Nr. 736 din 22.08.2014

Istorie orala
On-line - actualitate
Restituiri
Editorial
Actualitate
In memoriam
Polemici
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Interviu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2005   |   Octombrie   |   Numarul 290   |   „Femeile intre ele“ in 1937

„Femeile intre ele“ in 1937

Autor: Bianca BURŢA | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
In ultimul sau an de aparitie – 1937 – cotidianul Adevarul, condus de C. Mille, gazduieste la pagina a doua – „Caleidoscop. Litere. Arte. Stiinta.“ – o rubrica redactata in intregime de femei si dedicata lor, Femei intre ele, nume ce trimite cu siguranta la binecunoscuta nuvela a Hortensiei Papadat-Bengescu din anii colaborarii la Viata româneasca si ai celui dintii volum, Ape adinci. Este foarte probabil ca ideea acestei rubrici sa-i fi apartinut Izabelei Sadoveanu, publicista asidua la Adevarul, care s-a ingrijit, de altfel, in anii ’20, de „Pagina femeii“ din ziarul Dimineata, unde semneaza texte cu caracter social si politic despre conditia femeii. Tot ea este autoarea unei serii de articole intitulate Profiluri feminine, aparute in Viata romaneasca si mai tirziu in Adevarul literar si artistic, si scrie pentru Adevarul eseuri ample, despre evolutia publicisticii feminine in Anglia. Semnificativ, aceeasi Izabela Sadoveanu inaugureaza rubrica in discutie cu o trecere in revista a citorva contributii feminine romanesti in domeniul literaturii, al picturii si al sculpturii.

- O definitie a feminismului: tatonari tematoare
Cele aproximativ o suta saizeci de articole publicate de-a lungul anului 1937 sub semnul Femeilor intre ele exprima, pe tonuri variate, atitudini ale unor scriitoare, profesoare, juriste sau practicante ale medicinei in privinta conditiei sociale, biologice, culturale ori metafizice a femeii, constituind un soi de colocviu, o incercare de dezbatere publica, intr-o forma relaxata, desi polemica. Unele autoare isi marturisesc – timid sau, dimpotriva, ostentativ – aderenta la revendicarile feministelor. Altele, mai putine, se delimiteaza de feminism sau se situeaza precaut intr-o zona neutra. Anumite autoare scriu despre personalitati feminine, despre carti ori activitati culturale semnificative ale femeilor.

Altele se ambitioneaza sa surprinda realitati cotidiene, sa denunte carente ale legislatiei si cazuri de discriminare ori sa propuna solutii pentru o mai eficienta politica de protectie sociala a femeii. O publicista, Tutu Ralea, mai modesta, isi propune sa semnaleze ultimele tendinte ale modei si sa recomande combinatii vestimentare de efect. Contemplative si militante, fiinte lirice si spirite pragmatice, glasuri exaltate si voci moderate, condeie naive si condeie exersate se intilnesc intr-o rubrica eclectica, inegala, dar consecventa in nazuinta de a stimula exprimarea in agora a unor puncte de vedere ale femeilor.
In cadrul rubricii Femei intre ele semneaza in afara de Izabela Sadoveanu si de Tutu Ralea, pe care le-am amintit deja (situate in mod evident la antipod, una fiind intelectuala prin excelenta, iar cealalta, publicista cu preocupari mondene), douazeci si doua de autoare. Dintre acestea, cele mai multe sint scriitoare cunoscute (Hortensia Papadat-Bengescu, Sofia Nadejde, Claudia Millian, Profira Sadoveanu, Coca Farago, Sanda Movila, Ticu Archip, Lucia Demetrius) sau de plan secund (Sorana Topa, Alice Gabrielescu).

