avea „figuri de care nu dorim să ne amintim niciodată“, pînă în veacul vecilor, cu astfel de mentalităţi. Puşcăria ar fi sursa singurei sperieturi care să-i sature pe aceşti infractori încolonaţi în partide politice, cu ifose de justiţiari, cuconet şi boierime, să mai fure ca-n codru. În fine. Nici liberalii nu sînt uşă de pension.

Ameninţat şi el, pesemne, cu „lucrătura informativă“, în ziua de 30 iulie, dl Mălai­mare şi-a făcut mea culpa cu iataganul de harakiri în mînă, şi-a închis definitiv blogul şi a declarat spăşit: „De la a nu fi de acord cu ceea ce se întîmplă în ţară şi pînă la a înjura nişte doamne este o distanţă mare, pe care nu credeam c-o pot parcurge. [...] Pot şi eu să înjur, că ştiu înjurături, dar de obicei mă abţin. Regret postarea“.

Păi nu e asta dovada fermă că românii au ajuns oameni de lume? Nu respectă ei rolul femeii în societate? Nu-şi zbuciumă ei liniştea, în definitiv, pentru binele patriei? Ba bine că nu!

Şi-atunci, ce ne-am mai putea dori? Cine ştie cu ce l-or fi prins?