OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Serban FOARTA
Opera somnia
Antologie. Cu o prezentare de Mircea Mihaies, Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom“, Iasi, 2000,
375 p., f.p.

APOLLINAIRE
La Chanson du Mal-Aimé/ Cintecul celui neiubit
Traducere, preambul si glose Serban Foarta, Editura Brumar, Colectia „Atoz“, Timisoara, 2000, 87 p., f.p.

Serban FOARTA
Erau ziare, evenimente…
Editura Brumar, Timisoara, 2000,
107 p., f.p.


In ultimele luni, lui Serban Foarta i-au aparut nu mai putin de trei carti: o antologie a intregii sale opere poetice, o traducere, de asta data dupa Apollinaire, si un volum cu versuri noi. E doar cel mai recent val al unei ofensive care a mai insemnat in cea de-a doua parte a anilor ’90 alte trei titluri de poezie Serban Foarta la Editura Brumar, si anume Caragialeta (1998), Un castel in Spania pentru Annia (1999 – cu citeva texte reluate din Simpleroze, 1978) si Salul, esarpele Isadorei/ Salul e sarpele Isadorei (1999 – editia a doua a celeilalte carti a sa din 1978), apoi trei traduceri dupa Serge Gainsbourg (Evghenii Sokolov, EST, 1996), Salvador Dali (Incornoratii virstnicei picturi moderne, EST, 1997) si Paul Verlaine (Invective, Caietele Teatrului National din Timisoara, 1998), plus doua eseuri, Dublul regim (diurn/nocturn) al presei (Amarcord, 1997) si Prolegomene la o Retorica publicitara (Tipografia Universitatii de Vest, 1998). Unsprezece titluri in cinci ani, dintre care zece in ultimii patru, dintre care opt in ultimii trei!

Chiar daca scadem antologia operei si reeditarea Salului…, acest bilant recent ramine entuziasmant, incredibil – in acelasi timp – la un autor cu scriitura ultrasofisticata, presupunind in principiu o elaborare indelungata, distilari stilistice virtualmente infinite, variante peste variante peste variante. Pe de alta parte, atare prolificitate se poate explica printr-o caracteristica de sens opus, si anume prin extraordinara capacitate improvizatorica a lui Foarta, rafinat causeur, ironic, mucalit si calamburgiu, uimitor in toate aparitiile sale, in cursul carora risipeste in dreapta si in stinga atitea vorbe de spirit, deopotriva livresti si argotice, incit altuia i-ar face gloria de-o viata. Performer fara egal, el poseda facultatea utilizarii prestidigitatorice a limbajului. Erudit, are permanent la indemina nu un depozit muzeal de valori ale trecutului, moarte, ci un urias intertext viu, la care apeleaza si in care se insereaza cu firescul cu care respira. Ii dai o tema – e-n stare s-o ilustreze pe loc printr-un sonet sau prin cine-stie-ce alta “forma fixa