Celelalte au profesiuni diferite: Sidonia Dragusanu este jurnalista (manifestindu-se ca prozatoare abia mai tirziu), Vanda Mihail si Mioara Paicu practica avocatura, Lucretia Nissim este medic, iar feminista Valeria Mitru, viitoarea sotie a lui M. Sadoveanu, profesoara. Margareta Nicolau, Nicola Arion, Adina Petrescu, Natasa Rudin, Jeanne-Marie Silvestru, Lory Panaitescu Zatreni si Florica Petrescu, prezente mai putin importante, semneaza doar cite un articol.
In prima sa interventie din cadrul rubricii („Feminism“, in nr. 16264, miercuri 3 febr. 1937), Hortensia Papadat-Bengescu defineste indirect si metaforic un termen controversat, acela de „feminism“, prin sintagma „femei intre ele“ ce vizeaza un anumit tip de solidaritate feminina care nu se mai limiteaza la sfera lucrului casnic („Cindva, «femei intre ele» insemna femei la sfat, la lucru de mina, la lucru casnic…“) si a intimitatii confidentelor, ci trece in spatiul public, transformare considerata o adaptare la epoca si „o colaborare cu ritmurile ei“.

Modelul ideal al femeii moderne este, prin urmare, femeia solidara cu semenele ei si capabila totodata sa lucreze in tovarasia barbatului in folosul „cetatii vii“. Definitia pe care scriitoarea o da feminismului este in mare masura una negativa (feminismul nu inseamna izolare si revendicarea unor privilegii) si vaga (feminismul este „o evolutie dictata de realitati“).
In aceasta tematoare ambiguitate plutesc si consideratiile altor autoare pe aceeasi tema la ordinea zilei. De pilda, Coca Farago (in Invitatie la optimism din nr. 16295, joi 11 martie 1937), iritata ca „feminismul este privit oblic de optzeci din o suta de intelectuali“, precizeaza ca ideologia in cauza nu are a face cu „marea dorinta a femeilor de glorie stridenta“, cu defeminizarea ori cu „anemica lor straduinta de sfidare a barbatilor“. Insa autoarea articolului nu-i lamureste pe eventualii cititori reticenti si gresit informati ce inseamna cu adevarat feminismul.

Un lucru este cert: feminismul autoarelor de la Adevarul (si, in linii mari, feminismul romanesc interbelic) este unul „cuminte“, rezonabil, moderat, foarte departe de acela – radical – al „diferentei“. Iar feministele noastre, candide in utopismul lor nelimitat, isi marturisesc adesea entuziasmul victoriei chiar inainte ca „batalia“ sa fi inceput intr-adevar. Asa i se intimpla Sandei Movila: „s…t femeia a indraznit sa apara la scena deschisa, egala in lupta cu barbatii, pe fata. Focul valorilor este deschis. Scuturile si stemele sint la fel de stralucitoare sau roase de cariile acelorasi pasiuni“ (Aplauze la scena deschisa, in nr. 16280, duminica 21 febr. 1937).

Mai sceptice si mai incisive se dovedesc vocile feminine din afara lumii literare. Valeria Mitru aduce in discutie educatia politica precara a femeilor (in nr. 16330, miercuri 21 apr. l937), pune problema evolutiei fetelor dupa ce parasesc colegiul – cele mai multe mediocrizate fie de saracie, fie de viata burgheza marginita – (nr.16314, vineri 2 apr. 1937) sau risca o afirmatie ca aceea conform careia o politica sustinuta de insertie a femeii in cimpul muncii poate duce la incetarea crizei economice (Vreti sa inceteze criza economica?, nr. 16325, joi 15 apr. 1937). Avocata Mioara Paicu pune sub semnul intrebarii caracterul benefic si emancipator al uniunii libere (Femeia si Uniunea libera, nr. 16463, joi 30 sept. 1937) si arata care este situatia ingrata a copilului natural (nr. 16385, joi 1 iulie l937). Dr. Lucretia Nissim si avocata Vanda Mihail discuta despre educatia deficitara din familie (fie ea burgheza sau proletara) si „despre problema ingrijoratoare a avorturilor“ (Mamele criminale, nr.16291, joi 6 martie 1937).

