OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Foaia romaneasca. Saptaminal al romanilor din Ungaria editat de Editura de presa si carti „Noi“. Director: Eva Iova. Redactia: Edda Illyes, Rita Patcas. Editor responsabil: Ioan Ciotea, presedintele Uniunii Culturale a Romanilor din Ungaria. 14 pagini alb-negru (coperta color) in bune conditii grafice despre viata, cultura si problemele specifice comunitatii romanesti din Ungaria. Revista respecta ortografia romana veche, dar in cazul contributiilor venite din partea colaboratorilor pastreaza scrierea folosita de autor. Sumarul este bogat si divers. Numarul din 8 noiembrie (ultimul primit la redactie) cuprinde, intre altele, un interviu realizat de Stefan Carsta cu profesorul Gheorghe Petrusan, seful Catedrei de Limba si Literatura Romana din Seghedin despre situatia Societatii Culturale a Romanilor din Budapesta, o pagina despre un simpozion dedicat unei personalitati semnificative ale culturii romanilor din Ungaria Emanuil Gojdu – punte de legatura intre Romania si Ungaria, desfasurat in octombrie 2002 la Academia Romana, materiale despre reprezentarea romanilor in consiliile unor localitati din Ungaria, pagini de spiritualitate ortodoxa, despre diverse activitati culturale scolare, informatii despre relatiile economice si politice maghiaro-romane etc. O atentie speciala fireasca este acordata problemelor administratiei locale si participarii romanilor in structurile acesteia. Nu lipsesc din sumarul revistei elemente de limba si comunicare, diferite informatii de interes public din viata comunitatii, texte literare ale unor autori locali, o prezentare a Sibiului, programele celor doua canale ale televiziunii publice din Romania si ale emisiunii radiofonice in limba romana din Ungaria, fotbal (Campionatul national din Romania si rezultatele echipelor romanesti de fotbal din Ungaria). Pe scurt: o publicatie vie, bine realizata, despre o comunitate care – din cite se vede – stie sa-si gestioneze „resursele“, in ciuda numarului relativ redus al membrilor ei. Foaia romaneasca poate fi consultata si prin Internet, la adresa www.foaia.ro.


de ici, de colo

A aparut un nou numar (9-10/ 2002) al publicatiei basarabene Contrafort. Ca de obicei – numeroase lucruri interesante si de substanta, cu miza si cu bataie lunga. Editorialul critic al lui Vitalie Ciobanu (Nationalismul negociabil) comenteaza atent si pe larg volumul istoricului american Charles King Moldovenii, Romania, Rusia si politica culturala. Merita – de asemenea – semnalate acutul eseu critic al Mariei Sleahtitchi despre Publicistica lui Ion Druta sub semnul manipularii (Ion Druta face si obiectul unui articol acid al Lucretiei Carladeanu) si comentariul lui Alexandru-Florin Platon despre sinteza „pentru export“ a lui Lucian Boia, Romania, tara de frontiera a Europei. Prim-planul il detin interviurile. Mai intii, cel Despre politica si despre teroarea din Orientul Apropiat, despre neputinta literaturii si puterea muzicii cu dirijorul israelian Daniel Barenboim si Salman Rushdie, reprodus dupa Frankfurter Rundschau, iunie 2002 (traducere si adaptare de Vasile Garnet). Apoi, convorbirea cu scriitoarea ieseana Mariana Codrut: „Cred ca profesionalismul in arta inseamna autenticitate... Ii apreciez cu deosebire pe creatorii care «se implica»“ si, nu in ultimul rind, dialogul lui Vasile Garnet Despre spirit critic in Basarabia, despre Eminescu si Ion Druta, despre politia politica, Uniunea Scriitorilor, postmodernism si polemici literare cu... Mihai Cimpoi. Cu acest prilej, presedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova incearca sa treaca peste divergentele cunoscute cu contrafortistii. Efortul e vizibil, dar dialogul e, totusi, de bun augur. O surpriza notabila este debutul tinarului eseist Andrei Cusco, absolvent al unui masterat la Central European University din Budapesta cu o lucrare despre Reprezentari ale romanilor basarabeni in istoriografia rusa, coordonata de Sorin Antohi. Textul „imagologic“ – intr-adevar, promitator – pe care acesta il semneaza in Contrafort se intituleaza Basarabia vazuta de celalalt sau eterna dilema a identitatii. Iata o mostra concluziva: „Am cautat doar [...] sa schitez un sumar al izvoarelor si cauzelor profunde ale crizei in care ne zbatem inca. Totodata am vrut sa arat ca se poate depasi perspectiva in «alb-negru» asupra evolutiei basarabenilor, ca si conceptia despre «unicitatea» sau «tragedia» destinului nostru istoric. In cele din urma, ar trebui sa intelegem ca Basarabia nu e decit un «tinut de granita» [...] cu o modernizare incompleta si cu o miza geostrategica care ne va determina mereu soarta“.

