Autor: 
Categoria: 
Valurile
feministe au avut o importantă extensie la nivelul artelor vizuale şi al
culturii, dezvoltînd atît un sistem teoretic, cît şi unul vizual. Istoria artei
feministe s-a dovedit a fi extrem de ofertantă şi a deschis noi căi de abordare
a fenomenului artistic, pînă atunci supus unei viziuni productive
unidirecţionate – şi anume, cea patriarhală.
O altă confuzie
de tip asociativ care se produce atunci cînd intră în discuţie conceptul de
„feminism“ rezidă în echivalarea dintre feminism şi femei. Este fundamentală
înţelegerea faptului că orice mişcare se naşte la iniţiativa unui grup
minoritar (şi cînd spun minoritar, nu mă refer doar la nivel numeric, ţinînd
cont de faptul că femeile constituie cealaltă jumătate a omenirii, cu toate că
procentul femeilor începe să scadă în anumite culturi) care are scopul de a
produce o schimbare, iar schimbarea este un proces care nu poate avea loc în
afara sensibilizării şi a cooperării majorităţii sau a unui procent important
al majorităţii căruia i se adresează. „Voi fi postfeministă într-o eră
postpatriarhală“, afirma teoreticiana Meg Sullivan, subliniind relevanţa unei
atitudini feministe atîta timp cît formele de discriminare şi de marginalizare
produse de sistemul patriarhal continuă să existe.
Conferinţa
internaţională Feminism şi cultură. Relevanţă şi perspective în istoria artei
şi analiza culturală, care a avut loc la data de 27 noiembrie 2009 la sediul
Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu“ al Academiei Române, a fost iniţiată
ca urmare a proiectului „Perspective 2008“, primul proiect complex de artă
contemporană internaţională feministă din România. Ca iniţiatoare şi directoare
a acestor proiecte, am vrut să subliniez şi să combat caracterul marginal al
feminismului în istoria artei şi în analiza culturală la nivel local şi, în
plus, să atrag atenţia asupra importanţei modificării perspectivei şi a
condiţiei insulare a contextului feminist local, orientat în grupuri de
interese fără o intenţie de colaborare la nivel interdisciplinar. Putem vorbi
în România despre un nucleu feminist la nivel academic, orientat socio-politic,
la care se adaugă, în aceeaşi direcţie, organizaţiile nonguvernamentale ANA şi
Filia. La nivel cultural şi la nivelul practicilor artistice de tip feminist,
nu putem vorbi despre un nucleu, ci, mai degrabă, despre iniţiative izolate.
Ca
urmare a interesului axat pe aspectul produsului artistic feminist în cadrul
proiectului „Perspective 2008“, am organizat o conferinţă internaţională cu
aspect interdisciplinar, la care s-au adăugat încă două evenimente conexe, două
conferinţe susţinute de dr. Ferris Olin (USA), la Casa Tranzit din Cluj, în
ziua de 24 noiembrie, şi la SNSPA în Bucureşti, în ziua de 26 noiembrie. Dr. Ferris Olin, prezentă la Bucureşti şi Cluj cu sprijinul
Centrului Cultural American, este istoric de artă, director al Rutgers Insitut
for Women and Art şi al iniţiativei culturale The Feminist Art Project, care
celebrează mişcarea feministă în artă şi impactul estetic, intelectual şi
politic asupra artelor vizuale, în trecut şi prezent. Prezentările teoreticienei, adaptate fiecărui
context în parte, s-au axat asupra politicilor culturale ale colecţionismului
feminist în America, începînd cu anii ’70.
Conferinţa
internaţională de la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu“ s-a bucurat de
participarea a cincisprezece invitaţi din domenii diferite (psihologie,
literatură, politologie, antropologie, studii de gen, arte vizuale,
teatrologie), iar prezentările au acoperit o zonă amplă de preocupări în
legătură cu problematicile de gen şi feministe. Multitudinea de perspective a
avut un fir comun menit să le conecteze într-un mod dinamic şi să le confere
savoarea necesară unui astfel de parcurs teoretic, care risca uneori o
desfăşurare nu întotdeauna productivă şi incitantă.
Aspectele
teoretice au inclus şi prezentări practice (producţii video-performance, film
de scurtmetraj), care au colorat abordările diverse: de la statutul femeilor în
învăţămîntul universitar (studii de caz în Cehia) la stereotipurile sociale în
relaţiile dintre femei şi bărbaţi, de la raportul dintre modernism şi
postmodernism, dintre perioada comunistă şi cea postrevoluţionară în paradigma
feminitate-feminism la interesul pentru feminismul etnic, pentru reprezentarea
artei produse de femei în spaţiul public, pentru statutul genului şi al
practicilor feministe în modernismul local, dar şi pentru perspective
contemporane asupra fenomenului artistic şi cultural feminist, cu prejudecăţile
şi conservatorismul cu care se confruntă feministele şi feminiştii în prezent.
O concluzie
simplă şi, în acelaşi timp, tranşantă a acestui efort organizatoric este faptul
că am reuşit să demonstrăm publicului prezent, sferei academice şi
universitare, studenţilor, teoreticienilor şi curatorilor din generaţii
diferite că discursul feminist, în artă şi în cultură, este viu şi încă necesar
tocmai pentru că i se contestă sau i se pune sub semnul întrebării relevanţa.
În plus, această conferinţă a dovedit necesitatea colaborării între diversele
domenii cu dimensiune feministă, fapt care poate duce la rezultate mult mai
eficiente la nivelul sensibilizării publice. Nu ştiu în ce măsură această
colaborare, să-i spunem interdisciplinară, dar cu un front comun, va avea o
continuitate sau va rămîne un deziderat, ţinînd cont de egoismul cultural
practicat fără prea multe remuşcări în România zilelor noastre.
––––––––––––––––
Olivia NiŢiŞ este
directoare de proiect, critic de artă şi curatoare.
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters