Duminică, 8 noiembrie, s-a încheiat la Bucureşti cea de-a
XIX-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru (FNT), deschis pe 31 octombrie
cu un spectacol francez pe textul lui Eugène Ionesco, Cîntăreaţa cheală. A fost
singura producţie internaţională a FNT în acest an, restricţiile financiare
reducînd evenimentul la o dimensiune strict naţională. Pentru că – nu-i aşa? –
un festival de teatru există datorită şi prin spectacolele pe care le invită,
publicăm în paginile care urmează o serie de articole analizînd, de data
aceasta, mai degrabă producţiile selectate decît contextul prezentării lor.
Concluziile sînt mai mult sau mai puţin vesele…