Aproape toate autoarele de la rubrica „Femei intre ele“ reflecteaza, mai indelung sau in treacat, asupra conditiei femeii. Notoria militanta socialista Sofia Nadejde scrie despre necesitatea imbunatatirii starii economice a satencei, despre activitatea femeii in veacurile trecute sau analizeaza comparativ nuantele sentimentului matern si ale sentimentului patern. Tonul sau este intotdeauna moderat, lipsit de orice stridenta. Ca si al Profirei Sadoveanu, care evoca destinul bunicilor, al femeilor de demult „care nu stiau ce-i odihna, aveau sufletul curat ca roua si o viata trudnica, de multe ori fara noroc“ (O femeie apriga, nr. 16281, marti 23 febr. 1937). Alice Gabrilescu infatiseaza, dimpotriva, un portret al „femeii cu servieta“ (nr. 16440, vineri 3 sept. 1937), iar Izabela Sadoveanu, un istoric al luptei femeilor pentru dreptul la vot in Anglia secolului al XIX-lea (Sufragisti, sufragete, nr. 16491, 2 nov. 1937).

- Ticu Archip: o antifeminista hotarita
Singura autoare care face nota discordanta in acest cor, unde vocile feminine exprima convingerea ca feminismul ar fi o necesitate a veacului, este Ticu Archip, al carei antifeminism consoneaza cu orgoliul intelectualei individualiste, reticente fata de utopia soteriologiilor colective. Articolele lui Ticu Archip din aceasta rubrica a Adevarului concentreaza, in fraze impecabile retoric, tot veninul ivit din constientizarea nimicniciei vietii feminine, conditionate de obscure legi biologice si de legi metafizice implacabile. „Cine nu e femeie nu-si poate da seama cit tragic si cit amar ar putea include rubrica aceasta s…t. Adevaratele personalitati feminine sint rare si aproape invizibile, din simplul motiv ca fac parte din lumea barbateasca. Vazute prin femei, devin si ele la fel ca celelalte: aceleasi sprincene, acelasi suris, aceeasi gura, acelasi gol […]. Citesc ca in unele tari o multime de femei fac exercitii de tragere la tinta. Pentru ce? Pentru crime pasionale?“ (Citeva rinduri de dragul titlului, nr. 16268, dum. 7 febr. 1937). In enumerarea tarelor feminine, scriitoarea rivalizeaza cu cei mai incrincenati misogini.

Fata de o asemenea viziune excesiv de pesimista, Izabela Sadoveanu ia o pozitie indulgent-ironica. Incercind sa explice care sint principiile societatilor „soroptimiste“, edificate dupa modelul unui club feminin american imitat in tarile europene, publicista subliniaza apasat importanta solidaritatii si sugereaza ca trasatura aceasta nu defineste, din pacate, caracterul intelectualelor noastre, incheind astfel: „Este propaganda si… propaganda. Cit ne-ar fi si noua de folos un asemenea club Soroptimist, din care am dori foarte mult sa faca parte chiar si domnisoara Ticu Archip“ (Soroptimismul, nr. 16303, simb. 20 martie 1937).

- O timida indecisa: Lucia Demetrius
Fragila si sensibila Lucia Demetrius adopta o pozitie neutra in chestiunea controversata a feminismului. Afirma ca ii repugna luptele feministe, ca nu recunoaste legitimitatea acestora, intrucit femeile si barbatii nu apartin unor specii diferite, fara sa nege insa existenta unor discriminari intre sexe, pe care le pune totusi pe seama istoriei, prin urmare a accidentalului, a faptului trecator. Convinsa ca anularea acestor discriminari se va produce in mod necesar intr-un viitor apropiat, Lucia Demetrius, structura lirica, nu se poate impiedica sa-si marturiseasca o oarecare tristete pentru poezia pierduta – asa cum e de presupus ca va fi – a vulnerabilitatii feminine“ (Ginduri alaturi, nr. 16272, vineri 12 febr.1937).