Revista noastra a acordat, de la bun inceput, o atentie speciala Internetului si culturii mediilor electronice, atit prin rubrici fixe cit si prin grupaje speciale. Descoperim, cu satisfactie, ca si numarul 11/2002 al revistei timisorene Orizont dedica un grupaj special acestui domeniu. Adica, nu mai putin de 12 pagini! In ordine, materialele care compun amintitul grupaj sint: un amplu interviu cu Dan Cristian Comanescu, presedintele Institutului Ludwig Von Mises in Romania, realizat de Nicolae Bobia (Intre von Mises si Maxim Marturisitorul) despre site-ul von Mises si nu numai, un articol de Florin Dobos, Viziuni si www.iziune. Despre o inca virtuala traditie si un „decalog“ al e-revistei Norii, un eseu al lui Ilie Gyurcsik despre Dostoievski si Internetul, un text de Andrei Anastasescu (Deghizind lumea) despre mitologia ecranului, un nou text amplu despre von Mises, avindu-i ca autori, de data asta, pe Nicolae Bobia si Cristian Patrasconiu (Biblia economica a omului civilizat), o confesiune amuzanta a lui Robert Serban (De la internat la Internet), un ghid internetistico-filozofic (27 de trepte catre Internet) propus de Nicolae Bobia si un text despre Internet si Biserica Catolica semnat de Robert Lazu („Prapastia digitala“), un interviu realizat de Cristian Patrasconiu cu Stefan Balan, „creatorul si administratorul“ revistei Norii (Nu scriem literatura. Ne scriem pe noi insine), un eseu „la tema“ de Ioana Spataru (Pinza cu mesaje), din nou un text despre Mantaua lui Mises de aceiasi Nicolae Bobia si Cristian Patrasconiu (carora pare sa li se datoreze acest grupaj) si, in fine, un interviu realizat de Adriana Babeti cu Sebastian Deac, „directorul fostului DNTTM, adresa de posta electronica a multora dintre noi“ (Cui ii e frica de Internet?).

Majoritatea textelor incearca sa legitimeze Internetul din perspectiva culturii „mari“. Noi – tocmai pentru ca nu ne e deloc „frica de Internet“, dimpotriva – am retinut insa in mod special argumentul de bun-simt oferit de Sebastian Deac: „Si nelinistea voastra, poate justificata, e relativa. Eu asa cred. Acum citava vreme cultura romaneasca era ravasita de spectrul manelelor. Se difuzau manele in prostie. Febra a trecut si se poate vedea clar ca a ramas o categorie, nu chiar foarte numeroasa, care continua sa le asculte, dar «marea masa» asculta cu totul alte genuri de muzica. Sigur ca nu se poate face cultura mare pe Internet, dar nu din cauza ca un calcultaor nu ar putea fi folosit la acest lucru, ci din cauza ca, in final, accesul pe Internet costa. La fel, costa si sa o poti citi. Diferentele dintre o cultura asimilata pe cai electronice si una pe suport traditional se pot discuta mult. La fiecare din temerile voastre eu as gasi un argument relativizant, nu neaparat linistitor. De pilda, faptul ca, neexistind cenzura, pe Internet se poate publica orice. Dar, in fond, acelasi lucru se cam vede si pe piata cartii. Sau sa o intorc pe cealalta parte. Poate tocmai faptul ca oricine poate publica pe Internet este o sansa“.


din presa cotidiana

Editorialul lui Cornel Nistorescu din Evenimentul zilei de marti 26 noiembrie (Ion Iliescu si lupta necrutatoare) are ca obiect campania anticoruptie promisa de presedintele Romaniei (si) cu prilejul vizitei lui George W. Bush la Bucuresti. In cauza e o „afacere locala“ de care – din cite intelegem – n-ar fi tocmai strain nici bardul Adrian Paunescu (e drept, in calitate de „prieten“ al „clientului“): „E vorba de un investitor german care a platit 12 miliarde de lei pe un IAS si a fost «luxat» de autoritati. Licitatia pe care a cistigat-o a fost anulata, si apoi IAS-ul a fost vindut unui client PSD si prieten al megapatriotului Adrian Paunescu. Operatiunea de nenorocire a neamtului a fost orchestrata de Antonie Iorgovan. Si poetul, si avocatul sint prietenii de curte ai presedintelui Ion Iliescu, la fel ca nea Nicu Vacaroiu si inca alti citiva, pe care ii tine sub aripioara. Sa vedem daca anticoruptia, promisa in fata presedintelui american si a celor o suta de mii de romani veniti sa traiasca un moment de schimbare in Romania, se va schimba intr-un fel!“ In pagina 3 a aceluiasi cotidian – un amplu material-ancheta realizat de Ondine Ghergut titreaza, cu litere de-o schioapa, Investitor strain umilit de baronul agriculturii oltene. Alaturi – un chapeau din care citam urmatoarele: „Cetateanul german Ahrend Hoper a vrut sa bage bani in agricultura romaneasca. A ales Oltenia. Omul avea planuri mari: sa cumpere foste IAS-uri, sa investeasca in ele, sa angajeze oameni, sa faca bani. Intre intentii si fapte s-a interpus un obstacol pe care omul de afaceri strain nu l-a putut depasi: grupul intereselor locale. Exponentul acestuia este Mihai Anghel, un fel de baron al agriculturii din Oltenia. Avindu-i alaturi, la propriu si la figurat, pe senatorii PSD Antonie Iorgovan, Adrian Paunescu si Trita Fanita, Anghel l-a ingenuncheat pe investitorul german.

