Fest’Asia, festivalul-phoenix

Şcolăriţa, siamezele şi gangsterii

Autor: Smaranda ŞCHIOPU | Categoria: Actualitate | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Unicul festival de film asiatic din Europa Centrală şi Răsăriteană are loc la Bucureşti. Însă Fest’Asia este un eveniment imprevizibil: cînd te pregăteşti pentru el, nu mai soseşte, însă revine atunci cînd te aştepţi mai puţin.

În cinematografele din România nu s-au mai proiectat producţii nord-coreene de vreo 20 de ani, aşa că filmul A Schoolgirl’s Diary a fost o premieră-eveniment. Pentru o parte a spectatorilor, el trebuie să fi funcţionat ca un declanşator pentru o avalanşă de amintiri ce azi par sinistre. Idealul clasei muncitoare de a trăi la bloc? Dragostea faţă de partid şi de conducătorul acestuia, impusă, forţată, implantată copiilor de mici, prin cîntece şi jocuri? Sună cunoscut. Cinstea supremă pentru oricine – femeie sau bărbat – era un doctorat în ştiinţe. Corespondentul mai idilic este reprezentat de mama eroinei: gospodină, soţie devotată, care, noaptea, traduce tratate ştiinţifice pentru soţie; acesta trăieşte la fabrică, unde caută modalitatea de a controla linia de producţie din computer. Su-ryeon, autoarea jurnalului, este educată să-şi sacrifice familia în faţa patriei, care trebuie să absoarbă toate energiile şi toată ştiinţa supuşilor săi.

Alone este filmul care transformă un caz de psihoză în poveste de groază pentru protagoniştii acesteia. Legătura dintre cele două gemene siameze, Pim şi Ploy, nu s-a rupt atunci cînd una dintre ele a murit în urma operaţiei de separare, aşa cum s-a crezut iniţial. Fantoma uneia o va bîntui pe cealaltă, cerînd să se restabilească dreptatea. Filmul nu impresionează prin scene horror originale, fiecare acţiune este previzibilă, muzica fiind cea care sperie mai tare decît fantoma pe care te aştepţi s-o vezi în lift, în oglindă, noaptea, în pat...

Regizorul celebrat în secţiunea „Portret“ din acest an a festivalului a fost Johnnie To sau Johnnie To Kei Fung, cum este cunoscut în lumea asiatică. Originar din Hong Kong, Johnnie To a lucrat mai întîi în televiziune, ca mai toţi colegii săi de generaţie. Acolo a început să regizeze şi să producă filme şi nu a ocolit nici un gen: a regizat comedii, filme poliţiste, filme cu arte marţiale, drame etc. Filmografia sa numără azi peste 40 de producţii, iar To este considerat un regizor-cult, un auteur specialist în orice gen de filme.

În cadrul Fest’Asia s-au proiectat Election (partea 1 şi 2), Exiled şi Triangle, la care To este coregizor, alături de Ringo Lam şi Tsui Hark. Toate patru sînt recente, din anii 2000, şi toate au în centru o lume guvernată de gangsteri, în care lupta pentru putere sau bani distruge umanitatea şi valorile ei.

Triangle, deşi regizat de trei capete, nu pierde din coerenţa poveştii, cu toate că, stilistic, se observă cînd intră în scenă un alt regizor. Trei bărbaţi pun la cale un jaf asupra unui magazin de bijuterii, dar atenţia le este îndreptată de către un necunoscut asupra unei comori în valoare de un milion de dolari, care se află la subsolul Casei Parlamentului. Intriga se complică încă de pe mîna primului regizor, atunci cînd ni se dezvăluie că soţia lui Bo Sam, unul dintre cei trei hoţi întîmplători, are o aventură cu un poliţist, iar acesta este un cunoscut al lui Fai, al doilea din treime. Ceilalţi doi regizori vor porni fiecare pe cîte un fir din intrigă: Hark se va concentra pe rezolvarea conflictului în triunghiul conjugal, iar To preia acţiunea ca să povestească ce se întîmplă cu comoara pe care cei trei prieteni au reuşit s-o fure, dar nu şi s-o păstreze la loc sigur. Segmentul regizat de To abundă în gaguri de un umor negru irezistibil.

Despre Election 1 şi 2 s-a spus că sînt tributare Naşului lui Coppola. Adevărat. Şi ce dacă? Johhnie To descrie o lume mult mai dură decît cea a clanului Corleone. Societăţi secrete mafiote, prea puternice pentru ca poliţia să le poată elimina, Triadele din lumea chineză – fie că e vorba de China continentală, fie că e vorba de Hong Kong – stăpînesc piaţa de obiecte contrafăcute, piaţa drogurilor, a prostituţiei şi a localurilor de noapte suspecte. Una dintre aceste societăţi are un sistem de alegere a conducătorului bazat pe votul celor mai bătrîni, care propun şi îşi argumentează votul în mod democratic, o dată la doi ani, conform unei tradiţii respectate de sute de ani. Lumea modernă însă a tocit tradiţia şi toţi favoriţii la conducere mituiesc, torturează, omoară ca să ajungă la conducere pentru doi ani sau ca să-şi prelungească mandatul. E1 pare a fi un preludiu la drama lui Jimmy, care în E2 e obligat să devină conducătorul Societăţii pentru a-şi extinde afacerile ilegale (contrabandă cu filme pornografice). Crezînd că pactul cu diavolul se va sfîrşi după doi ani, Jimmy acceptă. Visul lui de a fi doar un om de afaceri şi de a părăsi Societatea i se prăbuşeşte cînd aceasta este reformată din exterior, la presiunile poliţiei chineze. Mai închegat structural decît E1, E2 pierde la capitolul sonor: viorile abuzează prea des urechile spectatorului.

Preferatul meu din „portretul“ lui Johnnie To a fost însă Exiled, o altă poveste despre gangsteri, cu umor şi tragism la un loc şi cu mai multe împuşcături, regizate, filmate şi postproduse într-o manieră aproape poetică. Filmul are un scenariu bun (poveste şi dialoguri), iar acţiunea se construieşte pe comunitatea de personaje şi nu pe individualităţi. Cinci foşti prieteni şi încă gangsteri, despărţiţi de împrejurări, se reunesc în insula Macao, cu puţin înainte ca aceasta să fie cedată Chinei. Unul dintre ei s-a reîntors la soţia şi la copilul său, hotărît să renunţe la viaţa în ilegalitate. Alţi doi au fost trimişi să-l omoare, iar ultimii doi au venit să-l apere. După o primă încăierare cu pistoale, hotărăsc cu toţii să-i acorde lui Wo şansa de a participa la o ultimă misiune, pentru a primi recompensa cu care familia lui să se poată întreţine după ce el va fi omorît. Vreme de jumătate din film, Wo va fi alături de ei în misiunea de a ucide un gangster puternic, în cursul căreia regia păcăleşte spectatorul că acesta va rămîne în viaţă pînă la final. Johnnie To desfăşoară o largă paletă de surprize în film, chiar şi după ce Wo este ucis.

Prea puţinii spectatori prezenţi în Cinematograful Scala au avut parte de un festin în cele zece zile ale festivalului de film asiatic; sperăm să nu fie cel de pe urmă, aşa cum au prevestit organizatorii.