- Autoportret intr-o oglinda deformatoare
Autoarele de la Adevarul, mai ales scriitoarele, se intrec in a descrie spectacolul deplorabil al stupiditatii feminine, asa cum li se infatiseaza in viata de zi cu zi, in gesturi si imprejurari marunte, dar semnificative. Schitele caracteristice realizate de Hortensia Papadat-Bengescu, de Sanda Movila, de Coca Farago ori de Sidonia Dragusanu, dinamice, precise, unele imbracate in straiele unei anume poezii a faptului marunt, altele pigmentate de o ironie mordanta, sint mici naratiuni cu tilc, bine scrise. Naratiunile Hortensiei despre micile sau „marile indeletniciri feminine“ (nr. 16271, joi 11 febr. 1937 sau nr. 16279, simb. 20 febr.1937) au o vadita tenta militanta, dar si farmecul instantaneelor de viata surprinse de ochiul clarvazator al romancierei realiste. Textul despre modesta croitoreasa (nr. 16271) pare a fi o pagina de roman. La fel micronaratiunile Sandei Movila despre gracila „domnisoara de familie“ educata exclusiv in spiritul mondenitatii (nr. 16481, joi 21 oct. 1937) sau despre pictorita care se prostitueaza pentru glorie (nr. 16471, simb. 9 oct. 1937).

Femei examinate in timpul unei partide de wist sau in timpul unei vizite infrigurate la o ghicitoare, femei privind cu superbie spre mizeria defavorizatilor sortii infatiseaza – in instantanee de genul reportajului – Sidonia Dragusanu, publicista cu veleitati de scriitoare. Cele mai izbutite sint scenele cu femei schitate de Coca Farago. Textele sale anecdotice denunta cu amuzament, ironie si grija pentru nuante stereotipurile ingustei vieti feminine: femei in tren, in vilegiatura, la telefon, la plimbare sau in fata pianului, toate acestea sint tipuri pe care le prinde in desene firesti, spontane, de caricaturist necrutator. Ironia sa se converteste uneori in autoironia acuzind „pacatul“ originii burgheze.
In miezul tuturor acestor dezbateri vizind constiinta de sine a femeii, autoarele (e vorba, mai precis, de scriitoare) nu-si uita obsesiile literare, fapt evidentiat nu doar de maniera in care, cum am vazut, isi compun articolele, apelind adesea la strategii narative si la intuitii de prozatoare, dar si de o anume frecventa cu care apar, in cadrul rubricii, texte pe teme literare. E vorba de semnalarea aparitiei unor carti scrise de femei, de incercari de definire a scriiturii feminine sau de analiza (uneori sagace) a unor stereotipuri privind femeia depistate in romane ale unor scriitori renumiti.

Rubrica inegala, „Femei intre ele“ aduna texte inteligente sau mai modeste, conformiste si neconventionale, observatii de finete si platitudini. Oricare ar fi insa calitatea lor, aceste articole sint, in ansamblu, documente ale constiintei de sine a intelectualei interbelice si ar merita, poate, sa fie strinse intr-un volum – captivant prin pitorescul sau si semnificativ prin amestecul de automistificare si adevar.

 
 
 
Cele mai citite articole
Ce ţară!
BIFURCAŢII. Cadavrul din dulap
Cum se face o porcărie (IV)
Toamna vrajbei noastre politice
23 august 1944 – există istorie dincolo de politică?
Cele mai comentate articole
BIFURCAŢII. Cadavrul din dulap
Ce ţară!
23 august 1944 – există istorie dincolo de politică?
Cum se face o porcărie (IV)
Toamna vrajbei noastre politice
Cele mai recente comentarii
Serban Foarta/ Tudor Banus
@puncte puncte ...
paul cernat
Nimic mai GOI decît aceşti GOI !
Revanşa lui Goya ...
 
Parteneri observator cultural
Animation Magazine Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural Modernism Reteaua literara Institutul Cultural Roman Gazduire
 
ONB filarmonica george enescu Radio Romania Muzical Artline Liternet Cartier Bookland
 
Phoenix Entertainment Teatrul de arta Radio France International Romania Arhiva Nationala de Filme Uniunea Artistilor Plastici Dana Art Gallery Teatrul de pe Lipscani
 
bookiseala.ro Godot Cafe-teatru Viva East Infocarte Comunitate foto Elite Art Gallery Teatrul Tineretului din Piatra Neamt
 
Fundatia Culturala Greaca Şcoala Micile Vedete Editura Litera Scrie despre tine Regizor Caut Piesa Muzeul Ţăranului Român Business Edu
 
Senso TV LicArt
Festival film Medias