Colorat ca o sorcova (cu o lipsa de gust cromatica greu de egalat) si tiparit pe o hirtie mizerabila, cotidianul editiei 2002 a Tirgului de Carte Gaudeamus, editat de Grupul de presa „Evenimentul romanesc“, se intituleaza Masina de citit si il are ca director pe Ion Cristoiu. Paralelismul cu Editura „Masina de scris“, condusa de confratele sau Alex. Stefanescu, e straveziu; in plus, acesta din urma semneaza „tabletele“ din primul si din ultimul numar (celelalte tablete ii au ca autori pe Lucian Avramescu si Octavian Paler). Colectivul de redactie e alcatuit din nume necunoscute: Roxana Visoiu, Luiza Lupu, Ileana Bunescu, Claudiu Bran, Madalina Sisu, Ana-Maria Prelipcean, Gabriel Mistodie, Dinu Boboc. Dar nu acest lucru este important, ci calitatea „produsului“, care lasa rau de tot de dorit si ne face sa ne gindim la un personal necalificat... Stilul gazetaresc „senzationalist“, populist si kitschos – specialitatea casei – se remarca incepind cu promo-ul de pe prima coperta a numarului 1: Un nou moment istoric: Dupa George W. Bush, vine in Romania William Shakespeare! (asta pentru ca tot omul sa inteleaga metonimia: Carte = Cultura = Shakespeare...).
Tot pe prima pagina a primului numar, o caricatura arata „cea mai rivnita carte“: Hotii de Schiller... Vizitatorii sint pusi sa raspunda unui chestionar cu intrebari pe care doar caracterul de gluma proasta le scoate de sub incidenta unor acuze mai grave („Daca ar fi sa furati o carte din Tirg, care ar fi aceea?“). Altfel, sumarul ziarului ii smulge lui Alex. Stefanescu entuziasme gonflate, cu poante de genul: „...am vazut la iesirea din tirg oameni atit de absorbiti de lectura ziarului lui Ion Cristoiu, Masina de citit, incit riscau sa dea masinile peste ei“. De gustibus…. E adevarat ca exista in paginile Masinii de citit si minimul de informatii indispensabile: programul lansarilor si schema Tirgului. Dar... cam atit. Declaratiile de la vizitatori si edituri sint putine si neconcludente, iar evaluarile redactionale – complet pe dinafara, de un amatorism cras... In plus, cei care doresc sa-si faca o idee despre principalele aparitii editoriale si lansari din cadrul Tirgului sint, pur si simplu, nevoiti sa le caute in alta parte decit in „cotidianul“ lui Ion Cristoiu; cind nu pune in pagina lansari complet nesemnificative, acesta tine mortis sa-si mentioneze doar prietenii si autorii favoriti (putini la numar)... Fotografiile si declaratiile nu au, de cele mai multe ori, in vedere decit „vedete“ politice si de televiziune, actori „indragiti“ etc., iar „instantaneele“ au, adeseori, titluri vulgarele, de un umor caznit (Ion Iliescu a ravasit Tirgul, Ana Blandiana citeste numai intinsa in pat etc.).
Printre „prezentele“ surprinse fotografic – Mitzura Arghezi, Gheorghe Buzatu, Mircea Micu sau Nicolae Dragos... Sint, apoi, reproduse numeroase extrase din „dosare ale istoriei“ (de la N. Iorga la M. Gorbaciov), menite, probabil, sa ne aduca aminte de preocuparile duminicale ale directorului... Cit despre „editorialele“ acestuia... mai bine ne abtinem. Nici la capitolul redactare de text lucrurile nu stau stralucit: sub fotografia Paulei Iacob sta scris Paul Iacob, Paul Daian in loc de Paul Daian s.a.m.d. E limpede ca, asa cum a fost conceput, „cotidianul“ Tirgului tinteste un public de talcioc, facind abstractie de publicul avizat. Problema e ca ziarul pare scris chiar de oamenii din talcioc... Rezultatul – un esec plicticos, vulgar si ieftin, incapabil de a lua cu adevarat pulsul unui Tirg de carte. O „corigenta“ care face, insa, toti banii: Masina de citit se distribuie gratis...

