OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Campania electorala pentru scrutinul local i-a lasat mai mult ca oricind alegatorului fantezia pasiva a unor spatii umplute doar cu imagini. Afisele din care domni cu cravata zimbesc cu gura pina la urechi au impinzit orasele, din cind in cind aceiasi domni au fost vazuti in piata vorbind cu precupetii sau iesind, mai mult sau mai putin sifonati, din cutiile de scrisori. Partidele mari au fost ocupate cu alte treburi si au lasat deoparte alegerile locale, liderii lor au vorbit prea rar si destul de neinteresant despre acest subiect, care a fost lasat in umbra de mai multe scandaluri succesive. Firul rosu proiectat de fosta guvernare PDSR pentru a pune in legatura directa Bucurestiul cu Kremlinul prin linii telefonice codificate a incins spiritele cind partidele isi finisau proiectele electorale pentru aceste alegeri. Dupa o pauza de respiro in care partidele si-au lansat cu fast candidatii pentru fotoliile de primar, a inceput scandalul Costea, odata cu demararea oficiala a campaniei pentru scrutinul local. Audierea reprezentantilor de frunte ai PDSR si ApR, in acest caz cu ite incurcate, a determinat conducerile acestor partide sa-si refaca strategia electorala din mers. Astfel principalul partid de opozitie a incercat sa convinga ca partidele actualei coalitii au pus la cale intreg scandalul calculat sa explodeze in timpul campaniei electorale. Acest scenariu de contraofensiva nu se sustinea insa, pentru ca anchetarea afacerilor lui Costea la Bucuresti a fost ceruta de procurori francezi. Contrabanda cu afise, importurile dubioase de petrol transformate in exporturi prin vama Jimbolia, combinatiile de contracte si firme incurcate cu functionari ai statului din vremea guvernului Vacaroiu au deturnat intreaga atentie dinspre campania electorala spre o poveste politista cu politicieni, petrol si deturnare de fonduri, mult mai palpitanta decit povestile electorale cu teme date si repertoriu deja cunoscut.

Afisele colorate, clipurile televizate cu candidati care promiteau ordine si siguranta, case pentru toata lumea, strazi fara gropi, bani mai multi pentru administratie, parcuri si locuri de joaca, concertele finantate de partide cu baieti de cartier care lalaie in argou „dupa blocuri sintem noi, care te facem pe tine... ca sa ne intelegi mai bine“, spectacolele pentru copii cu muzica zgomotoasa si tricouri colorate care sa-i impresioneze pe parintii potentiali votanti, cantitatile impresionante de fluturasi imprastiati peste tot au avut parca un efect contrar: mai mult de un sfert din electorat parea, dupa ultimele sondaje, neinteresat de alegerile locale. Dezbaterile televizate cu candidatii la primarii au fost mai putine, articolele din presa scrisa pe teme electorale mai rare. Campania din aceasta primavara a inceput pe strada si in mare masura s-a oprit acolo.

Afisele mari cu barbati zimbareti contin si schitele lor de program: „o casa pentru fiecare“, „programul de insanatosire a orasului, cu o durata de un an de zile“, „curatenie de 3 ori pe zi“, „primaria ta va asigura ordinea si linistea publica“, „ordine si bani“, „impotriva dezordinii si saraciei“, „pentru ordine si lege“. Dar candidatii la primarii care au incercat sa-si dezvolte promisiunile nu au raspunsuri concrete la intrebarile concrete legate de programele lor; in general nu stiu sa spuna cit ar costa salubrizarea oraselor, de unde ar putea fi procurati banii pentru locuintele sociale, cit ar costa amenajarea si curatirea parcurilor, citi bani ar fi necesari pentru stringerea ciinilor vagabonzi, care ar fi bugetul estimativ pentru concretizarea proiectelor puse la punct de ei. Practic, principalele probleme ale oraselor au fost enuntate in discursurile candidatilor pentru scrutinul local, dar modalitatile prin care acestea ar putea fi rezolvate au ramas in suspensie. Solutiile avansate in formule publicitar-umanitare fie nu au luat in considerare costurile concretizarii lor, fie nu au fost puse in contextul realitatii autohtone.

Partidele mari de la care electoratul asteapta rezolvari rapide si concrete ale problemelor cotidiene au fost preocupate prea putin de formularea unor programe serios argumentate, care sa cuprinda rubrici de cheltuieli si venituri cu care sa justifice promisiunile candidatilor pentru fotoliile de primari.
Angrenate in scandaluri de proportii, din care partidele fie incercau sa iasa cu fata curata (PDSR si ApR din cazul Costea), fie sa cistige noi simpatizanti dintre cei care incepeau sa se indoiasca de corectitudinea liderilor amestecati in afaceri oneroase ale fostei guvernari, partidele care conteaza in viata noastra politica au lasat pe locul doi campania pentru scrutinul local. Caderea Fondului National de Investitii pe ultima suta de metri a campaniei pentru alegerile locale, speculatiile care s-au facut in jurul acestui faliment, implicarea unor grupuri de presiune de pe linga unele partide in destabilizarea acestui Fond au pus inca o data in umbra pregatirile pentru alegerile locale si dezbaterile publice pe aceasta tema. Apetitul romanilor pentru scandal, dezinteresul politicienilor si al electoratului pentru chestiunile administratiei locale arata, inca o data, lipsa exercitiului democratic in Romania.