El si-a adjudecat mai multe complexe agricole din Oltenia, cistigate cu acte in regula, la licitatie, de firea neamtului. Cum a reusit? Simplu: folosind smecheriile avocatesti ale de-acum celebrului Iorgovan, cultivindu-si relatiile cu parlamentarii partidului aflat la putere, «ungind» rotite numai de el cunoscute in politie sau justitie, speculind in defavoarea investitorului german decizii controversate ale Ministerului Agriculturii. Rezultatul? Neamtul s-a lasat pagubas, desi investise deja vreo trei milioane de euro. Ne-a transmis ca nu se astepta sa fie tratat asa in Romania, sa fie pacalit, umilit. Cine a cistigat? «Baronul» Anghel, cercul sau de interese, o mina de parveniti din politica si afaceri. Cine a pierdut? Oamenii care puteau fi angajati intr-o afacere serioasa, agricultura din zona, regiunea Olteniei, in general. Dar, mai grav, cazul cetateanului german Ahrend Hoper se adauga altora, nu putine, care vorbesc tot mai des despre Romania ca despre tara care nu stie sa pretuiasca investitorii straini“. Urmarea o aflam din Evenimentul zilei de miercuri 27 noiembrie, unde aceeasi Ondine Ghergut semneaza un text intitulat, pitoresc, Paunescu – piept de gisca. Taranii din Segarcea dezvaluie legaturile dintre baronul agriculturii oltene si bardul de la Birca. Sintem informati, astfel, ca „La Segarcea, Evenimentul zilei de ieri n-a mai ajuns la cititori.

Tot tirajul a disparut, localnicii fiind nevoiti sa faca un drum pina la Craiova pentru a-l cumpara. Si asta fiindca in editia noastra de ieri a aparut o ancheta despre modul in care IAS Segarcea, cumparat de un investitor german, a ajuns, prin mijloace suspecte, in patrimoniul lui Mihai Anghel, supranumit baronul agriculturii oltene. In doi ani, germanul Ahrend Hoper sustine ca a pierdut in investitiile din agricultura olteana aproximativ 3.000.000 de euro. [...] Printre apropiatii lui Anghel se numara semnatorii PSD Adrian Paunescu, Antonie Iorgovan, Trita Fanita. Nici Ministerul Agriculturii si Alimentatiei n-a stat deoparte, ci a intocmit o nota de control care i-a folosit lui Anghel sa cistige procesul de la Curtea de Apel Suceava, judet pe care Iorgovan il reprezinta in Senatul Romaniei. Impotriva lui Mihai Anghel sau pe numele firmelor pe care le controleaza au existat trei sesizari penale la Parchetul Curtii Supreme de Justitie si IGP. Aceste sesizari au fost insa repartizate la Parchetul Craiova de catre procurorul general Tanase Joita, iar procurorii craioveni au pus solutia de neincepere a urmaririi penale“. In continuare, sint reproduse declaratii ale unor localnici, unii dintre ei – membri PSD. Reproducem citeva, mai „picante“: „Acum, cu domnul Anghel e jale. El nu stie ce e munca. El e cu chefurile, la crama IAS-ului Segarcea, unde vine cu toti politicienii de aici, in frunte cu Adrian Paunescu“. Sau: „Pai stiti ce dezmat e aici, la noi, la Segarcea? Anghel a cumparat vreo suta de giste, din care taie, asa, cite cinci odata pentru vizita lui Paunescu, ca-i face numai piept de gisca. Si cum Paunescu-i hulpav, i se face rau, de-l freaca la miini o cintareata, Tatiana Seba sprobabil Stepa, n.n.t. Cind vine Paunescu la Segarcea, Politia Rutiera ii pazeste cartoanele de oua si conservele pe care i le da Anghel“…