Problema preselectiei la un festival de film de scurtmetraj este putin mai complicata. In primul rind, un asemenea festival – in speta DaKINO – nu are o tematica prestabilita, care ar determina din pornire o preselectie specifica. DaKINO functioneaza de 15 ani cu un statut special, in care dreptul de preselectie se acorda unor critici, spre a degrosa cantitatea imensa de filme sosite pentru competitie. Dar, asa cum am precizat si in momentul asa-zisului conflict Gorzo, dreptul organizatorului este sa atribuie inscrieri si fara acordul special al juriului de preselectie.
Care este platit doar sa ajute la preselectie. Pentru a explica mai bine situatia, va supun atentiei urmatorul fapt. In Franta, se fac anual 200 de scurtmetraje, ceea ce ar putea crea – cum UniFrance-ul ne trimite in fiecare an aproape toate filmele – o selectie mai mult frantuzeasca. Pentru ca, daca s-ar folosi numai criteriul calitatii artistice a filmelor, din 90 de productii selectionate, mai mult de jumatate ar fi frantuzesti. Asta ar transforma festivalul intr-o sectiune a Festivalului de film francofon. Iar intentia mea, ca organizator, este sa prezint cit mai multe „povesti“, din cit mai multe tari, chiar cu riscul de a include in preselectie filme mai putin apreciate de critici. Dar sa revenim. Un procent foarte mic de filme nu au trecut prin preselectia criticilor: sub 2-3 %. Deci nimeni nu pune in discutie personalitatea celor care au facut preselectia. Numai ca in fiecare an au fost alti jurati care au facut preselectia si de fiecare data am lasat ca parerea lor sa prevaleze. Cred ca acelasi lucru ar trebui sa-l faceti si dumneavoastra. Si nu uitati: sint ani si ani, cu productii diferite, iar unele filme nu ajung la noi sau nu pot sa participe din motive obiective. Festivalurile de film de scurtmetraj sint ca vinurile. Depind de recolta. Sint ani buni si ani mai putin buni pentru productie.
Ca sa inchei, am sa va reamintesc ca subiectivismul este un dat inevitabil in judecarea unui film. Va aduc aminte ca Florin Iepan a cistigat o editie a festivalului nostru cu un film pentru care nu primise nota de trecere, regizorul fiind declarat repetent. Iar in ceea ce priveste prezenta publicului in sala, acest lucru cred ca provine si din schimbarea habitudinilor contemporanilor, mai ales a celor din timpul liber. Multi oameni sint prea implicati in activitatile lor diurne, ca sa mai vina sa vizioneze filme in timpul zilei, cind au loc proiectiile sectiunilor competitive. Seara este cu totul altceva. Dar stiu ca ati fost si in alte tari, la festivaluri cu scurtmetraje, si ati vazut care este afluenta in timpul zilei. Noi eram renumiti totusi prin numarul mare de spectatori.

