OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Editura Polirom a lansat de curind o colectie de studii feministe, prin publicarea a doua volume de gen. Cum vedeti dumneavoastra, din perspectiva coordonatoarei, initiativa editurii de a institui o colectie speciala? Care ar fi importanta ei in spatiul editorial romanesc?

Polirom si-a asumat faptul de a fi o editura de avangarda, chiar si atunci cind publica lucrari de mult intrate in bibliografia de fond a unui domeniu. Colectia „Studii de gen“ este o noutate in oferta editoriala romaneasca, o „noutate“ care vine insa dupa 40 de ani de contact cu Occidentul.
Intrarea studiilor de gen in activitatea editoriala romaneasca de dupa ’90 este mai veche. Primele aparitii s-au petrecut in 1994 la Editura Sansa (o antologie de filozofie feminista) si la Editura Mitropoliei Banatului (prima lucrare de teologie feminista ortodoxa romaneasca). O politica editoriala asemanatoare a avut-o si Editura Alternative, in 1995. Nici una insa nu si-a asumat pina acum ideea unei colectii veritabile si deschise. Silviu Lupescu, directorul general al Poliromului, face parte (ca si Bogdan Lefter, de altfel), din categoria acelora care se bucura de faptul ca ceea ce eu as numi constiinta de sine culturala si politica a femeilor (feminismul) are relevanta epistemica, etica, educativa si sint dispusi sa o promoveze public. Ambii sint exemple de deschidere, curiozitate intelectuala, simpatie comprehensiva si de fair-play de gen in sfera culturii scrise. Si nu este putin lucru intr-o lume in care suficienta misogina si „ignoranta aroganta“ antifeminista sint la ele acasa.
Intorcindu-ma acum strict la Polirom (paranteza anterioara se datoreaza faptului ca numai din ipocrizie nu am recunoaste cit depind politicile editoriale, ca si multe altele, de personajele-cheie), ea isi propune o relatie de cursa lunga cu „Studiile de gen“. Primele doua aparitii sint traduceri de filozofie feminista si de teorie politica feminista. Urmatoarele doua sint tot traduceri din autoare de referinta. Dar Polirom va absorbi in curind know-how-ul romanesc, productia romaneasca de sociologie, politologie, istorie, filozofie, antropologie, din perspectiva de gen.

Este pregatita societatea romaneasca pentru o asemenea initiativa? Credeti ca o atare colectie va avea succes si ca va reusi sa se impuna, in acest moment, pe piata? Exista o piata gata sa preia aceste studii?

Ma intrebati daca este pregatita piata romaneasca sa „inghita“ o astfel de oferta Inghite, inclusiv romanca educata, bibliografii care o vizeaza ca fiind diferita si autoafirmativa, autonoma si in imposibilitate de a nu recunoaste ca este si femeie intre alte femei, cu constiinta de gen, si ca nu se mai poate ascunde in spatele a ceea ce au realizat sotul, seful sau tatal.
Daca exista o piata a autonomiei femeiesti, dincolo de studentii care fac cursuri universitare sau postuniversitare in diverse zone ale studiilor de gen? Imi este greu sa raspund la aceasta intrebare. Pentru ca astfel de carti sa nu mai fie un lux exotic, ar trebui sa se intimple cite ceva si v-as da aici numai citeva exemple: ar trebui sa devina vizibil ceea ce noi stim din cercetari – in Romania locul egalitarismului comunist este luat de patriarhatul modern combinat cu patriarhatul si misoginismul traditionale (o constanta „gravitationala“ a societatii romanesti); sa existe in genere o presiune spre autonomie, exercitarea drepturilor (la noi si barbatii sint inclinati spre paternalism); sa fim in stare (cei ce producem in zona) sa scriem si best-seller-uri, nu doar studii hard; sa convingem realizatoarele emisiunilor TV pentru femei sa ia in seama cultura feminista si nu doar vaicareala sau modelul Barbie; sa facem vizibile problemele de gen (imi vine repede in minte un exemplu: la casatoria religioasa in biserica ortodoxa nu se cere consimtamintul explicit si continutul slujbei este precis orientat spre inferiorizarea femeilor; influenteaza aceasta traditie neschimbata faptul ca este greu sa tratezi casatoria si ca pe un contract care se cere respectat sau faptul ca femeile indura, fara sa protesteze, multe umilinte si batai, mai ales in mediul in care biserica este unica autoritate cuturala directa?).

Inteleg ca apreciati recenta initiativa a Editurii Polirom. Credeti ca va avea ea o continuitate?

Pe scurt, cred ca ceea ce a facut deja Editura Polirom este un lucru demn de respect. Feminismul (citez acum cuvintele unui foarte drag profesor) este ca si ecologia pentru tarile civilizate. E drept. Dar tot atit de drept este ca nici una dintre tarile pe care le numim civilizate, ca sa devina astfel, nu a avut o traditie mai mica de un secol si jumatate de miscare si cultura feminista. Polirom a plecat cu Vestul in fata, promitind o intoarcere editoriala spre productia din Estul proxim, realizata cu mijloacele teoretice ale Vestului, dar cu datele lumii si culturii acestui spatiu.