OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In urma cu un deceniu, muzicologul si profesorul de muzica de camera Francisc László infiinta o Societate si un Festival international W.A. Mozart, care urmau sa proiecteze Clujul printre centrele muzicale europene. Scopul a fost atins prin traditia unei saptamini muzicale in luna decembrie: la sfirsitul lui 2001, la a 11-a editie, directorul fondator a devenit presedinte de onoare, predindu-i stafeta „executiva“ pianistei Adriana Bera, binecunoscuta pentru predilectia sa repertoriala pentru Mozart. O alta componenta traditionala a Festivalului ramine patronajul Ambasadei Austriei la Bucuresti, care angreneaza firme austriece intru realizarea a diverse manifestari muzicale.
Am regasit fatetele principale ale programului, asa cum le cunosteam din anii ’90: concerte simfonice, vocal-simfonice si camerale, concursul de interpretare (pentru tinere formatii de cvartet de coarde) si simpozionul de muzicologie Stilistica interpretarii mozartiene. Din 7 pina in 14 decembrie, viata muzicala clujeana devine astfel punct maxim de atractie, fara a fi obositor de incarcata, dar densa in evenimente si, altfel decit in alte festivaluri europene cu acelasi generic, dedicata integral creatiei mozartiene (cum observa acum, cu admiratie, un oaspete german).

Concertul de inchidere – singurul pe care am avut prilejul sa-l ascult din editia recent incheiata a Festivalului – a fost gindit ca imagine a unei tonalitati simbolice in creatia lui Mozart: do minorul. Incarcatura de dramatism, nuantele tragice sint atit de expresive in acest spatiu tonal (ce se alatura si totodata difera subtil de piesele „re minorului“, precum Recviemul sau celebrul Concert de pian KV 466), incit se configureaza o grupa aparte de piese (acelea pentru pian fiind poate cele mai celebre). In 14 decembrie am ascultat Concertul pentru pian KV 491, cu o tinara pianista indiana stabilita in Belgia (si care, in urma cu doua zile, inclusese in recitalul sau de la Academia „Gh. Dima“ un alt „do minor“, Fantezia KV 475). In compania orchestrei Filarmonicii „Transilvania“, Sheila Arnold nu a accentuat latura dramatica a concertului, ceea ce nu inseamna insa ca versiunea sa a fost una feminizata, ci ca a propus delicatete si noblete, gratie si rafinament sonor, cu un bun-gust suveran.

Cele doua „rame“ ale momentului solistic au oferit, sub bagheta dirijorului de la Budapesta György Vashegyi (un tinar deseori invitat la Cluj, in cadrul Festivalului Mozart), doua ipostaze mozartiene prea putin cunoscute la noi: Muzica funebra francmasonica in do minor, KV 479a (477) si Davide penitente KV 469. Cel putin aceasta din urma este o raritate pentru publicul romanesc, care din repertoriul vocal-simfonic mozartian aude adesea doar Recviemul. (Clasicizarea compozitorului-protagonist al festivalului nu exclude, in acest fel, o prima auditie din creatia sa.) Succesiunea alternanta de coruri, arii, duete, tertete a adus in prim-plan corul Filarmonicii „Transilvania“ (dirijor: Cornel Groza), omogen, bine coordonat cu orchestra, si mai ales trei solisti tineri, unii consacrati si de editiile anterioare ale Concursului Mozart: se observa, pe de o parte, o anumita scoala de canto – soprana Ramona Eremia alaturi de eleva sa Iulia Merca –, frapa, pe de alta, excelenta prezentei tenorului Marius Budoiu.
Luna mortii lui Mozart a fost omagiata din nou prin acest festival: rostul lui apare cu pregnanta fie si dupa un singur concert. Desi bine reprezentata in general in programele stagiunilor romanesti, creatia mozartiana nu mai gaseste, pe parcursul unui an, o astfel de concentrare de energii si de interes, justificata pe deplin de unicitatea sa.