OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Există în România obiceiul ca noii miniştri ai Învăţămîntului să schimbe o serie de măsuri sau prevederi legale luate de predecesorii lor. Chiar dacă intenţia este uneori bună, realitatea românească depăşeşte cu mult o simplă hotărîre sau o simplă intenţie. Pentru ca o schimbare să fie bună (reformistă) este nevoie de cunoaşterea perfectă a realităţilor, de fundamentare riguroasă, de implementare precisă, de prevederea exactă a consecinţelor etc. Or, la noi, exact aşa ceva nu s-a făcut niciodată. Schimbările propuse de diverşii miniştri din ultimii 20 de ani nu au fost reformiste, ci s-au dovedit a fi simple cîrpeli. Unele din ele cu consecinţe dezastruoase.

Această măsură abuzivă, cinică şi perversă reprezintă punctul final al unei serii de măsuri îndreptate împotriva unei discipline ce era cîndva mîndria ştiinţelor. La ora actuală, în învăţămîntul superior autohton nu se mai ţin cursuri de filozofie decît la foarte puţine specializări. Nu se mai ţin nici măcar la Litere, deşi aici se învaţă despre Searle, Austin, Kripke ori Wittgenstein. Un simplu curs de introducere în filozofie (de filozofia limbajului, de filozofia culturii sau de estetică) ar face din ei mai buni filologi. Nu se mai face filozofie nici la Matematică, Fizică ori la alte specializări (şi acest fapt se întîmplă de dinainte de trecerea la sistemul Bologna) pentru care filozofia ar putea oferi instrumente adecvate de analiză, competenţe de interpretare, abilităţi de înţelegere şi comunicare a ideilor ori textelor din specializările respective. Mai mult, numărul Catedrelor (sau al departamentelor) de filozofie din instituţiile de învăţămînt superior este infim. După cîte ştiu eu, în Bucureşti există numai trei astfel de Catedre (la ASE, Politehnică şi Universitatea Naţională de Arte).

O măsură abuzivă şi cinică

În ce priveşte situaţia filozofiei şi logicii din învăţămîntul preuniversitar, trebuie recunoscut că ne aflăm în plină dramă naţională. În urmă cu cîţiva ani, toţi elevii din clasa a IX-a făceau logică iar cei din clasa a douăsprezecea făceau filozofie. Primul act al dramei a fost jucat de... un filozof, dl. Andrei Marga, ce a aprobat ca elevii de la filiera tehnologică (liceele profesionale) să nu mai studieze filozofia. Aşa se face că, în prezent, aproximativ 40 la sută dintre liceeni ştiu că Socrate este un fotbalist. Al doilea act al dramei o are în rol principal pe dna Ecaterina Andronescu, ce a considerat că logica le deformează tinerilor gîndirea în aşa măsură încît trebuie eliminată complet din programa şcolară a tuturor liceelor. Probabil că argumentul doamnei ministru a fost că elevii îşi vor forma o gîndire critică şi utilizînd un silogism de forma „Toţi parlamentarii sînt cretini; dna Ecaterina Andronescu este parlamentar“ – vor putea trage concluzia corectă.

Filozofia şi logica sînt două discipline esenţiale pentru formarea tinerilor, motiv pentru care nu trebuie să lipsească din programa şcolară. De asemenea, este obligatorie includerea lor în rîndul disciplinelor la care se poate susţine bacalaureatul, iar asta nu doar pentru filiera teoretică, profilul umanist, ci şi pentru filiera vocaţională (de filiera tehnologică nici nu mai amintesc, căci ar fi prea frumos ca vreun ministru reformist să reintroducă filozofia la toate clasele de liceu). Nu există nici cel mai mic motiv pentru ca aceste două discipline să fie eliminate.

Dar eliminarea logicii şi a filozofiei de la bacalaureat nu este doar o măsură abuzivă şi ilegitimă, dar pe termen lung va avea consecinţe antidemocratice. În condiţiile în care elevii nu vor mai avea un interes imediat, legat de examenul de finalizare a studiilor liceale, este evident că interesul lor pentru această disciplină va scădea drastic. Cred că oricine îşi poate imagina ignoranţa, fundamentalismul, obscurantismul, xenofobia sau violenţa unei persoane care este lipsită de înţelegere faţă de celălalt, care urăşte diferenţele dintre oameni, care nu iubeşte dialogul. Ne putem gîndi, pentru a exemplifica, la un fundamentalist arab de azi pentru care rezolvarea unei divergenţe faţă de o idee, să zicem, americană, este sinonimă cu utilizarea armelor sau a bombelor.

O coaliţie tradiţionalistă şi naţionalistă

M-am tot întrebat în ultimele zile cine se teme de logică şi filozofie. Cum este evident că scoaterea lor de la bacalaureat nu este o simplă scăpare a celor de la Minister, după cum rezultă din ce am scris mai sus, înseamnă că răspunsul este unul singur, destul de trist: cei care doresc uciderea filozofiei şi a logicii sînt cei care doresc uciderea gîndirii libere, uciderea spiritului dialogului, eliminarea adversarului care îşi permite la un moment dat să aibă altă părere decît tine, distrugerea celui mai slab sau a celui diferit. Este vorba de o coaliţie în spirit a celor care nu îndrăgesc să gîndească singuri, ci aşteaptă ordine şi aprobări de la cei de sus. O coaliţie a foştilor (sau actualilor) secretari de partid care, în loc să ia singuri o decizie, aşteaptă înfriguraţi decizia secretarului general. O coaliţie în spirit a foştilor securişti şi informatori care ştiu că totul este materie, adică bani, funcţii, case ori privilegii de care se bucură odată cu intrarea în clica celor de la putere. O coaliţie nu atît reacţionară, căci reacţionarii, de regulă, sînt reformişti, ci conservatoare, tradiţionalistă şi naţionalistă.

Cum dl Funeriu aparţine partidului principal de la guvernare, PDL, este greu de înţeles de ce nu-şi dă seama că face jocul adversarilor săi politici prin asemenea măsuri îndreptate împotriva gîndirii libere. Deşi distincţia dintre stînga şi dreapta de pe scena politică autohtonă nu a funcţionat vreodată, folosim această distincţie pentru a sublinia că este greu de înţeles de ce ministrul Învăţămîntului doreşte să facă jocul unei stîngi conservatoare cu înclinaţii antidemocratice şi autoritariste.