Acasa
| Arhiva | 2008 | Noiembrie | Numarul 450 | „Filmele de la Hollywood sînt vestite în lumea întreagă, filmele din România merită să fie descoperite“
„Filmele de la Hollywood sînt vestite în lumea întreagă, filmele din România merită să fie descoperite“
Cu aceste cuvinte şi-a început
Radiodifuziunea Austriacă (ORF) prezentarea Zilelor Filmului Românesc la Viena,
care au avut loc în cinematograful Urania, în perioada 5-9 noiembrie 2008.
Aflat la a doua ediţie, evenimentul s-a bucurat de o promovare abundentă în
presa austriacă, printre altele, cotidianul Kurier i-a dedicat o pagină
întreagă, pe care a descris succint fiecare film în parte.
Toate filmele au fost difuzate în original,
cu subtitrare în limba germană sau în engleză. Programul variat a cuprins,
pentru prima dată, pe lîngă lungmetrajele Restul e tăcere, Occident, Călătoria
lui Gruber şi Întîlniri încrucişate, şi şapte filme de scurtmetraj, toate
distinse cu premii la mai multe festivaluri internaţionale. Proiecţiile au fost
urmate de dezbateri la care au participat actori şi regizori invitaţi, precum
şi cunoscutul critic de film Alex Leo Şerban.
După prima ediţie foarte reuşită, din 2007,
mă aşteptam la un succes de casă, avînd în vedere şi că pelicula Restul e
tăcere va reprezenta România la Premiile Oscar 2009, iar scurtmetrajele
Megatron şi O zi bună de plajă au primit, în acest an, premiile Palme d’Or la
Cannes, respectiv Ursul de Aur la Berlin. Dacă în seara deschiderii sala a fost
numai pe jumătate plină, din pricina unei defecţiuni generale pe reţeaua de
metrou din Viena, lucru de altfel deplîns de însăşi directoarea
cinematografului Urania, în celelalte seri, spectatori curioşi nu au întîrziat
să-şi arate interesul pentru cinematografia românească contemporană.
Cu deosebit interes am urmărit dezbaterile
ce au urmat proiecţiilor, Călătoria lui Gruber, dar în special ultima seară de
scurtmetraje a generat polemici şi controverse. Lungmetrajul lui Radu Gabrea,
inspirat din romanul Kaputt de Curzio Malaparte şi bazat pe o întîmplare
adevărată, tratează, pentru prima oară în cinematografia românească, pogromul
de la Iaşi, din 1941. O spectatoare a sesizat în stilul regizorului îmbinarea
temei antisemitismului cu cea a comportării comico-ironice a funcţionarilor,
filmul generînd parţial izbucniri în rîs în rîndul publicului, ceea ce – în
concepţia spectatoarei – era inacceptabil. Într-o ţară ca Austria, în care
această tematică este sensibilă încă şi astăzi, în care deja din şcoala
generală elevii sînt confruntaţi cu cel de-al Doilea Război Mondial şi cu
Holocaustul, tocmai pentru a preveni repetarea unor astfel de evenimente, nu a
fost surprinzătoare această opinie venită din public şi contraargumentată cu
măiestrie de Radu Gabrea.
În cazul celor şapte scurtmetraje,
principalele „reproşuri“ au vizat trivialitatea tematicilor abordate de
regizori, precum şi realismul brutal al multor scene. Imaginea României şi
calitatea dialogurilor au fost alte subiecte de discuţii. Din păcate, mici
gesturi de umanitate din unele scurtmetraje par să fi scăpat publicului (de
pildă, din Valuri şi din La drumul mare), semnificaţie asupra căreia a atras
atenţia Andi Vasluianu, unul dintre actorii invitaţi.
Programul prezentat de cinematograful
Urania în colaborare cu ICR „a furnizat o privire de ansamblu a cinematografiei
româneşti între ironie, umor şi tragedie. Filmele româneşti sînt deseori eroice
şi pline de naivitate, impresionează însă prin entuziasmul cu care se încearcă
realizarea unui dialog internaţional. În pofida vremurilor grele şi a bugetelor
reduse, în care numai proiecte singulare pot spera să fie susţinute de stat,
cinematografia românească a cucerit atenţia internaţională“.
(www.wieninternational.at)
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters